605 matches
-
de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa carne se face duh în noi”. În interpretarea teologică propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan, "Toward a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în postmodernism 3.1. Caracteristici ale retoricii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aduce cu sine acea sinceritate a emoției nevinovate ce lipsește din alte poeme erotice. Bolintineanu fixează, Într-o poezie luată mult timp ca model (O fată tînără pe patul morții), vîrsta matinală a iubirii. Romanticii (Eminescu, Îndeosebi) aduc În literatură androginul, ceea ce din punct de vedere fiziologic Înseamnă vîrsta În care sexul nu se revelează. Amoriul mai apare o dată sub chip de ostaș (Amoriul, ca și ostașii), numai că armele lui sînt gingașe, iar robia este plină de haz (o noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
albastru întunecat clipesc în umbra genelor lungi". După cum remarcăm, artistul izbutise să însuflețească imaginea moartă și să creeze, prin contrast, iluzia vieții, frumusețea "tabloului" datorându-se ambiguității reprezentării, ce oscilează între viață și moarte, între feminitate și masculinitate (modelul e androgin, și în el se "oglindesc" amândoi, și Eminescu, și Veronica), ca în picturile decadenților. Paloarea, răceala brațelor femeii iubite vădesc, de asemenea, o atracție necrofilă altă "perversiune", deci! Prin urmare, nedumerirea Veronicăi ("simțirea adâncă/ Cum de se naște pentru-un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce încarnează un tip sexual ambiguu, cu fizionomie atrăgătoare, de androgin), îl "mănâncă din ochi" și fetele și femeile (și Veronica, și Natalița, țiganca) ceea ce e lesne de înțeles, dacă ținem cont de faptul că forța de seducție (a bărbatului, dar și a femeii) izvorăște, după cum afirmă cei mai avizați cercetători
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
to Emily Dickinson 163. Atunci când refuză acuplarea, bărbatul încearcă să-și păstreze, de fapt, virilitatea, bărbăția, luptând (cu spiritul) împotriva naturii și a femeii. Din acest motiv, zice Paglia, pentru bărbat (cu atât mai mult pentru artistul creator, care e androgin) sexul reprezintă o luptă continuă pentru cucerirea identității proprii 164. Și, cum masculinitatea se definește mai ales prin două tipuri de activități majore concentrarea ("concentration") și proiecția ("projection") -, cercetătorul italian găsea o surprinzătoare similitudine între procesele cognitive și anumite perversiuni
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toate intuițiile psihopatologiei de până la el. Astfel, dacă eroul byronian a făcut populară, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, figura bărbatului fatal ("Fatal Man"), ulterior vor deveni mult mai pregnante în imaginarul colectiv imaginea femeii fatale și a androginului 184 semn al ambiguizării treptate a idealului sexual, astfel că înclinația așa-zicând "naturală" a animalului uman spre sadism lasă loc tendințelor masochiste ceea ce relevă, nu-i nimic dacă mă repet, triumful "artei", al "artificiului" (estetic) împotriva "naturii"185. Tot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care societatea victorian] i le-a oferit acesteia au fost echitabile sau nu. Unele aspecte similare au fost preluate și de c]tre reprezentanții feminismului modern în discutarea virtuților și viciilor feminine. Feminiștii din trecut au pledat în favoarea unui ideal androgin, promovând virtuțile umane, în general, si nu cele specifice genului (masculine sau feminine). Studiile recente asupra feminismului resping ideea idealului androgin, constatând c] anumite virtuți (afecțiunea, compasiunea) sunt specifice mai degrab] genului feminin decât celui masculin (capitolul 43, „Ideea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]tre reprezentanții feminismului modern în discutarea virtuților și viciilor feminine. Feminiștii din trecut au pledat în favoarea unui ideal androgin, promovând virtuțile umane, în general, si nu cele specifice genului (masculine sau feminine). Studiile recente asupra feminismului resping ideea idealului androgin, constatând c] anumite virtuți (afecțiunea, compasiunea) sunt specifice mai degrab] genului feminin decât celui masculin (capitolul 43, „Ideea unei etici feministe”). Problemă caracterului comport] o dubl] abordare în perspectiva filosofic]: la nivel global, al întregii societ]ți și la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
meșteșuguri sigure și expun tablouri și sculpturi prin boscheți n-au dispărut. Frontul lor, abandonat întrucîtva de centrele de îndrumare, e încă vioi, ba s-a învigorat cu formațiunile febrile ale iconarelor pe sticlă, expertele în sfinți călare și heruvi androgini. Totul, ca într-o inversată Cîntare a României, sub blagoslovenia omniprezenților prea cuvioși, trăgînd cu ochiul la aparatele tv. Nu aici însă, în această mișcare informă, trebuie căutată anormalitatea. Există ceva mult mai periculos, în stare să atingă fibra ascunsă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea însă cîștigă, îți împinge atletic mîna la loc și-ți zîmbește congelat. Culmea e că, deși știu care-i este stilul, recidivez. Îmi place, masochist, gimnastica asta androgină. I-o fi pupat oare vreodată Ceașcă, neprincipial, mîna Savantei? Ce emblemă luminoasă ne-a mai încîntat ochii în războiul (rece) de cincizeci de ani! Două mîini una albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la materia lumii și la propria corporalitate, care sînt de transmutat într-o variantă dominată, impregnată de spirit, la rîndul lui condus de Duhul divin. Eliberarea nu are loc prin separarea de condiționări, ci prin absorbirea lor. Ființa feciorelnică asemenea androginului conține toate lucrurile lumii, inclusiv o corporalitate transmutată, iar ele nu o mai limitează, fiindcă nu mai lucrează din afară asupra ei. Are loc o răsturnare de perspectivă, o cuprindere a întregului exterior în interiorul ființei. De aceea, trupul nu mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă. Aceeași formulă se întâlnește și în Dimineața nuanțelor (1989), unde decorul marin devine scena confruntărilor dintre elementul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
un asemenea cuplu s-au născut Osiris și Isis, Seth și Nephthis. Din lacrimile lui Atum, în forma manifestă, Amon Ra, s-au născut oamenii. În mitologia indiană, lumea se naște tot din fecunditatea divină, fie dintr-o totalitate cosmică androgină, fie dintr-un cuplu primordial. Cuplul primordial dă naștere cuplurilor de zeități principale: Brahma Sarasvati, Vishnu Lakshmi, Shiva Parvati. În mitologia greacă, cosmogonia este antropomorfizată. Din haos au apărut Geea / Gaia / Pământul și Eros / Dorința. Geea a născut ființe egale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
interpretare inacceptabilă a dualismului G³th³: cf. Bianchi, 1978) - pentru care s-au găsit totuși motive iconografice datând din secolele VIII-VII Î.Hr, pe o placă de argint din Luristan, pe care este reprezentată nașterea a doi gemeni dintr-o divinitate androgină (Grishman, 1958 și 1963, p. 52) -, nici despre o falsă problemă de perspectivă istorică (Molé, 1956); de fapt, ne aflăm În fața unei etape importante din dezvoltarea istorică a dualismului iranian (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). 2. Comparația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ancienne Comédie. Într-un an i-a urmat o avalanșă de imitații cu nume englezești: „Dean”, „Twenty”, „Cardiff” etc. Stilul Carnaby Street - clonat În toată Europa Occidentală, poate mai puțin În Italia - consta În haine strâmte și viu colorate, siluete androgine deliberat inaccesibile celor trecuți de 30 de ani. Pantalonii Înguști de velur roșu și cămășile negre strâmte de la „New Man” au devenit În următorii trei ani uniforma plimbăreților din Paris, copiată furibund În toate țările. Ca toate lucrurile din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este plecat ca sub o covârșitoare forță. Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea de jos a tabloului se află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresia predilectă, fondatoare, având în vedere că pe trupul masculin este lipit un cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afecte, un melanj expresiv al acestei figuri feminine. Poziția lansată a capului creează sugestia unei aspirații răspunzând unor comandamente interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă. În cele din urmă, este foarte posibil ca artistul să fi asimilat ceva din experiența lui Rodin, Brâncuși o face la rândul său în privința acestui nefinit, a ceea ce rămâne ne-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre Oprea sugera o apropiere de figura chintesențializată simbolic a liricii eminesciene, Luceafărul, iar sugestia zborului, steaua de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt elemente-suport pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o figură de femeie, dar fără trăsături pronunțate, ca majoritatea himerelor lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indică aici într-un plan simbolic cu corolarul implicațiilor psihanalitice caracterul litigios al prezenței feminine, atracția răului fiind dublată de imaginea lilială, angelică a femeii al cărui veșmânt o închide ca într-o armură inexpugnabilă. În Un înger (1889), imaginea androgină a îngerului este speculată și la nivelul "vestimentației". Dacă partea de sus a corpului este îmbrăcată într-o platoșă, în schimb, partea de jos se aseamănă unei rochii. Partea mediană este subliniată de un cordon-centură legat într-un nod feminin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
există altfel nicio explicație în ordinea realului pentru acești copii- adolescenți concertând la marginea unei păduri. În studiul său, "Aspects Symbolistes dans L'Oeuvre de Quelques Artistes de Transylvanie", Gheorghe Vida subliniază o altă temă valorificată simbolist de către Smigelschi, "mitul androginului" care stă, spre exemplu, și în centrul preocupărilor lui Joséphin Péladan, promotorul simbolismului rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]