964 matches
-
zâmbetele alea amuzate ale lui. E cea mai bună ofertă pe care ți-o pot face. Pentru moment, a adăugat el pe un ton incitant. Am dat fuga să-mi iau haina și amândoi am ieșit în frigul care-ți amorțea fața și am mărșăluit împreună prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că... sau se înșela, poate, nu știu. E posibil? Doamna doctor docent o privi lung. Parcă nu mai avea chef să răspundă, atât dură pauza. — Există un asemenea tip. În Australia. Irina tăcea. Baba veterinar tăcea. Câinii nu se auzeau, amorțiți de medicamente, iar clădirea avea ziduri groase. — Câinele Dingo, reluă savanta. Altă pauză lungă, până se decise apostol veterinar apostolescu să ofere scurta prelegere de știință popularizată. Parcă recita, scârbită, un text, vedeta Veta. Auzi, Veta!... „Un câine mut, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o înghițisem, dar durerea a continuat să se accentueze, întinzându-se prin tot toracele, parcă mi-ar fi luat foc toate organele, parcă aș fi înghițit cinci litri de plumb topit și n-a mai trecut mult și mi-a amorțit brațul stâng și am simțit în falcă înțepăturile a o mie de ace invizibile. Citisem destule despre atacurile de cord ca să știu că acestea erau simptomele clasice și, dat fiind că durerea continua să se acumuleze, urcând către niveluri insuportabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu mâinile ridicate în fața unor străini, și voi v-ați gândi de două ori înainte să mai mâncați încă o brioșă. Când ieșim din hotelul călduros, aerul rece ne biciuiește pielea descoperită a fețelor. E atât de ger încât îți amorțește pielea. Îmi înfășor strâns eșarfa în jurul feței, astfel încât doar ochii rămân la vedere. Ne îndreptăm direct spre Prudential Centre. De-ndată ce intru, simt o undă de emoție cuprinzându-mă. Sunt obsedată de mallurile americane. Cum să descriu centrele comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și dacă e ce cred eu că ar putea fi. Nu ar trebui să spun. Wendy apucă o șuviță din părul ei castaniu și începe să se joace încet cu ea. — Nu o să spun nimănui, îi promit eu. Încep să amorțesc. Nu o să spui? Se uită cu încredere la mine. Dau din cap. Și mă pregătesc pentru vestea proastă. —Îl cheamă Adam, îmi spune ea și inima mi se afundă parcă în piept. Adam Kirrane. Îmi vine să vomit. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Țin minte că, odată, bunicul a oftat adânc și mi-a zis că nu are sens să înveți să citești - cu cât cineva este mai educat, cu atât mai profund simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din Shanghai nu sunt foarte afectați. Să caute plăcerea este eterna prioritate a metropolei. Cinematografele se umplu încă de public la filmele romantice. Viața spectatorilor pare să necesite îndoparea cu iluzii. Îi detest ce aceia care fac pe doctorii care amorțesc conștiința, pe cei care oferă transfuzii cu opiu creierelor maselor. Mulți dintre ei sunt prietenii lui Tang Nah. El iese în oraș cu ei ca să scape de propria-i nemulțumire. A devenit un pierde-vară. Tang Nah nu mai răspunde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o trăiesc eu însămi. Îi proiectez pe ecranul minții mele. Îi spun lui Kang Sheng că a sosit vremea. E timpul să încetez să mai vărs lacrimi din cauza nefericirii mele. E timpul să încetez să mai iau morfină ca să-mi amorțesc simțurile. E timpul să schimb farfuriile și sticlele și să-i oblig pe alții să ia drogurile care m-au paralizat pe mine. Kang Sheng zice că e o idee bună. O să lucrez cu tine. Hai să reînnoim contractul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a tăcut și a oftat. Presupun că a fost un gest pe care voiam să-l fac ca să reușesc să fiu observată. Sinceritatea răspunsului a surprins-o până și pe Susan, dar femeia a pus totul pe seama analgezicelor care-i amorțiseră simțul prudenței. Plus, desigur, accidentul în sine. Atunci când ai fost la un pas de moarte, ți se pare o prostie să mai stai să aștepți momentul potrivit ca să spui ceva. După care am fost lovită de o mașină, chestia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urmă s-a enervat și mi-a zis că nu-i nevoie s-o verific chiar așa. C-o fac să se simtă bătrână. Că parcă sunt îngerul morții. Fiona a ridicat ochii. — Deci suferința în amor nu i-a amorțit și limba înveninată! — Nu. De fapt, vorbește cât se poate de normal. Ceea ce e extraordinar. Îmi închipui că partea cu bocitul s-a consumat în intimitate. — Dar de văzut, ai văzut-o? a întrebat Fiona privind-o din spatele meniului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era o metodă de a ține cafeaua fierbinte cât mai mult timp. Când stai În frig câte opt ore pe zi, fiecare secundă contează. Oricât de bine mă simțeam cu toate straturile de haine pe care le Îmbrăcasem, tot Îmi amorțiseră nasul și urechile. N-a fost prea rău, zise ea. N-am avut multe de spus. Am fost În sală tot timpul. Am ieșit doar când a Început agitația. Nu-mi amintesc când a intrat ultima dată Linda. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
siesta la soare. După-amiaza a fost lungă și tristă, muzicianul a luat o carte, a citit o jumătate de pagină și a aruncat-o deoparte. S-a așezat la pian ca să cânte puțin, dar mâinile nu l-au ascultat, erau amorțite, reci, ca moarte. Și, când s-a Întors către violoncelul iubit, Însuși instrumentul i s-a refuzat. A dormitat pe un scaun, voia să se afunde Într-un somn interminabil, să nu se mai trezească niciodată. Culcat pe podea, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
l-am văzut În viața mea. — E adînc și destul de Înfricoșător pentru un pîrÎu. — Se tot varsă-n el izvoare noi. Și tot sapă pe sub maluri. Apa e Îngrozitor de rece, Piticot. Bagă mîna să vezi. — Ooo, făcu soră-sa. Te amorțește. — Se mai Încălzește puțin cînd se ridică soarele. Da’ nu mult. O să vînĂm lejer. Mai jos sînt niște tufe cu zmeură. Merseră mai departe de-a lungul pîrÎului. Nick cerceta atent ambele maluri. VĂzu o urmă de nurcă și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
accidentat. I se făcuse somn de multă vreme și, cum Îi privea pe cei doi bărbați, Își dădu seama că adevăratul său dușman e somnul, așa că se ținu după ei Încercînd să scape prin mișcare de starea aia care-l amorțea. BĂrbații făceau cu schimbul la căutatul urmelor la fiecare oră și cel care rămÎnea al doilea se uita În spate la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Rupe-i urechile, Rudolf, să se învețe minte, blestematul! strigă domnul cu bărbuță din mașină. Șoferul zgâlțâi zdravăn urechile băiatului, îi mai arse și câteva palme peste cap și apoi îl azvârli pe podeț, lângă portița în dosul căreia Nicu amorțise de frică cu gura căscată și lumânărele sub nas: ― Acolo să stai, hoțule, nu înaintea mașinilor! Pe când automobilul cotea puțin mai jos, în curtea conacului Iuga, răcnetele lui Costică umpleau văzduhul și adunau vecinii. Baba Ioana, speriată, sosi într-un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că au intrat prin parc, pe unde țăranii n-aveau voie să umble. Numai lângă rondul din fața castelului Trifon Guju îndrăzni să chiuiască gros și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suspin greu și dureros ca un geamăt. De groază nici nu putu scoate glas, dar sări în picioare, în aceeași clipă o voce speriată rosti: ― Marioara, să nu țipi că mă nenorocești!... Sunt eu, Isbășescu! Ieși anevoie de sub canapea. Era amorțit. Se ascunsese de când a văzut pe bătrânul Miron că ia pușca, bănuind ce are să se întîmple. Chircit acolo, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a dăruit ideea salvatoare, altfel desigur brutele I-ar fi masacrat. I-a fost teamă dintâi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eșantion. Respirând încă greu, activă sistemul de coborâre. Singurătatea aici era mult mai copleșitoare, decât căderea în prăpastia fără sfârșit a stelelor. Lunecând la discreția cablului, se cufundă într-o beznă de nepătruns. Fără nici o nebuloasă în depărtări. Negura îi amorțise orice senzație fizică, astfel încât se sperie când ghetele loviră o suprafață solidă. Mârâi și fu cât pe-aci să-și piardă echilibrul. Revenindu-și, opri sistemul de coborâre. Se gândea să detașeze cablul care-i îngreuna mișcările, când își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
face porcul. - Să îndrăznească primarele să-mi dea amendă, că scot șorice din el, sări Porcaru de unde se afla. - Și ce să-i facem ca să nu sufere? Întrebă Guiță dintr-un colț al barului. - Să-l anesteziem, adică să-l amorțim, cu un medicament pe care să-l cumpărăm cu banii noștri, preciză Ascroafei. - Cum? Sări ca ars Mistrețu. Alți bani pe porcul meu?... - Da, bă, ce te miri și tu! Așa e! Să nu simtă durerea când îi tai beregata
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un os de la încheietura de jos a piciorului drept și nu am mai putut merge. Târam piciorul după mine. La consultație, doctorul mi-a spus că nu am fractură și nu m-a tratat. În continuare au început să-mi amorțească și mușchii de la picioare, îi simțeam impregnați cu un lichid străin, așa că nu puteam mișca picioarele să merg. Mă deplasam cu viteza melcului. Îmi era milă de mine. După ce am citit cărțile părintelui Sebastian Kneipp, mi-am dat seama că
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
am mers pe străzi până în centru. Dimineața era orbitoare. Zăpada de pe trotuarele bulevardelor, de pe balustrada de cauciuc a scărilor rulante din pasaj, de pe turnulețele Universității și Institutului de Arhitectură îmi dădea o stare de exaltare. Aerul înghețat și scânteietor îmi amorțea, limpede ca sticla, senzorii interiori, îmi ștergea imaginea care încerca tenace să mi se lipească pe pereții craniului: el și ea pe motocicletă, cu căști portocalii, dintr-a Ginei prelingîndu-se pe umăr o viță castanie de păr. Am intrat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câteva clipe, continuând să-l privească. - Recunosc, cazul dumitale mă pasionează, spuse ridicîndu-se. Nu înțeleg nimic, și nimeni altcineva dintre noi nu înțelege... Probabil exercițiile le faci când rămâi singur, în timpul nopții, adăugă. Ridică încurcat din umeri. - Simțeam că-mi amorțesc picioarele și atunci am coborât din pat, și aici, pe covor... - Nu te-a frapat nimic? - Ba da. M-am pipăit peste tot. Am simțit mușchii, așa cum îi aveam pe vremuri: tari, vânjoși. Nu mă așteptam. După atâtea săptămâni de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
familia cu care împărțise compartimentul ocupase ultimul taxi. Dar hotelul la care i se reținuse camera era destul de aproape. Își ridică gulerul paltonului și, fără grabă, traversă piața și porni pe bulevard. Numai după ce ajunse își dădu seama că îi amorțise brațul stâng; valiza era mai grea decât își închipuise. Prezentă pașaportul și recipisa Oficiului de turism. - Dar vorbiți foarte bine românește, remarcă doamna de la recepție după ce cercetă pașaportul. Avea părul cărunt, ochelari fără ramă și-l impresionară distincția figurii și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou pe chip lăsând în urma ei o dâră neagră
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]