920 matches
-
revoluțiilor, și Sebastian mizează pe revoluție. Dar nu pe cea democrată - cum a încercat Spania, care în 1931 a făcut o tentativă revoluționară "democrată și liberală, care semăna ridicol de mult cu cea de la 1848" - pentru că aceasta este o "specie... anacronică în acest veac și inutilă". Veacul este al revoluțiilor sociale, scrie hotărît Sebastian, pe care revoluționarii - de la Pilsudski la Mussolini, de la Franco la Francesco Macia - indiferent de culoarea lor politică, îl tulbură invariabil. Așa încît le justifică acțiunile, de pildă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
ale pământului și neuronilor. Nu numai că nu mai știam cine sunt, dar nu-mi mai găseam nici țara. Trăiam într-o Românie pierdută, cu geometrie schimbată, ca o poveste spusă de mai multe ori, de fiecare dată altfel. Circulam anacronic, intercalat între amintiri și defazat de propriile mele minciuni, pe care le foloseam ca să mă apăr și prin care speram să mă pot branșa la realitate sau, cine știe, la moleculele unui super-computer neuronal. Oricât m-aș fi străduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și binomul pur-impur obsedează conștiința istorică românească. Cardinalitatea simbolică a purității, precum și îndărătnicia de a o abandona, sunt ilustrate de R.G. Melidon (1876), în manualul său de Istorie națională. Conștientizând puterea cvasi-magică a idealului de puritate, Melidon preferă să fie anacronic, în evidentă desincronie cu tendința epocii de derogare de la acest ideal, și să mențină latinitatea neștirbită a românilor: "Națiunea Românéscă adecă némul nostru al Românilor s-a început pe la anul 100 dupe nașterea luĭ Christos, când atuncĭ stremoșiĭ noștri aŭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se regăsea. Acesta este motivul pentru care latinismul ca program cultural-politic nu doar că a apărut și s-a afirmat cel mai plenar în Ardeal unde a continuat să rămână doctrina identității naționale mult după ce în principate latinismul a devenit anacronic -, ci și că dacismul și-a făcut apariția în afara arcului carpatic. Succesele politice ale principatelor dunărene, culminate cu cascada unirii-independenței-regatului, a creat contextul propice pentru înlocuirea doctrinei defensiv-emancipatoare a latinismului cu programul ofensiv-afirmator al dacismului. Dacă prima era o idee
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
publice de masă românești. Sub aspect calitativ, evoluția geopoliticii, în special răcirea relațiilor româno-ruse, a favorizat reintroducerea factorului național în conținutul educațional. Pe fondul independentizării progresive a RSR de URSS, autoritățile socialiste române intervin asupra legislației educației care a devenit anacronică în noile circumstanțe politice ale reafirmării autonomiei românești. Legea din 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România face clar, încă din "expunerea de motive", că una din misiile acestei legislații a fost să corecteze "lipsurile" prezente în tradiția pedagogică românească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
exemplu, Ochescu și Oane, 1994, pp. 14-16), la nivelul gimnazial și mai ales la cel liceal retorica tradițională este abandonată. Discursul etnogenetic capătă din ce în ce mai multe valențe critico-reflexive. Vechea gardă istoriografică, a cărei direcție conservatoare este indicată în manualul cu titlu anacronic Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi (manual pentru clasa a XII-a) (Scurtu et al., 1999), continuă să mizeze pe cardinalitatea etnogenezei românești, considerând acestă chestiune ca alcătuind "problema fundamentală a istoriei naționale" (p. 6). În anacronie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" este relegată în colecția de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conștiința istorică românească este insuflată de ideea mesianismului național convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român de a răzbi împotriva "teroarei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aceste aspecte creează o stare de dependență a vârstnicului față de familie și societate, Întreține o stare de frustrare permanentă ce duce la devalorizarea lui ca persoană prin plasarea sa Într-o poziție marginală, minoritară, pe care o percepe ca fiind anacronică, din care va decurge desigur un comportament particular, dar și o atitudine particulară din partea celor din jur care variază de la ocrotire până la neglijare și abuz. Modificările biologice care se asociază senescenței au fost subiect a numeroase cercetări, la care s-
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ține de foarte mulți factori și care par a contura un destin pe care omul, indiferent de condiția sa, pare al urma implacabil. A vorbi În acest context de o predestinare nu pare hazardat, deși la prima vedere ar părea anacronic, pentru că multe destine converg În a da dreptate afirmației filosofului francez Henri Perruchot care spunea „Fiecare spirit merge și nu poate merge decât Într-o direcție dată. Fiecare viață se exprimă și nu poate să se exprime decât Într-o
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ori de posibilitățile economice diferite ale statelor europene și nu numai. Am aici În vedere și obtuzitatea unor centre de diagnostic din țara noastră care omit profilaxia, ba mai mult recurg la metode de abordare a episodului hemoragic cu totul anacronice, prin utilizarea unor preparate cu risc pentru bolnav (sânge, plasmă, plasmă liofilizată, crioprecipitat). Această diferență a fost pusă În evidență prin calculul numărului de unități de factor VIII/per capita pentru țările europene, ceea ce a condus la o ierarhizare, nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Sherman Alexie, ca și ceilalți scriitori amerindieni ce animă scena literară americană actuală, indică prin textele sale opțiunile și dilemele întregului grup etnic din care face parte: integraționismul, cu lucrurile sale bune și rele, și izolaționismul unui patriotism din start anacronic într-o epocă a cosmopolitismului și hibridității. Alexie este unul din reprezentanții de marcă ai celui de-al doilea val al așa-numitei Renașteri amerindiene (vezi NATIVE AMERICAN RENAISSANCE). Cum se zice în franceză, acest indian are mai multe corzi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Titlul face aluzie la un vers din poezia "Sailing to Byzantium" a lui W.B. Yeats, sugerând și perspectiva din care vine acest comentariu asupra a ceea ce se întâmplă. Vocea din poem poate fi atribuită unui Yeats ce se consideră anacronic, departe de lumea senzuală în care trăiesc cei tineri; în roman, șeriful este cel ce se consideră depășit de ceea ce se întâmplă acum, lucruri de neimaginat în trecut în comunitatea în care a trăit el. Romanul este o combinație interesantă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
consumist, care se imaginează cel mai "realist" între "realisme". Denis de Rougemont spune, însă, că doar omul care se roagă este realist. Or, omul "concret" sau "recent", creație a paradigmei postmoderniste, râde de omul care se roagă și-l crede anacronic, mitoman etc. Omul postmodern a părăsit atât de mult calea adevărului, încât rătăcirile lui devin demente, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică. II. IZBÂNDA LUI ZOMBIE Secolul al XVIII-lea a adâncit, în Europa, o falie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
demnitate culturală: "nici o valoare transcendentă nu trebuie să frâneze sau să condiționeze exploatarea plăcerilor și dezvoltarea consumației"74. Spre a nu se cădea în elitism, mass-media a decretat vremea show-bussiness-lui, a publicității, a filmului american contra celui european, care e anacronic prin problematizare și finețuri artistice. Tradițiile au fost abandonate ca rămășițe penibile ale trecutului. A trecut pentru totdeauna și vremea modernismului "disperaților", al lui Kafka, al lui Emil Cioran, al lui Eugen Ionescu și al altora: "Inutile d'être désespéré
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să distrugă o națiune întreagă. Postmodernista "politică a corecturilor" își merită numele de "neocomunism american", fiindcă pune sub semnul întrebării dreptul la existență a națiunilor, precum altădată internaționalismul proletar. Iar globalismul actual, conceput, în mintea unora, împotriva națiunilor, declarate entități anacronice, se fundează pe aceeași aberație ideologică a răsturnării raportului dintre majoritate și minoritate, în care cea din urmă să dicteze și să-și supună majoritățile. În cazul în speță, companiile transnaționale, minoritare, desigur, au puterea și, deci, legitimitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de o "antinomie împăcată". Naționalul este "secundarul" care particularizează în raport cu umanitatea și dă coerență dialogică în comunitățile locale. Așadar, mișcările naționale postcomuniste, în măsura în care nu degenerează în ideologii șovine, revendicând drept de existență unor popoare oprimate în imperiu, "nu sunt manifestări anacronice, ci mai curând semne propriu-zis moderne. Ele nu reprezintă reminiscența unui trecut pe cale de dispariție sau un banal atavism, ci prefigurează viitorul societăților noastre"151. Mersul istoriei moderne a fost de la imperii la națiuni, de la colonialism la independență. După opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și cu Leon Wieseltier în alta, autoarea crede că poate "deconstrui" ideea de patriotism românesc, fără a-i citi pe Eminescu, Blaga, C. Rădulescu-Motru, Mircea Eliade sau Constantin Noica. Nu i-a citit, fiindcă, din auzite, a aflat că sunt anacronici, dat fiind că tradiția trebuie eliminată, pentru ca omul nou, postmodern, să-și poată urma calea nestingherit spre secolul al XXI-lea. Tamara Carauș îi deplânge pe unioniștii de la Chișinău ca lipsiți de "realism", fiindcă ignoră atât statalitatea Republicii Moldova, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc. Dacă în cultura occidentală, în ultimii ani, deja s-au pus câteva jaloane ale noii paradigme transmoderne, în România lucrurile se găsesc abia la început (dacă lăsăm la o parte precedentul Negoiță
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ontologic până la ethos. Mai toate răstălmăcirile și atacurile care s-au produs împotriva lui Noica, mai ales în ultimii 15 ani, se datorează lecturii operei sale cu armătura culturală a postmodernismului. Asemenea tip de lectură se va dovedi tot mai anacronică și mai inadecvată. Paradoxul micii posterități postmoderniste a lui Noica vine de acolo că, deși a năzuit în ultimele decenii de viață să creeze o mentalitate transmodernă prin "școala de la Păltiniș", el n-a fost suficient înțeles tocmai de discipoli
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
el n-a fost suficient înțeles tocmai de discipoli. Gabriel Liiceanu a făcut să planeze asupra gândirii lui Noica, după 1989, o ambiguitate dintre cele mai stranii, cu o "apărare-compromițătoare", dacă mă pot exprima astfel, lăsându-se impresia unui filosof anacronic prin "naționalismul" său, prin pariul tradiției și printr-o închipuită "antieuropenitate". Nu mai vorbesc de învinuirea de "pactizare" cu comunismul, rezultată, după unii, și din cartea postumă Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Despre asemenea receptare aberantă (vezi, de exemplu, reacția
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
versuri, în care a reprodus un material proliferant de subcultură "poetică", la care se dedau nu numai tineri dezorientați din ultimele generații, dar și nume sonore 341. Dacă postmodernismul respinge agresiv valorile naționale, spiritul transdisciplinar nu mai consideră națiunile ca anacronice: "Transnaționalul nu implică în nici un fel devalorizarea ori dispariția națiunilor. Dimpotrivă, transnaționalismul nu poate decât să întărească ceea ce este mai creativ și esențial în fiecare națiune. Cuvântul <<națiune>> are aceeași rădăcină, nasci, ca și cuvântul <<Natură>>: forma natio-onis însemna și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la Eminescu al formelor poetice la modul parodic și intertextual, ca Mircea Cărtărescu, bunăoară. Apoi, cu siguranță, dacă ar fi trăit și în anii de după 1989, poetul n-ar fi respins gândirea lui Eminescu și nu l-ar fi găsit anacronic ca poet. Nichita Stănescu acorda cea mai înaltă cinste literaturii eminesciene, cel puțin cât și Cezar Ivănescu sau Constantin Noica. Altfel spus, Nichita Stănescu descinde din luminișul ființei eminesciene, trecând prin luminile poemelor lui Blaga și prin transparențele actului clar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce lucrurile s-au întâmplat deja. În contextul în care filosofii antici greci au scris, ei au fost preocupați de întreb]rile fundamentale - legate de felul vieții pe care ar trebui s] o ducem (dac] mi se permite s] scriu anacronic într-un mod neutru) și criteriile pe care ar trebui s] le utiliz]m pentru a r]spunde la aceste întreb]ri. Un postscriptum: am spus c] Socrate și aproape toți cei care l-au urmat au acordat un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sidgwick încoace. Ascombe susține c] aceast] opinie nu rezist] f]r] noțiunea unui legiuitor divin. Din moment ce filosofia moral] îl interzice pe Dumnezeu, privindu-l fie că mort, inexistent, sau irelevant, concepția ei despre teoria moral] este în cele din urm] anacronic]. Este ca și cum noțiunea „criminal” ar d]inui chiar dac] dreptul penal și curțile de justiție ar fi de mult desființate și uitate. (Ascombe, 1958, p. 30) Concluzia lui Ascombe este c], dac] filosofia moral] este laic], ar trebui s] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]