733 matches
-
contact cu mine, și-a luat toate informațiile și recomandările și În toamna anului 1935 eram cu bagajele gata pentru a porni spre SUA. Americanii (SUA) sunt foarte grijulii. Nimeni nu aplică mai mult ca ei dictonul: „socoteala bună face amiciție bună”. Mă prezint la legație pentru Îndeplinirea formalităților. După ce le arăt că sunt invitatul și bursierul fundației Rockefeller, o domnișoară se prezintă cu un lung formular-chestionar. Sunteți căsătorit? - Da. - Plecați cu soția? - Încă nu știu. Aștept răspunsul fundației În privința fixării
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În acei ani și mai ales despre aceste cărți dintre care unele, precum Bunavestire, au provocat mari taifunuri mediatice și apostrofe brutale venind din „sfânta-sfintelor” partidului, c.c. Ce e ciudat și m-a Întristat În relația noastră veche de amiciție În anii „de luptă”, cei care nu se uită, a fost că În toată această lungă perioadă În care Breban nu mai făcea parte din comitetele literare, nu avea un venit fix și, vreo patru ani, nici casă (abia În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Vasile G.” loc=”(Fălticeni)” data =”5 faur 1974”> Signor Eugenio, Trimit dactilograma prezentă care e revăzută mai cu atenție și mi-o trimiteți pe cealaltă. Cred că Întreg materialul ar trebui dactilografiat din nou căci are destul de multe corecturi . Cu amiciție, V. G. Popa </citation> <citation author=”POPA Vasile G.” loc=”(Fălticeni)” data =”5.II.1975”> Signor Eugenio, O ușoară indispoziție mă obligă să apelez la bunele oficii ale nepoatei mele Anca, pentru a vă trimite lucrarea . Cum vedeți, am citit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
e bogată, interesantă, cu multe noutăți. Cu privire la fotografii, trebuie să vă mai dau 80 lei pt. bădia Moscaliuc și restul pentru fotografiile ce mi-ați dat acum 3 zile. Ne Înțelegem și ne decontăm săptămâna viitoare când ne Întâlnim. Cu amiciție, V.G. Popa </citation> <citation author=”POPA Vasile G.” loc=”Folticeni” data =”14 august 1975”> Signor Eugenio, Am vorbit cu doamna Butnaru despre dactilograma privitoare la „Amintiri de la Rotopănești”... sau așa ceva . Respectiva doamnă spune că a prezentat lucrarea la editura Junimea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pentru interes. Fata cea mare, Despina, din Germania a avut operație la sân, care ne-a făcut mari griji. Îl Înțeleg pe prietenul nostru cu soția sa bolnavă . Urăm matale și alor matale dragi sănătate și sărbători tihnite. Cu toată amiciția, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”(Buftea)” data=”17 sept. 1976” desc=”Carte de vizită”> Familia și Prof. Dr. Virgil Tempeanu mulțumesc călduros d-nei și d-lui Eug. Dimitriu pentru felicitări și le urează, la rându-le, sănătate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vremea, vorba lui Sadoveanu, să avem nevoie de ajutorul Domniei Voastre, de cunoștințele Dv. enciclopedice, referitoare la Fălticeni. Știm că numai numele orașului deșteaptă amintiri triste (deși l-ați iubit atât de mult), dar noi Îndrăznim a făptui gestul În numele amiciției de idei ce ne-a legat la București. Iată despre ce-i vorba! Muzeul nostru, patron și al Bojdeucii, are obligația de a face o strânsă documentație referitoare la Ion Creangă. Vom Încerca să Închegăm o arhivă imagistică referitoare la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
apăr pe Beniuc”. Nu-l apăram, dimpotrivă, îl disprețuiam, nu uitam ticălosul său „denunț literar”, în Pe muchie de cuțit, unde îl încondeiază pe marele poet și filozof Lucian Blaga, care l-a primit în casă și i-a acordat amiciția, ca pe un fascist în ideologie, fapt ce a provocat un „dosar Blaga” la securitate, urmărirea lui și pregătirea unui eventual proces. Nu uitam că în zilele fierbinți ale lui august ’68, când am căzut cu toții în capcana revoltei publice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Lima în ultimele zile ale primei decade a lunii decembrie. În acea perioadă, directorul fabricii din Muscel era un fost coleg, absolvent al Liceului "Andrei Șaguna" din Brașov, mai mic cu doi ani decât mine. Relațiile noastre erau de amiciție, ele s-au reînnodat, mai ales după vizitele mele efectuate la Câmpulung, în calitate semioficială ca însoțitor din partea Direcției de Protocol al unor grupuri de ambasadori, interesați de performanțele ultimului prototip de autoturism de teren, performanțe demonstrate pe terenuri accidentate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
române actuale? Sincer, singurul dialog sincer pe care pot să-l duc până la capăt este cu mine însumi, oricât ai dori nu-ți poți dezveli sufletul pe de-ntregul nici în fața părinților, cu atât mai puțin în fața străinilor. Prietenia și amiciția te duc până într-un punct, nu prea este om dispus să lase sub ochii aproapelui său toată jegoșenia lăuntrică, de multe ori te sperii câtă mizerie poate aduna un om într-o viață, darmite un scriitor, el este într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era muncă - v-am explicat - de traducere, practic. Relațiile ? Ca în orice colectiv, presupun, că erau din cele mai diverse. Erau diverse - cum să zic - și fluctuante, și în colectivul în care mă aflam, în care totuși se păstra... o... amiciție, într-o perioadă totuși de criză, în care trăiam. N-am să uit, dar astea țin, așa, poate de-un anecdotic, se aniversau zile de naștere, de pildă, întotdeauna, în colectivul în care lucram eu, sărbătorile mari și era..., sărbătorile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de armata germană pe la moșiile dimprejurul Bucureștilor, pe care o semnară și doamnele Caterina Cantacuzino, Anicuța Florescu și Elena Sturdza. Ele o înaintaseră lui Lupu Costache; acesta le trădase cauza, arătând-o lui Bronsart de Schellendorff, spre a-i proba amiciția lui. Această vizită a Didinei ne-a înveselit și ne-a făcut cu atât mai mare plăcere, căci se arătă o femeie cu opiniuni hotărâte și nu a negat nici un moment că a îmbărbătat și mângâiat pe prizonierii din lagărul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
într-o zi spre seară, ieșind, Costache întâlni în poartă pe prietenul nostru Halil Bey, directorul Muzeului Imperial din Constantinopol și soțul bunei noastre amice Saadieh. Venea la mine să ceară știri de toți ai noștri și să-mi aducă amicițiile familiei lui. Cunoscându-mi principiile față de vrăjmași - deși era vorba de cei mai inofensivi dintre ei -, bărbatul meu îi spuse că nu sunt acasă. Venise o misiune turcă, trimisă ca să ridice tunurile și steagurile luate la 1877 care se aflau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
jenat, a plecat. Nu l-am mai văzut de atunci. Mamei îi părea rău că datora unui astfel de om un serviciu cât de mic. După el veni d.Tzigara să-și ia ziua-bună de la mine. I-am mulțumit de amiciția ce ne arătase în aceste patru luni. Nu credeam atunci să-l găsesc atât de schimbat la întoarcerea mea în București și să pierd atâtea iluzii și asupra lui. Dar atunci deja ne vorbi de zgomotele de victorie și succese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mă răsplătesc de toate neplăcerile. Mi-ar fi părut rău să nu fi fost astfel.“ Câteva ore înainte de plecarea Liei, sosi Didina Cantacuzino să-mi spună că spiritele (adică conservatorii germanofili) sunt atât de excitate și că dânsa are o amiciție așa de mare pentru Ionel, încât îndeamnă pe Lia să povățuiască Brătienilor să nu se mai întoarcă niciodată aici, guvernul din Iași să ceară ca o delegație de români din București să meargă acolo pentru a se înțelege ce este
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dificil. Este greu să separi opera lui Nițulescu de autorul operei, care a fost el însuși o capodoperă complexă, complexitate mascată de discreție, aproape timidă, de o delicatețe despre care, într-un moment de sinceritate, pe când mă bucuram de oarecare amiciție din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat, oare, viața, într-adevăr, academicianul Jules Nițulescu? Răspunsul devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
deosebit de influent în încurajarea istoriografiei republicanismului. Nu a fost de ajuns că Gilbert, la început la Bryn Mawr College, iar apoi la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton (1962), a fost în centrul celei mai mari rețele de relații și amiciție profesională existența în universitățile americane 16. Nici că lui Gilbert îi era recunoscută calitatea de specialist ce îi permitea să consilieze alți cercetători, ca în cazul lui William Bouwsma, căruia i-a recomandat să se ocupe de Paolo Sarpi, studiu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Com., Delib. e rif., 24, fol. 164r, 24 septembrie 1440: "Quod Sanctes Antonii Torinoi intelligatur esse et sit sindachus communis Piscie ad elevandum de sacro fonte batismatis filiam noviter natam Gianozi Bernardi de Manettis, et quod insignia vere et perfecte amiciție inter dictum Gianozum et commune Piscie intelligantur esse et sînt dictă". Măsură a fost aprobată printr-un vot de 29 la 0. 42 Buonaccorso Pitti, Ricordi, în Mercanti scrittori, ed. Vittore Brânca, Rusconi, Milano, 1986, p. 346. 43 Sân Gimignano
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
întruniri a avut loc cam pe la anul 1863; însă Pogor, care a fost totdeauna nota veselă în "Junimea", susține și astăzi că originile "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. Adevărul este că la început întrunirile erau mai mult îmboldite de amiciția personală ce lega pe acești tineri între dânșii, și de dragostea lor pentru ocupațiuni mai estetice. Gruparea lor însă nu avea deloc caracterul unei societăți constituite, și nu purta niciun nume. Mai târziu, după ce pe lângă tinerii de mai sus s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
30 de metri... 10 metri... Suntem în lumea liberă!” S-a întâmplat să trecem granița înaintea celorlalți, i-am așteptat în prima parcare. Familia care a garantat pentru noi la Generalul de Securitate din Brașov, cu care aveau relații de amiciție (ea era fiica unui fost comunist ilegalist), când ne-a văzut că îi așteptăm, au răsuflat ușurați ca după o vădită îngrijorare și s-au grăbit să ne spună „o să vedeți că prima ieșire a fost mai grea, deacum nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în pușcărie. Ideea ar fi că totul e nesigur pe lume, cu excepția cuvântului prietenului X, care, când îți zice: „Nici o problemă, se face!“, înseamnă că poți dormi liniștit. De la acei ani în care am ratat, din cauză că n-am talent la amiciții, cea mai mare șansă de împrietenire, au trecut câteva decenii, iar într-o după-amiază m-am găsit față-n față cu el, cu colegul de odinioară, în aer plutind iminența unei explicații. Ei, bine, am avut-o. Fostul meu coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și Pedagogică va lucra peste 40 de ani, până la sfârșitul vieții. Petre studiază la Liceul „Matei Basarab“, apoi este admis la Institutul Francez din București. Îl are ca mentor spiritual pe Roland Barthes, de care îl va lega o mare amiciție. Între 1946 și 1951 urmează cursurile Facultății de Istorie, fiind repartizat după aceea într-o școală bucureșteană, unde funcționează trei ani ca profesor. În 1952 dă examenele de admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ și intră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cinematograf umbra atletică profilându-se pe dalele cetății, în zdrențe, cu mâinile legate la spate și cu lanțul pe după grumaz: serv! Am avut și câteva vizite: Mihai, Gheorghe Gheorghiu-Dej și alte fețe ilustre. Iar mai presus de orice - o stranie amiciție cu un straniu ar heo log de viță macedoneană, Petre Aurelian! Iar apoi - Constanța... Prea îmi merseră toate din plin până atunci ca să nu mi se înfunde tocmai acolo unde aș fi dorit-o mai puțin. Întâlnirea care îmi făcuse
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ajungând până la gospodine și pensionari, și încă m-aș plasa între coordonatele de rigoare, așadar - traversând categorii și ranguri - tot printre vânturătorii-de-rele, care, pe o scală mergând de la microfoane direcționale și înscenarea unor accidente de circulație și ajungând până la măsluita amiciție la toartă, au pus cu toții umărul la frica celorlalți. Azi, în schimb, în România ca și în toate celelalte dictaturi stinse din Europa de Est, vânturătorii-de-rele așteaptă intrarea în „mocirla capitalistă“, după cum numeau ei cu dușmănie și invidie, până la prăbușirea dictaturilor, Europa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
românesc și evreiesc, dulce amar la sfârșit. Câteva dintre ele: "Viața e lungă dacă e plină. Nu vorbi de fericirea ta unui nenorocit. Cel mai ușor lucru este de a fi sărac și a critica pe un altul. Poziția schimbă amiciția". Și ultima, antologică prin simplitatea ei: "Nu vă încredeți niciodată în visuri și femei". Al dracului Mitică! Pasaj adăugat ulterior: am pierdut Apropourile lui Cilibi într-una din desele mele schimbări de domiciliu. Nimic nu mă afectează mai mult decât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-o zi, aflându-mă la București, întâlnesc, în localul bodegei Mircea, pe Ștefan Iosif, care ocupa în una din sălile, pe atunci mult mai reduse decât azi, ale localului, o mesuță împreună cu Coșbuc. Cu Iosif, aveam strânse legături de amiciție. Pe Coșbuc nu-l cunoșteam. Și d-lui e poet... spune Iosif, confratelui său, arătând spre mine, cu bunăvoință, după ce, la invitația lui, am luat loc la mesuță. Coșbuc zâmbi enigmatic. A scris versuri frumoase, urmă delicatul meu prieten pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]