1,257 matches
-
într-o haină albastră ieși și se opri, uitîndu-se distrată cînd într-o parte, cînd în cealaltă. Drummond îi luă politicos mîna și zise: — Dă-ne voie să te conducem acasă, Marjory. Fața fetei se încreți ușor într-un zîmbet amuzat. — Regret, Aitken, dar vine tata să mă ia cu mașina. Sună-l, poate că nu a plecat încă de-acasă. Spune-i că te conducem acasă. Eu o să te țin de-o mînă și Duncan de cealaltă. Doi bărbați sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sau el era de vină? Poate că în seara în care ieșiseră o plictisise sau o dezamăgise și-i era imposibil să-l ierte acum. Peste o oră, în magazinul școlii, îi spuse: — Salut, Duncan, și-i zîmbi veselă și amuzată. — Salut! îi răspunse el întorcîndu-i privirea bucuros. — Ai fost bolnav, Duncan? — Puțin. — Ce păcat! Zîmbetul nu-i dispăruse, dar vocea avea o notă de compasiune. în săptămînile care au urmat, Marjoru îi produse o stare din ce în ce mai intensă de strălucire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
teroare imensă. Se holbă la tavan și-și adună gîndurile într-un urlet intens și tăcut: „Exiști. Mă predau. Cred. Te rog, ajută-mă“. Astmul se agravă. Scoase un geamăt înfricoșat, apoi se controlă suficient încît să scoată un sunet amuzat și să-și spună: „Nu-i nimeni. Poftim. Absoluit nimeni“. Mai rosti încă o dată cuvintele, mai tare, dar sunau ca o minciună. Se văzu fără de alinare, condamnat la o credință care nu-i va mai permite niciodată să-și încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înalt, arătînd către un ins mărunt în uniformă militară. — Aș putea vorbi cu dumneavoastră, generale Multan? zise Lanark. Mi s-a spus... că s-ar putea să ne ajutăm reciproc. Multan îl privi pe Lanark cu o expresie de politețe amuzată și spuse: Cine ți-a zis asta, omule? — Răutăciosul. Nu-l cunosc pe Răutăciosul ăsta. Dar de ce zice că am putea fi utili? — N-a spus, dar regiunea mea - Unthankul Mare - are necazuri în multe privințe. Aproape în toate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nu tocmai întotdeauna treazul lord Provost se află la locul lui. Gura lui Lanark se deschise. Deși se lăsase o tăcere totală, lui i se părea că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era cazul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
indescifrabil. Și deodată mă simțeam și eu privit. Mă-nfioram tot, săream în picioare și mă duceam la fereastră. Priveam stelele risipite peste oraș. Cineva, adânc în altă noapte, de alt fel, ținea în mâini lumea mea și-mi urmărea amuzat înaintarea pe drumuri întortochiate. Sufla singurătate și nenorocire, ca niște limbi de foc negru țâșnite din gura lui, dar eu mă agățăm de viață răspîndindu-mi viscerele cleioase pe pagină. În ce carte eram oare? Și ce fel de minte mi-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tăcut, din pasele pe care le făcea pe pielea făinoasă a feței mele, după care a continuat sporovăială, descriindu-mi procesul funest al orbirii. Începutul poveștii lui ar fi fost atroce și șocant, dacă același ton din vârful buzelor, ușor amuzat, de parcă ar fi fost povestea altuia, nu ar fi golit cu totul de sevă vorbele lui, lăsîndu-le aeriene ca un palat de hârtie. Intrase pe înserate, după o zi de ascultare (probabil ascultarea pe care-o fac călugării în schiturile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ea, transformă mereu viitoru-n trecut și-n ireparabil. Iată-l acum, reflectat de lemnul de nuc al mesei, așezând cele mai mari rotițe dințate exact pe ochii imaginii sale lucind în furnir, arcușorul peste nas, cadranul cifrat peste gură. Chicotește amuzat, întoarce capul spre bucătărie și strigă: "Mami, vino să mă vezi, sânt Timpul!" Doar că povestea nu e un ceasornic cu milioane de rotițe și șurubele. Și nici măcar mecanismul cu ceas al unei mașini infernale. Nu-i nici un mecanism, ci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care este în sine un mare secret. Spre marea mirare a Abatelui, fiorul de încîntare care îl străbătu pe Aloim fu foarte evident. Doamne, mă pui oare la încercare cu băiatul ăsta? Prefăcîndu-se că nu a văzut nimic, Abatele continuă amuzat, știind că Aloim nu va înțelege oricum mare lucru. ― Ce-ai spune dacă Domnul Dumnezeul nostru ar ști dinainte care dintre sufletele care ajung pe Pământ sunt sortite mîntuirii? Aloim râse scurt: ― Aș zice că e tare plicticos să fii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fost, gestul meu și violul lor sunt deopotrivă neimportante. Femeia se înroși și își ridică din nou privirile spre el. ― N-am spus asta! Încercam doar să-ți explic cum vreau să uit de tot ceea ce s-a întîmplat. Aproape amuzat, Rim spuse: ― E ciudat... Noi, quinții, suntem obișnuiți să ucidem. Arareori suntem puși în situația de a salva pe cineva. Asta, desigur, dacă nu este vorba de vreun atac asupra familiei imperiale. ― A fi ceea ce sunt și a crede ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a atins scopul. Ai nimicit imperiul care te atacase. Mi-ai spus de multe ori că abații dinaintea ta au prevăzut că ordinul augustinian ar putea cădea victimă în războiul ultim, în Acopalixă... - Apocalipsă, îl corectă Radoslav cu o privire amuzată. - Așa, în lupta aia, se îndreptă fostul împărat. Abatele își ridică privirile în tavanul zugrăvit cu o vopsea crem. Nici măcar acum, la șaptesprezece ani de la evenimentele de pe Vechea Terra, nu își dădea seama ce plan tainic urzește Dumnezeu. Nu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făcut dacă dușmanii noștri ar fi realizat cât de lesne era să te învingă?! Ajungea ca unul dintre ei să-și imagineze un gaz otrăvitor sau o perdea de flăcări... - Eu aș fi fost vânt sau ploaie, zise Xtyn ușor amuzat. - Și ai fi adus totul la o confruntare stupidă, de forță mentală brută, în care tu... Făurarul tăcu brusc, înțelegînd că, instinctiv, Xtyn alesese calea cea mai sigură. Nimeni nu ar fi putut să-i întreacă forța minții. Înfrângerea nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și să ne pierdem... - Nu putem să facem asta, zise încet Johansson. Cel puțin nu pe față. Va trebui să ticluim o poveste, poate să o împletim cumva cu profeția aia despre care vorbești tu. Femeia clătină din cap ușor amuzată. - Noi, Johanssonii, am avut mereu un dram de măreție. Universul se prăbușește în jurul nostru și noi păstrăm ultimele secunde ca să avem grijă de aparențe. - Și eu am o surpriză pentru voi, continuă femeia pe un cu totul alt ton. Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rituale și apoi le făcu să plutească ușor în jurul sau. - Un copil neștiutor poate să rănească ușor pe cei imprudenți, rânji tânărul. - Excepțional, aplaudă N'Gai Loon. - Vorbește! îi porunci Xtyn. De ce îți bați joc de mine? - Copile, rosti Maestrul amuzat. Am văzut vreo doisprezece quinți în întreaga mea existență, poate mai mulți decât oricare Maestru înaintea mea. Tuturor le lipsea însă viziunea și temperamentul. Poate că li se frângeau în timpul antrenamentelor. Singurul care mai păstrase câte ceva din mândria prostească dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
soldați ai Universului. - Vrei să spui că înfigi metalul ăla în țeasta lor și nu mor? - Da. La vârf, firele sunt atât de subțiri încît pătrund în mod natural, printre celule. - Celule? - N-are importanță, zâmbi N'Gai Loon ușor amuzat. Cu multă răbdare, reușesc să-i fac să se miște mai repede decât poate percepe ochiul uman... - Și cine te-a învățat asta? în cazul meu e simplu. Făurarul este întotdeauna fiul mai mare al celuilalt Făurar... Dar pe tine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
priviri cu Diribal, Vassur zvâcni fulgerător din brațul stâng. O săgeată din lemn de succu se înfipse în mina abatelui țintuind-o de masă. Imediat, călugărul simți în rană arsura cruntă a semințelor care îi pătrundeau în carne. Diribal rânji amuzat: - Nu te îngrijora! Nu sunt semințe ci doar unul dintre virușii prietenoși, de casă, ai regelui nostru. O să doară fix o sută de ore. Obișnuim să pedepsim cu el nevestele infidele. Li-l administrăm într-un gingaș act sexual... Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să vă purtați cum se cuvine! Ai uitat că avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult înainte, încă de când erau copii, Tatsuo o tachina astfel și ea râdea, cum o face și acum. - În cele din urmă ai înțeles? Ce a spus Shizuko? îl întreb pe Tatsuo. - Nu, nu am înțeles până la capăt, râde el amuzat. Și el râde adesea, dar mai liniștit. - În ultima vreme poate să-și controleze sentimentele. Nu cu mult timp în urmă, când să plec din spital, începea să plângă și se supăra. De fiecare dată îi spuneam același lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lipindu-și mâna de cea a lui Silviu, apoi depărtând mâna pe fiecare se vedea semnul crucii. Nu te speria, nu este sânge este ketchup. Poate ne lămuriți și pe noi ce semnificație are acest gest, Întrebase și Pavel puțin amuzat. Are o semnificație foarte simplă, tată, noi doi vrem să fim frate și soră. Știi cât de mult mi-am dorit mereu să am un frate sau o soră, iată acum am această ocazie. Andreea a fost de acord cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
care o privea printre lacrimi pe mama sa uluită de ceea ce vedea și nu-și credea ochilor. De data aceasta chiar Întrecuse măsura. Teia nu găsea nimic rezonabil de spus În primele momente dar, nu-i scăpase nici aerul puțin amuzat al lui Pavel. Părea un adevărat complot dar, Pavel chiar nu știuse nimic, avea să afle ea mai târziu. Între timp Silviu se apropiase de mama Andreei și-i pusese o mână pe umăr, la fel și pe umărul tatălui
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ar fi extras și ceva argint, chiar și aur, ceea ce o făcu pe mama să remarce că precis era vorba de „o mină ca aceea care aparținuse înaintașilor noștri!“. Curt scoase un fel de fornăit care suna în același timp amuzat și disprețuitor. La ce mai folosea un trecut glorios, dacă prezentul nu-i mai corespundea? Hotelul montan oferea un trecut simplu, modest, în care ne întorceam pentru a ne petrece vacanțele și unde tata se simțea în largul lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
banii altora când el însuși nu are nimic, decât datorii la o bancă? Păi unul ca ăsta nu-i altceva decât un prăpădit de angajat, care n-o să reușească în vecii vecilor să se ajungă. Curt scoase fornăitul lui tipic, amuzat și disprețuitor totodată, ca atunci, în hotelul montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton - acest gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sunt și oameni amabili, bine că i-a recuperat schiul, altfel se ducea naibii pe coclauri și era destul de nasol. Ce, mă, e al tău? se răstește Jean. De când? Ăsta e schiul meu și, hai, plimbă ursu’! Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți dau io 50.000 și mi-l dai și p-ălălalt! Finalul, după alte negocieri, e că proprietarul de drept renunță scârbit și la schiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aici se trage chiulul nu șagă. Nu se bea nu se mănâncă. Se vorbește doar ca la clacă. De ce îmi era frică de aceea n-am scăpat - a punctat Costăchel întorsătura situației. De ce te-ai temut, Costăchele? - a întrebat Măriuca amuzată. De comandanți - a precizat Costăchel, mustăcind a râde. Cu așa comandanți, să tot execuți ordinele - a intrat în joc agronomul. Revigorat de atmosfera creată, Costăchel începea să semene tot mai mult cu cel de altădată. Ochii adânciți în orbite au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că era rândul meu să Încerc să schițez un zâmbet: — Știți, costumul ăsta de pe mine nu era unul prost Înainte de a fi nevoit să dorm În el o săptămână. Oi mirosi eu, dar nu chiar așa de rău. El pufni amuzat: — Capacitatea de a vorbi la fel de dur precum echivalentul dumitale din literatură e una, Herr Gunther, să și fii la fel e cu totul altceva, Îmi spuse. Remarcile dumitale demonstrează fie o uluitoare lipsă de apreciere a gravității situației În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]