1,343 matches
-
flacără albăstrui-violetă. La trecerea prințesei Primăvara, toți dansau, cântau, chiuiau și, în beția generală de fericire, Primăvara le zâmbea și spulbera petale și flori deasupra lor. Deodată, zâmbitoarea prințesă se încruntă și ridică mâna strigând: “Stați!” Mulțimea și suita sa amuțiră. În Grădina Fericirii Veșnice beția veseliei nu a fost întreruptă niciodată, așa cum s-a întâmplat acum. Care să fi fost cauza? Primăvara observase că cei doi flăcăi cu cămăși înflorate nu participau la veselia generală. Ba cel mai voinic se
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Parcă se adunaseră nori de furtună, ce se scurgeau, risipindu-se sub bice de fulgere și avalanșe de tunete. Am fost și eu inundat de uriașa scurgere de energie. Voiam să țip, dar mă simțeam sugrumat. Deschideam larg gura, dar...amuțisem. Fenomenul ăsta nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Acel joc al călușarilor a fost unic, inimitabil, ca un punct de referință pentru tot ce am mai văzut până astăzi. Dar acea energie...s-a scurs... revărsată peste tot în
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
În mijlocul acesteia era pregătită din timpul zilei o grămadă de lemne. Aprinse focul. Scânteile se pierdeau prin negură ca niște licurici, iar lumina flăcărilor inundă ograda, întunericul retrăgându-se în dosul gardului. - Acum începe dezmățul! Cine mă vede așa să amuțească și să sluțească până la Rusalii când numai dansul călușarilor îl va scăpa de povara ce va cădea pe capul său în această noapte a vrăjilor! Cotoroanța își aruncă straiele și basmaua slinoasă, își despleti părul și rămase în pielea goală
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
sar aghiotanții în ajutor. Dar drăcia dracului că picioarele nu m-au ascultat și mă pomenii în ogradă în brațe cu o frumusețe de prințesă. Când să mă apuc de treabă, îmi reapăru chipul diavolului și o luai la fugă amuțit spre casă. Săraca nevastă-mea s-a speriat când m-a văzut cu părul măciucă în cap, cu ochii holbați și mut. M-a păzit toată noaptea și s-a rugat în fața icoanei, a stropit cu agheasmă, a aprins tămâie
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
La ea visez cu bucurie, La pâinea mamei de pe plita. Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii-mi tot juleam. Dar nu plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a amuțit. Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit. Mi-e dor de stradă Pieții, plină De copii și jocuri uitate. De gârla Cheii, cristalina, De glume vechi și expirate. Măneciul meu s-a transformat, Localitatea mea de
MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA) de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378001_a_379330]
-
fie pe-a ta! Mă fixează cu o privire șăgalnică. - Te-a înșelat sau a auzit că o înșeli tu? - Nici una, nici alta, răspund. E mai grav! - Mai grav decât să plece cu altul? Ce poate fi mai grav? - Decesul. Amuțește. E atât de surprinsă încât scapă paharul din mână. Are noroc că paharul e gol. Se reculege însă repede. - Tu vorbești serios? Îi relatez despre accidentul Mariei ( într-o variantă aproximativă! ), eliminând partea cu copii și soțul ei. - Necazuri! - Abia
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
găsi cineva în fundătura aceasta. Cineva, foarte priceput, de altfel, manevrează nava după un traseu cunoscut, ocolind „la mustață” colții de stâncă, presărați peste tot, în care există riscul să ne înțepenim pentru todeauna. Nu mult după aceea aud motoarele amuțind, iar vasul oprindu-se. Scârțâitul clanței mă face să tresar. Fiind foarte târziu, ceasul arată ora trei noaptea, n-am cea mai vagă idee cine ar putea fi. Presupun lucru cel mai rău și merg să deschid. Spre surprinderea mea
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
splendori desculțe îți cer să fii triunghiul bermudelor efemer s-a iluminat viața ta la apus între noi marea își sapă nesărat abis este un regal de simțuri în urbe inima orașului se frânge în curbe picioarele mele au surzit amuțesc de m-ai creat din lut pygmalion te iubesc mă întind pe asfaltul astenic cu mâinile ude absorb cetaceic rutina pliată cartezian în buzunarul tău stâng/doct de mine/ este roșu la semafor ... toate trec...e-o foame de tine
REGAL URBAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376605_a_377934]
-
liniștit Mărțișor. Când vor veni cei doi căpitani, că trebuie să mai vină, le cer să vorbesc cu împăratul înainte de a ne arunca în cuptor. - Și dacă ne aruncă fără să-ți dea voie să vorbești cu împăratul?... Ei, ai amuțit? Nu mai ai idei? Mărțișor se îngrijoră. Era posibil să nu-l ierte împăratul, dar, dacă nu ajungea la el, era și mai rău. Nu mai avea nici o șansă... Cum stăteau ei îngândurați, neștiind ce să facă, se pomeniră că
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
căzând pe mâini, azvârlind cu amândouă picioarele, ca un cal nărăvaș, lovind din plin și puternic pe năbădăiosul căpitan, căruia îi țâșni sângele din nas, și se dădu de-a berbeleacul de vreo două ori, până în peretele opus. Subordonații lui amuțiră, făcând ochii mari la Mărțișor. Căpcăunul de la răscruce începu să râdă în hohote. Căpitanul Foc-Nestins avea ochii vineți și acum vedea ca prin ceață. La lovitură văzuse stele verzi. Dar nu asta-l supăra. Turbă de furie că Mărțișor îl
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
A încercat să verifice ea singură, inclusiv defibrilatoarele despre care colegul ei, cardiologul, a spus că nu erau încărcate, în speranța că poate realitatea care i se descoperea nu era chiar așa de dureroasă. Dar nu. În fața dovezilor certe a amuțit. M-a privit până în străfunduri de parcă aș fi fost Cuțul șchiop. Am îndrăznit mai mult și i-am spus. - Ați înțeles acum? Nu pe colegele mele trebuie să le trimiteți la Fundeni ... !! A închis pleoapele și a aprobat în șoaptă
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
va pleca din această casă cât timp va mai trăii pe acest pământ deoarece aici sunt toate amintirile fericirii ei. Soțul este îngropat undeva, în spatele grădinii, sub un pom,un loc sfânt unde ei au făcut dragoste pentru prima dată. Amuțisem ascultând ce spunea această eroină de basm scandinav și începeam să simțim că am avut șansa de a întâlni o legendă a dragostei ce încă înnobilează țărmurile Balticei cu pașii ei fermecători. Dacă vreți, putem merge să vedem cum arată
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
îmi sunt lipite de retina amintirii. Din stânga, întâmpinări vesele au trecut și ele dincolo de surâs, au rămas ca un gând rătăcit între copilarie și maturitate. Și văd fotolii, lumânări, pahare, încăperi, văd ape curgătoare, văd cai, văd marea... inimii. Chitara amuțită de dor vibrează din apropierea, din îndepărtarea de esențiale mutații. Mi se deșiră ochii de-a lungul trăirii. Mi se deșiră auzul în rostogoliri peste relieful sentimentelor. Fotografiile viselor s-au șifonat de atâtea atingeri. Șșșș! Auzi? Cuvinte rostite și nerostite
AMINTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373239_a_374568]
-
în schimbare; Doc intervenea firoscos din când în când, iar Diplomatul încerca să-i împace pe toți, luând-o drept martoră la judecata sa pe Miramoț. Nu-i preocupa nimic altceva decât revenirea la vârsta adolescenței! De când făcuse descoperirea, Americanul amuțise. Tot ce auzea sau întrezărea prin lumina albă și rece a lanternei i se părea de un ireal absolut. Pe ascuns se tot ciupea de mâini, de obraz, până la durere, în speranța că se va deștepta. În zadar! Realitate sau
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
mânca, pișcă rău! - Taci din gură, că ne aude și nu ne mai ia cu el! Scuip-o pe undeva și te prefaci că ai mâncat-o! Nu e chiar așa de rea! Întâlnind privirea severă din oglinda retrovizoare, Sorin amuți. În liniștea mormântală se mai auzea doar sâsâitul ușor al melodiei cu care unchiul le începuse ziua, acompaniat de huruitul domol al motorului și scrâșnetul metalic produs de fiecare salt peste hârtoape. Mătușa îi echipase corespunzător, cu șosete groase, pantaloni
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
bătu puternic în ușă. - Aoleu, bărbate, cin’ să fie-n miez de noapte? - se sperie femeia. - Vai de noi, dacă-s părinții băiatului? Ce ne facem? Ne omoară conașul, dacă rămânem fără el! - Și dacă-s tâlhari? La aceste cuvinte amuțiră. - Deschideți! Sunt om bun! - se auzi o voce răgușită. Cu groază se târâră până la ușă. În prag îi întâmpină un bărbat înalt, învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustață mare, puțin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase și
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
păcatele noastre, dacă află conașul satului că avem aur ne atârnă-n ștreang! - Fiți fără teamă! De asta mă ocup eu, iar de nu-mi dă ascultare, unde-i stau picioarele, îi va sta și capul! Auzind aceste amenințări, țăranii amuțiră. - Va purta numele de „Prințișor”! Necunoscutul își sărută pe frunte nepoțelul, apoi se pierdu în umbrele întunecate ale pădurii... Peste câteva minute omul misterios pătrunse tiptil în conacul boieresc și bătu discret la ușa boierului. Surprins de deranj la acea
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
cu griji și necazuriDurere cu ei în inimă poartă,Roagă-te Sfinte cel bunDomnul să ușureze a lor soartă.O femeie își șterge cu colțulNăframei ce păru-i ascunde,O lacrimă ce a fost plânsă... XXV. CÂND SUFLETUL ȚI-E AMUȚIT, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014. Când sufletul ți-e amuțit Și nu mai ai nimica spre a spune, Te du în drumul tău pribeag Rătăcitor ești omule prin lume. Și nici în
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
soartă.O femeie își șterge cu colțulNăframei ce păru-i ascunde,O lacrimă ce a fost plânsă... XXV. CÂND SUFLETUL ȚI-E AMUȚIT, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014. Când sufletul ți-e amuțit Și nu mai ai nimica spre a spune, Te du în drumul tău pribeag Rătăcitor ești omule prin lume. Și nici în cea mai neagră zi A vieții tale scrise pe pămînt Să nu gândești c-ai să mai poți
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
de- a te mai vedeaDispare ca un pescăruș în depărtare,Sufletul meu începe iar să cânteCutreierând făr” de răgaz un țărm de mare.... XXVI. SĂRUTĂ-MĂ, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014. Aș amuți ca o lebădă și mută aș rămâne De-ar fi să se întâmple să te întorci la mine Și te-aș urma -n tăcere să nu îți tulbur gândul, Aș fi doar umbra ta cutreierând pământul. Și te-aș iubi
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
iubi în taină să nu ne știe nimeni Și aș ascunde în vise dorințele lumești, Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaștri Ca să dezlege taina iubirilor cerești. Și de-ar ști lumea toată cât te iubesc pe tine Ar amuți și paseri, și vântul s-ar opri, Și ploaia ar începe să plângă cu amarul Pe care eu din suflet cu greu îl pot opri. Și soarele și luna ținându-se de mână Și norii grei din mers se vor
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
opri. Și soarele și luna ținându-se de mână Și norii grei din mers se vor opri pe cer, De vor afla vreodată cât te iubesc pe tine Nimeni nu va ști asta, rămâne un mister. Citește mai mult Aș amuți ca o lebădă și mută aș rămâneDe-ar fi să se întâmple să te întorci la mineși te-aș urma -n tăcere să nu îți tulbur gândul,Aș fi doar umbra ta cutreierând pământul.Și te-aș iubi în taină
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
te-aș iubi în taină să nu ne știe nimeniși aș ascunde în vise dorințele lumești,Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaștriCa să dezlege taina iubirilor cerești.Și de-ar ști lumea toată cât te iubesc pe tineAr amuți și paseri, și vântul s-ar opri,Și ploaia ar începe să plângă cu amarulPe care eu din suflet cu greu îl pot opri.Și soarele și luna ținându-se de mânăși norii grei din mers se vor opri pe
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
în Ediția nr. 1194 din 08 aprilie 2014. Cum să mai pot trăi Când n-am cui să-mi spun dorul ? Cum să mai pot visa Când tu mi-ai oprit zborul ? Cum să mai pot cânta Când cântul a amuțit? Cum să mai pot iubi Când tu nu m-ai iubit ? Cum să mai pot zâmbi Așa cum tu-mi spuneai, Când totul este trist, Pasărea-i fără grai? Cum să mai pot zbura Când aripile-s frânte ? Nici bunul Dumnezeu
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
plecat ai fost ? Acum e viața mea pustie, ... Citește mai mult Cum să mai pot trăiCând n-am cui să-mi spun dorul ? Cum să mai pot visaCând tu mi-ai oprit zborul ? Cum să mai pot cântaCând cântul a amuțit?Cum să mai pot iubiCând tu nu m-ai iubit ? Cum să mai pot zâmbiAșa cum tu-mi spuneai,Când totul este trist,Pasărea-i fără grai? Cum să mai pot zburaCând aripile-s frânte ? Nici bunul DumnezeuParcă nu mai
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]