1,230 matches
-
se întoarce spre rândul din spate să-i șoptească lui Vesey : — Pantofii. Crezi că vor să exprime ceva? Pe moment, își dorește să nu fie așa. Figura lui Vesey nu exprimă nimic la început, apoi, chipul i se luminează oarecum amuzat. Îi lipsește, ca întotdeauna, simțul umorului. — Pantofii, sir? — Lasă, nu contează! Defilarea armatei se încheie. Se servesc răcoritoarele. Sir Wyndham soarbe sifon cu lămâie și repetă „da, foarte“ spre cei care se adună în jurul lui. Foarte zeloși, toți. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl percepe ca pe cel al banilor. Deodată, aude un râs de femeie care întrerupe basul conversației masculine din sala de biliard. Un cuplu a ieșit într-un balcon învecinat. Bărbatul face o remarcă și femeia lăsă capul pe spate amuzată, în timp ce brațul ei alb mângâie spatele partenerului. Par apropiați, dar nu foarte. Bobby are impresia că nu se prea cunosc. Femeia este frumoasă. Are părul negru, tuns îndrăzneț, foarte scurt, iar rochia mulată îi transformă corpul într-un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spune Famous, dându-se la o parte din calea lui. Vă rog. Nu înțelegi, sambo? râde omul. Am întrebat...( trosc!)... cum... (trosc!)... cum ai... (trosc!) Cum ai ajuns așa de faimos? Famous este lovit la fund cu racheta, sub privirile amuzate ale celorlalți. Omul sare comic încoace și încolo, rugându-se incoerent. Membrii clubului ies să vadă de unde vine zgomotul și Jonathan se trezește făcând parte din cercul de indivizi sălbatici care rânjesc văzând mutra servitorului nedumerit. Face un pas lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
picioare și să mărșăluiască? Cine ar putea fi mai pe dos ca oamenii albi? Puțin înaintea ivirii zorilor, Jonathan și Gittesn se întorc în tabără coborând dealul. Nu știu cum să interpreteze ce au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar o sărbătoare, zice e. Așa au sărbătorit venirea noatsră. Profesorul Chapel nu este deloc mulțumit de ce aude. Ignoră descrierea agitată pe care io face Gittens despre ritualul posedării și ține un discurs aprig folosind cuvinte precum escapadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iden titatea pictorului nu aveau nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
uimit, colega de alături o apostrofă: - Ce ai, fato, te-ai îndrăgostit? Obrazul i s-a făcut vișiniu. Tăcea, dar tot ce simțea ea îi bulbucea în ochi. Ca să-și poată da mai bine seama, prietena roti privirile în jur. Amuzată și perspicace, și le opri pe mine. Plin de capete, amfiteatrul nu-i împiedica pe îndrăgostiți să se detecteze. Chiar în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa locul în care mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tot felul de linii încîlcite din care anevoie pot închega imaginea unui urs. Animalul poartă în labe două gheomotoace de lînă, unul alb și altul roșu. Înțeleg aluzia la comportamentul meu ursuz. La 8 martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
luminoasă, anume pentru ele. Din când în când, le vizita și se jucau împreună de parcă ar fi avut grijă de niște păsări rare, într-o colivie aurită. — De ce râzi, Sakichi? îl provocă Hideyoshi. Însă și el însuși se simțea destul de amuzat. Era limpede că Sakichi înțelesese deja. — Nu, de nimic. M-am ocupat de alte treburi urgente și am revenit fără să trec să le văd pe cele trei prințese. — Chiar așa? Bine, mă rog. Cu aceste cuvinte, Hideyoshi schimbă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât să râdă din ce în ce mai tare. Mama lui Hideyoshi râdea la rândul ei din când în când, privind dansul comic al fiului său, dar Nene, obișnuită cu bufoneriile soțului ei și cu necontenitele lui glume din cercul familial, nu părea deosebit de amuzată. În acea zi, Nene avea chef să observe, în liniște, pe țiitoarele soțului ei, care stăteau așezate ici și colo, înconjurate de cameriste. Cât timp locuiseră încă la Nagahama, Hideyoshi avusese doar două țiitoare, dar, după ce se mutaseră în Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reuși. Atmosfera de vacanță prezentă printre oamenii săi puse stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ni se întâmplă prea des să avem pasageri, îi explică el. Tu ești o excepție notabilă, la fel ca și curiozitatea lui de adineaori, se scuză el, încruntându-se apoi ușor înspre secund. - Excepție notabilă? întrebă Angir cu o mină amuzată. Mi se pare normal de vreme ce mă aflu pe o navă comercială și nu una de pasageri. - Nu e totul atât de normal pe cât îți închipui. Teoretic, oricine poate călători prin spațiu dacă dorește, însă practic, doar cei ce îndeplinesc anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii...Nimeni nu șade în loc. Dacă îți mijești ochii și privești la mișcarea din Chervăsărie, ți se pare că te afli în fața unui mușuroi de furnici scormonit...Bătrânul, oprit în loc, mă privește amuzat, ca și cum ar spune: „Îți spuneam eu că aici trebuie să fii tare ca să poți rezista sau mai bine zis să poți supraviețui. Cine nu-i vânjos la trup și cu mintea ascuțită îi mai bine să stea acasă”. Călugărul privește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Adi, nu știa cu cine are de-a face. Maria Îmi aruncă o privire destul de amenințătoare, după care Își puse capul pe umărul lui. El o sărută delicat pe păr și nu se mai uită deloc la mine. Am oftat amuzată. Se cam terminase cu Încercarea mea de a face conversație. Mi-am luat poșeta și m-am ridicat să merg la baie. Aveam nevoie să fiu puțin singură. Baia era luxoasă, În nuanțe bej și arămii. Îmi plăcea la nebunie
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Mergem, dar nu știu cum să spun să nu greșesc... Tare mă tem că spusa „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune el” este ticluită de sfințiile lor preoții și nu de popor... Bătrânul mă fulgeră cu o privire amuzată și îmi vorbește râzând: Vezi, fiule, cum ești? Mă faci să-ți dau dreptate și... nu am încotro. Acum însă o fi adevărat, n-o fi adevărat, dar Dumnezeu a orânduit în așa fel lucrurile încât cinstea - dacă o pot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am martorul care îmi spune să mă grăbesc. E timpul să mâncăm ceva, fiindcă nu vreau să-mi iasă vorbe că n-am avut grija cuvenită de musafir. Pre voia ta, sfințite! Urmărindu-l cu privirea, vorbeam cu mine însumi amuzat: „Uite-l cum o ia din loc ca dus de spiriduși. Abia și-a terminat vorba și este deja departe!” Când intra în marginea pădurii, mi-a strigat peste umăr: Când vei auzi zvon de trâmbiță, să pornești către grădina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am prezentat lui Margaret și lui Paul. Luke a dat mâna cu ei politicos, însă părea destul de încordat. Ca să-i readuc zâmbetul pe buze, m-am apucat să-i povestesc escapada mea la spitalul Mount Solomon. Dar nu părea prea amuzat. în schimb, m-a luat de braț și a mormăit: — Vreau să vorbesc cu tine între patru ochi. Nedumerită, i-am lăsat pe Margaret și pe Paul în sufragerie și l-am condus pe Luke la mine în dormitor. Judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu, a spus tata enervat. Nu e o glumă! Nu mă refer la Anna, ci la Rachel! Pe chipul mamei s-a ivit o expresie aproape comică, pe când se ridica împleticindu-se. Apoi, sub privirile nervoase ale tatei și cele amuzate ale Helenei, a orbecăit până în bucătărie, a pus capul pe masă și a început să plângă. Dependentă de droguri, s-a smiorcăit ea. Nu cred că pot suporta așa ceva! Tata i-a pus mâna pe umăr ca s-o liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în fond, asta nu era o chestie cu care mă mândream. Din contră! Era o treabă pe care-o păstram bine ascunsă și îmi doream să nici nu se fi întâmplat. Serios? m-a întrebat Luke cu un zâmbet larg, amuzat. Nu e super-haios? Și eu care credeam că sunt singurul! Atitudinea lui relaxată - ca și cum nu era nimic de care să-ți fie rușine - m-a înmuiat și pe mine. —Și eu credeam același lucru, am recunoscut eu. Luke a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebat pe Mike neîncrezătoare. —Exact. —Și NA ce înseamnă? —Narcomanii Anonimi. Ce naiba mai e și asta? l-am întrebat eu. —E același lucru ca AA, dar pentru drogați, mi-a explicat el. — Fugi de-aici! am spus eu teribil de amuzată. Vorbești serios? — Da, mi-a răspuns Mike privindu-mă ciudat. Oricât am încercat, n-am reușit să descifrez privirea aia. —Și CA? —Cartoforii Anonimi. —Și BA1? Nu mă puteam abține să nu râd. Nu, lasă-mă să ghicesc - Bătătorii Anonimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aia. —Și CA? —Cartoforii Anonimi. —Și BA1? Nu mă puteam abține să nu râd. Nu, lasă-mă să ghicesc - Bătătorii Anonimi - pentru cei care nu se pot opri din bătutul la mașina de scris! —Bulimicii Anonimi, a răspuns Mike deloc amuzat. Fața lui urâtă arăta ca un bloc de granit. —Am înțeles. Am încercat să mă opresc din chicotit, jenată că-mi bătusem joc de AA, NA, CA și de tot restul. Poate că pentru mine era distractiv, dar pentru ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mare pentru fața căreia îi aparține. Dar asta o face foarte atrăgătoare. E o gură foarte plăcută, ale cărei colțuri se ridică sau coboară de parcă ar avea o viață proprie. Oamenii binecuvântați cu guri gen David Allen par întotdeauna ușor amuzați. Am continuat să-l studiez pe Chris cu discreție. Avea chiar și un păr drăguț, de culoarea grâului, și era bine tuns. în ciuda gurii neobișnuite și elastice, arăta ca un bărbat, unul pe care te poți baza. Nu unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pare rău. —Curvă ce ești, am șuierat luându-i receptorul din mână. O să te țin minte. Bună, i-am spus lui Luke. —Rachel, păpușă, a zis el. Ciudat, vocea lui părea mult mai drăguță decât îmi aminteam. Profundă și ușor amuzată. Sunt Luke. îți amintești de mine? Chestia cu „îți amintești de mine?“ m-a atins. De câte ori nu le spusesem același lucru bărbaților despre care știam că nu erau deloc interesați de mine, dar pe care continuam să-i sun? —îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ies cu tine, am spus plină de curaj. Dacă n-aș fi tras câteva rânduri de cocaină n-aș fi atacat niciodată subiectul ăla. Dar acum c-o făcusem, mă simțeam cuprinsă de compasiune și generozitate. —E OK! Luke părea amuzat. Nu, nu e OK, am insistat eu. —Ba e. Părea și mai amuzat. Vrei să vorbim despre asta? l-am întrebat cu o ușoară nerăbdare în glas. Luke a tăcut o secundă, după care a izbucnit în râs. —Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câteva rânduri de cocaină n-aș fi atacat niciodată subiectul ăla. Dar acum c-o făcusem, mă simțeam cuprinsă de compasiune și generozitate. —E OK! Luke părea amuzat. Nu, nu e OK, am insistat eu. —Ba e. Părea și mai amuzat. Vrei să vorbim despre asta? l-am întrebat cu o ușoară nerăbdare în glas. Luke a tăcut o secundă, după care a izbucnit în râs. —Ce-i? Sentimentul meu de invincibilitate era puțin zdruncinat. —Rachel, mi-a spus el, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost să-i spun s-o șteargă din apartamentul meu. în schimb, am croncănit: —Dar nici măcar n-am făcut cunoștință ca lumea. Asta era încercarea mea de a scăpa din situația aia făcând haz de ea. Luke nu părea deloc amuzat. Haide, mi-a spus el pe un ton care mi s-a părut îngrozitor de convingător. Scoate-o! Am simțit cum mi se usucă gâtul de frică. Nu luasem nici destulă cocaină și nu eram nici suficient de beată pentru chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]