954 matches
-
autorul în chiar debutul său, două versiuni. O primă versiune datează din 1993, fiind revăzută un an mai târziu. Această autobiografie se oprește la anul 1989. Dincolo însă de incompletitudinea ei, autorul ajunge să fie nemul]umit de caracterul prea .anecdotic. și marea întindere a acestei prime forme. O spune într-o convorbire cu Mircea Iorgulescu, difuzată la Radio Europa Liberă în 10 mai 1997 (transcrisă și publicată în România literară, nr. 28/20-26 iulie 2005): „E un volum imens, de
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
20-26 iulie 2005): „E un volum imens, de vreo 1 400 de pagini, care trebuie pu]in redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. In prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic". Doi ani mai târziu, în 1999, Adrian Marino revine asupra manuscrisului și hotărăște să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriști. Această a doua versiune, agreată de autor, o publică acum Editura
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
un Dumas, un Balzac sau un Stendhal scriau zeci de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea în care descopăr descrierea autentică a moravurilor și caracterelor unei epoci. Această slăbiciune nu e tocmai nobilă o mărturisesc, spre rușinea mea l-aș
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
Gabriela Ursachi Născut în sfînta zi de Bobotează a anului 1802, lui Ion Heliade Rădulescu nu pare a-i fi dată nici acum, la bicentenar, o imagine limpezită de prejudecăți și anecdotică. Omul, care umblă printre contemporani învelit în mantă albă și (latinist habotnic) deplînge imposibilitatea de a purta nobila togă romană, este aproape imposibil de pus în aceeași ecuație cu filosoful sobru care caută ,,echilibrul între antiteze" ori cu primul președinte
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
aici și o parodie la adresa literaturii satirice (istoricizate oricum), dacă nu chiar a mijloacelor literaturii în general. Cam ca la Urmuz. Numai că prozatorul ieșean nu construiește atent o strategie profundă cu bătaie teoretică lungă, îmbinând multiple elemente, ci speculează anecdotic pe spații mici, având ca finalitate amuzamentul generat de un absurd comun. Nu avem de-a face cu vreo subminare, ci cu semnificații exhibate. Aici apar, la un moment dat, ca foarte evidente și minusurile scrisului lui Cătălin Mihuleac. În vreme ce
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
istoriei cinematografiei (redactate în anii '80), întâmplări legate într-un fel sau altul de lumea cinematografiei și, mai cu seamă, eliadesca poveste a întâlnirii cu J.J. Fitzcarraldo și fragmentele transcrise de Carla Ionescu din cartea acestuia despre Marilyn Monroe. Dincolo de anecdotică și de experiențele nefaste din primii ani ai tranziției, cel de-al patrulea volum din "jurnalul" lui Cornel Ungureanu poate fi citit și ca un excelent eseu de istorie a cinematografului. Uneori cu ochi critic, alteori nostalgic ca într-un
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
dispară și înverșunarea unora dintre pictorii abstracționiști, de acum aproape un veac, care au încercat să facă să dispară nu numai reflectarea realității mediate de sensibilitatea lor, dar și realitatea tabloului, exprimată de forme abstracte și culori. Povestea explicită, conținutul anecdotic - corespondențe ale subiectului tabloului - trecuseră mai de mult în planul doi sau chiar dispăruseră din unele forme de dans, de mai bine de un secol, de la Loie Fuller și Isadora Duncan, fără a dispărea complet în alte curente, de exemplu
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
Gabriel Coșoveanu Gestica „trimbulindă“ și retorica oraculară dovedite de Nichita Stănescu tind, prin larg difuzata anecdotică, să-l pună în lumină secundă pe poetul cu același nume. Mulții amici, unii conjuncturali, alții preocupați până la a scrie petiții pentru salvarea scriitorului din ghearele lui Bachus, au contribuit serios la crearea unei mitologii în care deosebești anevoios apocrifele
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
rațional prin însuși faptul că ai de-a face cu o descoperire de sens; este chiar vorba să înțelegi mai mult decât atât: anume, că rațiunea însăși conține elementul revelației. în ce măsură se poate spune că Nae Ionescu trișa? Un amănunt anecdotic ne va indica o pistă. El a avut la un moment dat ambiția infantilă să lase să se creadă, în mod public, că Hitler îi dăruise personal un Mercedes, pe care, de fapt, Nae îl plătea pe ascuns, în rate
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
dragostea și moartea se regăsesc. Însă acesta nu reprezintă chiar sfîrșitul, regizorul a simțit nevoia să pună punctul pe I și să încheie decisiv. Or, tocmai păstrarea stării de indecidabil este cea care ar conferi profunzime întregului film și nu anecdoticul fad al finalului care aduce o explicație inutilă. Fiind încă un film digitalizat, regizorul are posibilitatea să remedieze neajunsul, înainte ca acesta să ajungă pe marile ecrane.
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
un cetățean italian). Talentul de prozatoare și, mai ales, de ziaristă, o ajută în schimb să-și transforme cartea într-o fascinantă minifrescă a Bucureștilor anului 1947, semănată cu bancuri ale momentului ( în fapt, în Ochiurile rețelei e foarte multă anecdotică anticomunistă interesantă, dar facilă), cu personaje pitorești străduindu-se să supraviețuiască într-o lume care se descompune nu destul de încet, portrete remarcabile și scene fascinante: lecturile matinale din Scînteia, în toate fabricile patriei, strategiile lucrative ale funcționarilor de pe întregul lanț
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
a trăit sau la care a fost martor, fără însă a coborî în analiză spre cauze sau a se arăta atras de tentații comparatiste. în absența problematizării, a unui foarte important nivel de (auto)reflexivitate, cartea dobîndește un pronunțat caracter anecdotic, uneori chiar la limita frivolității. într-un fel, Neagu Djuvara suferă în această carte "autoportret" de o deformație profesională a istoricului care prezintă faptele cu o rigoare aproape științifică lăsînd cititorului libertatea de a le interpreta așa cum crede de cuviință
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
a fiecăruia din ele. În sfîrșit, atît tabloul social pe care se proiectează cele două fire narative, cît și impresiile autoarei jurnalului intim asupra realităților social-politice suferă, așa cum iarăși bine observa Virgil Ierunca, din cauza unor irepresibile propensiuni către jurnalism și anecdotic, precum și a exagerării unor laturi pînă la "neadevăruri manifeste". În stil pur publicistic, de editorial (uneori de o calitate superioară, inteligent, alteori mediocru, superficial), tratează Sorana Gurian raporturile româno-sovietice, etapele instaurării comunismului în România ("reforma" armatei, a justiției, a educației
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
infirm extrem de inteligent dintr-o îndepărtată copilărie care conectează, după patruzeci de ani, Galeria � încă virtuală) la confesionalul ( real) din catedrala San Marco din Veneția. Și de aici ideea bine plasată narativ că "Isac îi spovedește, civil, pe toți. Anecdoticul semnificativ ca și citatele din Seneca, Tacit, Hitler, papa de la Roma, Churchill și cîți alții pigmentează, la rîndu-le, cu nuanțe morale ori psihologice marginile niciodată destrămate ale densei țesături epice. Și cum interdicția generează ispite, iar unghiul din care sînt
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
dedîndu-se farselor și "voluptăților secrete", stîrnite de propriile istorisiri picante. "Leoparzii" Cronicii aplică, în fond, programul "leoparzilor" lui Vinea, care au "plăcerea sadică" de a povesti și asculta "cancanuri și anecdote" și de a practica "bîrfa crîncenă". Altfel, epic și anecdotic, între cele două serii de "leoparzi" nu există nici o legătură. E clar: Dumitriu i-a preluat ideea și formula, dar, în acest caz, Vinea e nedrept. Nu este vorba de un furt. Căci procedeul lui Dumitriu e, în chip mărturisit
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Simțind totuși nevoia să adauge imediat un reticent „dar nu vreau să lămurim problema” și mărturisind că este dificil să faci destăinuiri atunci când nu cunoști ce fel de audiență ai. Teoreticianul onirismului literar nu a ocolit nici el savuroasa zonă anecdotică. Intervențiile sale au invitat, în mare parte, la pătrunderea în culisele grupului oniric, „un pic descreierat”. Totodată, Dumitru Țepeneag a aruncat publicului numeroase cârlige privind legătura sa cu lumea politică de dinainte și de după ‘89, relativizând însă în permanență și
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
cu mult mai ponderat acesta) s-a efectuat într-o cheie naiv-paroxistică. Așa încît nu ne rămîne decît să subliniem stilul pertinent în care Bujor Nedelcovici înțelege a-și transgresa (fără a o contesta) originea românească. Chiar cu o nuanță anecdotică ce domptează eventuala asprime a poziției: "De la un timp, mă prezint sub un alt nume: Nedelec. Este un nume breton și provine din eliminarea terminației: ovici. Cînd duc un film pentru developat, cînd las niște pantofi la reparat, dacă sunt
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
scrie "în câteva volume" istoria, istoriile și istorisirile marinarilor români. Și le-a scris; e opera întregii sale vieți. Termin de citit volumul al patrulea și ultimul (1356 pagini) al acestei ample opere cu titlul România marinară. E o istorie anecdotică, o epopee, dar fără patetism, o cronică, o operă memorialistică și o delectabilă colecție de povestiri marinărești. Ea va trebui într-o zi publicată. Numai astfel i se va face dreptate scriitorului Nicolae M. Balotă, care a cunoscut și el
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
ce ziceau vecinii, când apărea însoțit pe ulițele Brașovului: Iar a venit Vinea cu "Kindergarten-ul" lui". Era vorba de niște june copile, cu vesela lor societate, care-l însoțeau uneori. în jurul ziarului Facla și al directorului său a circulat o anecdotică bogată, dar îmi amintesc și de întâmplări care s-au uitat. Astfel, unul dintre cei angajați, care semna C. Cristobald, a strecurat într-o zi o notiță în ziar, care suna cam în felul următor: "Caut post de câine la
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară nevoie a mărturisirii, a depoziției
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
rînd din acest roman nu a fost scris de mine". În mod comprimat, scrisoarea face aceleași mențiuni ca și declarația către Securitate. Nu e un coautor clandestin: "I-am procurat însă autorului datele generale, amănuntele și atmosfera cu privire la perioada 1907-1944, anecdotice inclusiv". Urmează imediat aceeași acuză prezentă și în respectiva Declarație: ca sursă documentară orală și livrescă, a fost folosit în chip abuziv: "... din povestirile mele orale și din manuscrisul lucrării mele ŤLunateciiť, autorul a luat, fără autorizație și fără a
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
lui Priap și femei în veșnică disponibilitate de rut și ratarea prin indecizie și amînare. Majoritatea comentatorilor descifrează în croiala acestor proze un Wattierleinen autobiografic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai realist nod anecdotic. Aceleași ciudățenii compozite îi pun și lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
Nu accepta, ca etichetă a acestei formule, noțiunea de critică simbolistă sau impresionistă, pentru el critica fiind pur și simplu proză; proză de idei, dar supusă, pentru eficiență, rigorilor artei. E un fapt notoriu că în Criticele sale predomină portretistica, anecdotica și romanescul construcției, că multe din portretele Criticelor au fost transferate în Memorii și că a recomandat ca memorialistica să-i fie citită ca �prelungire" a operei de istoric literar. Pe măsură ce cunoașterea adâncită a prozatorului E. Lovinescu, în dimensiunea sa
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]