596 matches
-
face binele cu forța!). Am mai amintit, fugar, de această sectă iritantă a stângiștilor occidentali, preocupați să dea lecții tuturor, mari apărători ai muncitorilor exploatați, ai marginalizaților sau ai minoritarilor de toate culorile, care își oficiază predicile și afuriseniile de la amvonul universitar de cinci stele, pe salarii uriașe și cu un standard de viață indecent de bun. Exemple rapide: Michael Moore (un șmecher miliardar, care face bani cu pamflete filmate îndreptate chiar împotriva unui sistem care uită să-i naționalizeze averea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și în versuri libere, nerimate. Accente realmente lirice apar doar în câteva poezii răzlețe dedicate celor apropiați: bunicii, părinții, soția. V.-P. a mai publicat un dialog cu regizorul de operă Bob Massini (Epopeea blestemată..., 2000), o culegere de epigrame (Amvonul politic, 2001, în colaborare cu Petru Demetru Popescu), a coordonat Enciclopedia marilor personalități (I-V, 1999-2003) și Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (2000). A editat (singur sau în colaborare) scrieri de Honoré de Balzac, Émile Zola, Anita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
Elegiile Dumnezeirii, București, 1997; Elegiile morții, București, 1997; Epopeea blestemată... În dialog cu regizorul român de operă Bob Massini, București, 2000; Enciclopedia marilor personalități (coordonator), I-V, București, 1999-2003; Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (coordonator), București, 2000; Amvonul politic (în colaborare cu Petru Demetru Popescu), cu grafică de Adelaida Mateescu, București, 2001. Repere bibliografice: Ion Țugui, „Eroi de epopee”, RMB, 1978, 10 384; Dan C. Mihăilescu, Grandilocvența lirismului, LCF, 1978, 8; Laurențiu Ulici, Revizuiri și adăugiri, CNT, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
față de soarta țărănimii, numai autorul Clăcașilor preocupându-se atât de mult în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
artistică, elemente de narativitate și lirism, iar pamfletele și satirele lirice ale poetului reflectă aluviunile activității jurnalistice: "Întâlnirea epidermică a jurnalismului și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește manifestarea deplină în cadrul articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aparență, specific vieții politice, și reflectă atitudinea satirică a gazetarului. Prin asocierile semantice inedite pe care le presupun, construcțiile oximoronice potențează semnificațiile limbajului politic eminescian, exprimând acțiuni, atitudini, comportamente peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice ale timpului. Datorită circulației de care se bucură și a accesului la categorii largi de public, presa joacă un rol decisiv în constituirea și promovarea limbajului politic. Abordarea unei tematici particulare, cultivarea unui vocabular specific și eludarea retoricii de amvon, specifică epocilor anterioare, sunt câteva din tendințele pe care le manifestă discursul publicistic al vremii. Înregistrând diverse coloraturi ideologice (liberale, conservatoare, independente), presa de factură politică cunoaște în această perioadă o dezvoltare considerabilă, favorizată, în mare măsură, de prestigiul și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre într-un fel de pat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin sublinierea continuității dintre modul de argumentare retoric și alte modalități de argumentare rațională nu a fost suficientă pentru istoria retoricii care a urmat (de exemplu, Kant considera încă retorica o "artă a amăgirii", nerecomandată nici pentru barou, nici pentru amvon, și în nici un caz pentru discursul de tip filosofic, deoarece tinde să câștige din start acceptul interlocutorilor, fără a le lăsa timpul suficient pentru analiza rațională a subiectului propus). Astfel, retorica a fost de cele mai multe ori redusă fie la funcția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
XII-lea în Italia de Nord și în sudul Franței, în special în Languedoc, unde a fost combătut mai întîi prin propovăduire (Sfîntul Dominique), apoi printr-o cruciadă. Catedrală. Biserica principală sau biserica mamă a diocezei, în care se găsește amvonul sau tronul (în latină, cathedra) episcopului. Catedrala este monumentul major al artei Evului Mediu și a devenit simbolul ei: se vorbește despre "timpul catedralelor" (Georges Duby). Cavaler, cavalerie. La origine, cavalerul este un luptător călare înarmat cu un armament special
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal de lemn, instalat lîngă parapet, deasupra unei căzi enorme, în care bucățelele tocate cad cu repeziciunea foilor de pe pupitrul unui orator inspirat, înveșmîntat în anteriul său negru, cocoțat în amvon și aplecat peste filele Bibliei sale, solemnul „tocător“ ar fi un bun candidat la postul de arhiepiscop sau chiar la cel de papă! Capitolul XCV CAZANELE O balenieră americană poate fi recunoscută nu numai după ambarcațiunile suspendate, ci și după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Miron Cristea se numără între primii exegeți ai lui Mihai Eminescu, teza sa de doctorat, susținută la Budapesta, în 1895, fiind o lucrare de pionierat; înaltul prelat s-a ilustrat, de asemenea, în publicistică și în folcloristică, în oratoria de amvon și în cea politică. Ș. dă măsura calităților sale de evocator și de polemist în reportajele, portretele și articolele reunite în volumele Sub cumpăna veacului și Oameni și locuri din Călimani (2000). În prima culegere autorul realizează o adevărată reconstituire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
și în mentalul colectiv, în imaginar. Mentalitățile, precum și procesul de memorare colectivă, au fost întărite tocmai de caracterul oral al culturii, de precaritatea mijloacelor de comunicare și de stereotipiile tradiției. Formele culturale și spirituale ale vremii - ceremonialul, iconografia, predica de amvon, hagiografiile - au întărit și au încărcat schemele de memorare cu narațiuni mitice desprinse din relieful istoric, cu figuri și modele locale sau preluate din tradiția creștină, cu legende istorice care amestecă fantasticul și evenimențialul, într-un "scenariu" care el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aprofundam această credință în mod sistematic, ca studentă a Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloaie” din Iași, unde am întâlnit profesori care au avut darul de a ne forma ca pe niște Apostoli, care aveau în timp să transforme catedra în amvon. Un simbol de recunoștință pentru toată strădania de atunci, din vremea studenției este și această lucrare, care vrea să arate că am înțeles bine pilda talanților. Prezenta lucrare scoate în evidență importanța atât a achizițiilor informaționale din cadrul grupului de elevi
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
2005: 30) și i-a deplâns pe politicieni ca fiind "iresponsabili, sterili, fără valoare istorică și lipsiți de patriotism, care favorizează interesele grupurilor restrânse și ale liderilor de partid și ignoră interesele Perului" (Gorman, 1997: 325). Folosind președinția ca un amvon de la care tuna și fulgera, Fujimori a atacat "sistemul de partide în întregul său" (Conaghan, 2000: 265), pretinzând că partidele tradiționale erau corupte și nereprezentative și că îi blocau în mod intenționat eforturile de a pune în practică voința poporului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și revista Observatorul (1878-1885), care apărea la Sibiu și era un jurnal național românesc ce a exprimat poziția activismului 311. Tipăriturile cu caracter preponderent religios au fost editate în centre precum Oradea, Blaj, Cluj, Gherla, Satu Mare etc;de exemplu, publicația Amvonul (1871-1881) a fost o revistă de elocvență religioasă, fondată și condusă de preotul Justin Popfui, ce a apărut la Oradea. Gazeta Amicul familiei (1870-1890) a fost înființată și condusă de canonicul Nicolae Fekete Negruțiu și publicată la Cluj . La Blaj
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
importantă de susținere a activității acestora. În Lumina creștinului au apărut și numeroase articole care aveau ca scop lămurirea unor teme teologice și explicarea unor informații din Biblie. Miza acestei publicații a fost cam aceeași cu cea a preotului de la amvon, adică: "să-i instruiască pe credincioși, să-i facă să înțeleagă cine este Dumnezeu, ce reprezintă Biserica, ce e bine și ce e rău în lume"586. Materialele aveau un nivel mediu de întelegere, ceea ce a dus la abordarea unui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unul din analiștii germani ai fenomenului definea propaganda ca "o răspândire de axiome și principii (...), ca formularea unei păreri așteptate, utilizându-se toate mijloacele de expresie prin care se poate ajunge la opinia publică, cum sunt presa, broșurile sau manifestele, amvonul, filmul, radiodifuziunea și în sfârșit zvonul șoptit din gură în gură". Același autor condiționa reușita propagandei de apropierea acesteia de adevăr; ea trebuie să se adreseze oamenilor obișnuiți și să nu aibă un caracter oficial. Un alt cercetător care a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în gardă pe autorii dramatici. "Teatrul, nu o spunem îndeajuns, declară Hugo în Prefața la Lucreția Borgia, are în zilele noastre o importanță imensă și care tinde să crească fără încetare, odată cu civilizația. Teatrul este o tribună. Teatrul este un amvon. Teatrul vorbește tare și vorbește răspicat. Când Corneille spune: Fiindcă ești mai mult decât un rege crezi că valorezi ceva", Corneille este Mirabeau. Când Shakespeare spune: "To die, to sleep"80, Shakespeare este Bossuet. Autorul acestei drame știe cât de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simte freamătul personalității aprige a Ivireanului. Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
politică a românilor în ultima parte a secolului al XIX-lea. În paralel cu aceste evoluții politice, autoritatea statală, devenită unitară și centralizată, a continuat procesul de transformare a școlii într-o "a doua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII) din amvonul căreia s-a predicat "Evanghelia națională" (Ghibu, 1975, p. 118). Cărturari militanți ai ideii naționale ca Simion Bărnuțiu au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]