705 matches
-
se datorează eliberării de mediatori inflamatori și citocine de către mastocite și bazofile. Eliberarea acestora se datorează în mod tipic unei reacții imunitare, dar poate fi indusă de degradarea acestor celule, fără legătură cu o reacție imunitară. În cazul în care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E (IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică (antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din vasele de sânge și inhibă acțiunea mușchiului cardiac. Există și un mecanism imunologic independent de IgE, însă nu se cunoaște dacă acesta se produce în cazul oamenilor. În cazul în care anafilaxia nu este cauzată de un răspuns imunitar, reacția se datorează unui agent care degradează în mod direct mastocitele și bazofilele, provocând eliberarea de histamină și alte substanțe asociate în mod normal cu reacțiile alergice (degranulare). Agenții care degradează celulele includ
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
mod direct mastocitele și bazofilele, provocând eliberarea de histamină și alte substanțe asociate în mod normal cu reacțiile alergice (degranulare). Agenții care degradează celulele includ mediul de contrast pentru razele X, opioidele, temperatura (prea ridicată sau prea joasă) și vibrațiile. Anafilaxia este diagnosticată în baza unor fapte clinice obiective. Când una din următoarele apare la distanță de minute sau ore de la expunerea la un alergen, este foarte probabil că acea persoană are șoc anafilactic: Dacă persoana a avut o reacție negativă
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
este foarte probabil că acea persoană are șoc anafilactic: Dacă persoana a avut o reacție negativă la o înțepătură de insectă sau la un medicament, testele sanguine pentru triptază sau histamină (emise de mastocite) pot fi utile în a diagnostica anafilaxia. Totuși, aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă pacientul are o tensiune normală, iar ele nu pot infirma diagnosticul de anafilaxie. Există trei mai clasificări ale șocului anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
sau histamină (emise de mastocite) pot fi utile în a diagnostica anafilaxia. Totuși, aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă pacientul are o tensiune normală, iar ele nu pot infirma diagnosticul de anafilaxie. Există trei mai clasificări ale șocului anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când vasele sanguine se dilată în aproape tot corpul (vasodilatație sistemică), ceea ce produce tensiune scăzută cu cel puțin 30% față de tensiunea obișnuită a acelei persoane sau cu 30% sub valorile
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
în a diagnostica anafilaxia. Totuși, aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă pacientul are o tensiune normală, iar ele nu pot infirma diagnosticul de anafilaxie. Există trei mai clasificări ale șocului anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când vasele sanguine se dilată în aproape tot corpul (vasodilatație sistemică), ceea ce produce tensiune scăzută cu cel puțin 30% față de tensiunea obișnuită a acelei persoane sau cu 30% sub valorile normale. Anafilaxia bifazică este diagnosticată când simptomele reapar
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
trei mai clasificări ale șocului anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când vasele sanguine se dilată în aproape tot corpul (vasodilatație sistemică), ceea ce produce tensiune scăzută cu cel puțin 30% față de tensiunea obișnuită a acelei persoane sau cu 30% sub valorile normale. Anafilaxia bifazică este diagnosticată când simptomele reapar după una până la 72 de ore chiar dacă pacientul nu a mai luat contact cu alergenul care a cauzat reacția inițială. Unele studii afirmă că până la 20% din cazurile de anafilaxie sunt bifazice. Atunci când simptomele
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
30% sub valorile normale. Anafilaxia bifazică este diagnosticată când simptomele reapar după una până la 72 de ore chiar dacă pacientul nu a mai luat contact cu alergenul care a cauzat reacția inițială. Unele studii afirmă că până la 20% din cazurile de anafilaxie sunt bifazice. Atunci când simptomele reapar, în mod tipic ele reapar după 8 ore. A doua reacție este tratată în același fel ca și anafilaxia inițială. Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia care nu se datorează unei
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
cu alergenul care a cauzat reacția inițială. Unele studii afirmă că până la 20% din cazurile de anafilaxie sunt bifazice. Atunci când simptomele reapar, în mod tipic ele reapar după 8 ore. A doua reacție este tratată în același fel ca și anafilaxia inițială. Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia care nu se datorează unei reacții alergice, ci este rezultatul unei leziuni directe asupra mastocitelor (degranularea mastocitelor). Denumirea folosită actualmente de către Organizația Mondială pentru Alergie este cea de „anafilaxie
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
până la 20% din cazurile de anafilaxie sunt bifazice. Atunci când simptomele reapar, în mod tipic ele reapar după 8 ore. A doua reacție este tratată în același fel ca și anafilaxia inițială. Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia care nu se datorează unei reacții alergice, ci este rezultatul unei leziuni directe asupra mastocitelor (degranularea mastocitelor). Denumirea folosită actualmente de către Organizația Mondială pentru Alergie este cea de „anafilaxie neimună”. Unii cercetători recomandă să nu mai fie folosite vechile denumiri
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
anafilaxia inițială. Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia care nu se datorează unei reacții alergice, ci este rezultatul unei leziuni directe asupra mastocitelor (degranularea mastocitelor). Denumirea folosită actualmente de către Organizația Mondială pentru Alergie este cea de „anafilaxie neimună”. Unii cercetători recomandă să nu mai fie folosite vechile denumiri. Testele de alergie pot ajuta la determinarea cauzei anafilaxiei unui pacient. Există teste de alergie efectuate pe piele (cum ar fi testele cu plasturi) pentru anumite mâncăruri și veninuri
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
este rezultatul unei leziuni directe asupra mastocitelor (degranularea mastocitelor). Denumirea folosită actualmente de către Organizația Mondială pentru Alergie este cea de „anafilaxie neimună”. Unii cercetători recomandă să nu mai fie folosite vechile denumiri. Testele de alergie pot ajuta la determinarea cauzei anafilaxiei unui pacient. Există teste de alergie efectuate pe piele (cum ar fi testele cu plasturi) pentru anumite mâncăruri și veninuri. Testele sanguine pentru anticorpi specifici pot fi utile pentru a confirma alergiile la lapte, ouă, arahide, nuci și pește. Testele
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
Testele sanguine pentru anticorpi specifici pot fi utile pentru a confirma alergiile la lapte, ouă, arahide, nuci și pește. Testele efectuate pe piele pot confirma alergia la penicilină, dar nu există teste efectuate pe piele pentru alte medicamente. Formele de anafilaxie neimună pot fi diagnosticate numai prin a analiza istoricul pacientului sau prin a expune pacientul la un alergen care ar fi putut cauza în trecut o astfel de reacție. Nu există teste efectuate de piele sau teste sanguine pentru anafilaxie
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
anafilaxie neimună pot fi diagnosticate numai prin a analiza istoricul pacientului sau prin a expune pacientul la un alergen care ar fi putut cauza în trecut o astfel de reacție. Nu există teste efectuate de piele sau teste sanguine pentru anafilaxie neimună. Poate fi uneori dificil de a distinge anafilaxia de astmă, de leșinul datorat lipsei de oxigen (sincopă) și de atacurile de panică. Suferinzii de astmă nu au de obicei exemă sau simptome stomacale sau intestinale. Când o persoană leșină
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
istoricul pacientului sau prin a expune pacientul la un alergen care ar fi putut cauza în trecut o astfel de reacție. Nu există teste efectuate de piele sau teste sanguine pentru anafilaxie neimună. Poate fi uneori dificil de a distinge anafilaxia de astmă, de leșinul datorat lipsei de oxigen (sincopă) și de atacurile de panică. Suferinzii de astmă nu au de obicei exemă sau simptome stomacale sau intestinale. Când o persoană leșină pielea ei este palidă și nu are exemă. O
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
care are un atac de panică poate avea pielea înroșită dar nu are pete. Alte afecțiuni care pot avea simptome similare includ ingerarea de toxine din pește stricat (scombroidoză) și infecțiile cu anumiți paraziți (anisakiază). Calea recomandată pentru a preveni anafilaxia este de a evita ceea ce a cauzat reacția în trecut. Atunci când aceasta este imposibil, pot exista tratamente care fac corpul să nu mai reacționeze la un alergen cunoscut (desensibilizare). Tratamentul sistemului imunitar (imunoterapia) cu veninuri de Hymenoptera reușește să desensibilizeze
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
evitarea acestor medicamente. Pentru cei care reacționează la latex poate fi important să evite mâncărurile care conțin substanțe care sunt similare celor care au produs reacția imunitară (numite mâncăruri care produc reacții încrucișate), cum ar fi avocado, bananele și cartofii. Anafilaxia este o urgență medicală ce poate necesita măsuri de salvare a vieții cum ar fi gestionarea fluxului de aer, oxigen suplimentar, volume mari de fluide intravenoase și monitorizare atentă. Epinefrina este tratamentul preferat. Antihistaminicele și steroizii sunt adesea folosite împreună cu
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
tratamentul preferat. Antihistaminicele și steroizii sunt adesea folosite împreună cu epinefrina. O dată ce persoana a revenit la normal, ea trebuie supravegheată de la 2 la 24 de ore pentru a se asigura că simptomele nu revin, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor cu anafilaxie bifazică. Tratamentul anafilaxiei este dependent de severitatea condiției. Nu se recomandă a se administra nicio mâncare pe cale orală până la dispariția simptomelor acute. Este recomandat plasarea de garouri proximal de locul înțepăturii dacă este posibil, pentru a stopa fluxul venos și
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
și steroizii sunt adesea folosite împreună cu epinefrina. O dată ce persoana a revenit la normal, ea trebuie supravegheată de la 2 la 24 de ore pentru a se asigura că simptomele nu revin, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor cu anafilaxie bifazică. Tratamentul anafilaxiei este dependent de severitatea condiției. Nu se recomandă a se administra nicio mâncare pe cale orală până la dispariția simptomelor acute. Este recomandat plasarea de garouri proximal de locul înțepăturii dacă este posibil, pentru a stopa fluxul venos și limfatic (dar nu
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
dispariția simptomelor acute. Este recomandat plasarea de garouri proximal de locul înțepăturii dacă este posibil, pentru a stopa fluxul venos și limfatic (dar nu și cel arterial). Cel mai des prescris medicament este epinefrină. Epinefrina (adrenalina) este tratamentul primar al anafilaxiei. Nu există motive a de nu fi folosită (nu are contraindicații). Se recomandă ca soluția de epinefrină să fie injectată în mușchiul coapsei anterolaterale imediat ce se presupune că cineva are șoc anafilactic. Injecția poate fi repetată la fie care 5
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
într-o venă (injecție intravenoasă) folosind o soluție diluată. Epinefrina intravenoasă pare totuși a fi legată de bătăi neregulate ale inimii (tulburări de ritm cardiac) și infarct miocardic (stop cardiac). Injecțiile cu epinefrină autoadministrate, care le permit celor care au anafilaxie să-și injecteze singuri epinefrină în mușchi, este în mod obișnuit disponibilă în două dozări, una pentru adulți și pentru copiii care cântăresc mai mult de 25 kg și alta pentru copiii care cântăresc de la 10 la 25 kg. Antihistaminicele
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
și alta pentru copiii care cântăresc de la 10 la 25 kg. Antihistaminicele sunt adesea folosite împreună cu epinefrina. Se credea că ele sunt efective în baza unui raționament teoretic, dar nu prea există dovezi că antihistaminicele ar fi efective în tratarea anafilaxiei. O meta-analiză Cochrane din 2007 nu a găsit niciun studiu de bună calitate care ar putea fi folosit pentru a recomanda administrarea lor contra anafilaxiei. Se consideră că antihistaminicele nu au niciun efect asupra stocării de lichide sau a spasmelor
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
unui raționament teoretic, dar nu prea există dovezi că antihistaminicele ar fi efective în tratarea anafilaxiei. O meta-analiză Cochrane din 2007 nu a găsit niciun studiu de bună calitate care ar putea fi folosit pentru a recomanda administrarea lor contra anafilaxiei. Se consideră că antihistaminicele nu au niciun efect asupra stocării de lichide sau a spasmelor respiratorii. Corticosteroizii au o probabilitate mică de a face vreo diferență pentru o persoană care are deja anafilaxie. Ei pot fi folosiți în speranța de
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
folosit pentru a recomanda administrarea lor contra anafilaxiei. Se consideră că antihistaminicele nu au niciun efect asupra stocării de lichide sau a spasmelor respiratorii. Corticosteroizii au o probabilitate mică de a face vreo diferență pentru o persoană care are deja anafilaxie. Ei pot fi folosiți în speranța de a scădea riscul de anafilaxie bifazică, dar efectivitatea lor în a preveni anafilaxiile următoare este nesigură. Salbutamolul care este primit printr-un dispozitiv de respirat (nebulizator) poate fi efectiv atunci când epinefrina nu rezolvă
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
nu au niciun efect asupra stocării de lichide sau a spasmelor respiratorii. Corticosteroizii au o probabilitate mică de a face vreo diferență pentru o persoană care are deja anafilaxie. Ei pot fi folosiți în speranța de a scădea riscul de anafilaxie bifazică, dar efectivitatea lor în a preveni anafilaxiile următoare este nesigură. Salbutamolul care este primit printr-un dispozitiv de respirat (nebulizator) poate fi efectiv atunci când epinefrina nu rezolvă simptomele de spasm bronhic. Albastrul de metil a fost folosit pentru cei
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]