1,454 matches
-
spală / cu neștiuți eroi frumoșii dinți.” Dacă Teroarea bunului simț (1980), Democrația naturii (1981), Exil pe o boabă de piper (1983) și Rimbaud negustorul (1985) surfilează la nesfârșit cele două fire esențiale ale acestei tulburătoare energii poetice (sarcasmul cu palori angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
arzător, de foc, care contrastă mult cu ființa lui angelică (Blond). PETRU MAJĂ. Pasiune italiană; visurile sale sânt de foc, și când sânt palide sânt ca flacăra ce se stinge, dar amorul lui pentru Mira e contrariul amorului lui Maio, angelic, curat ceresc. Are un mare fond de forță în sufletul lui care-i lipsește lui Maio (Păr castaniu, ochii caprii). {EminescuOpVIII 150} ACTUL I SCENA I ARBORE, MAIO MAIO Cum vă spuneam, portare... din ce în ce mai trist, mai bolnav... Aiurează și mereu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mira, căci Maio-i zice: "Iubește pe cineva și atunci vei fi liniștit și senin ca soarele verei". {EminescuOpVIII 183} Și-aduce aminte de Mira, pe care nu vrea Arbore să i-o dea și-și desfășoară înainte-i amorul lui angelic. Boierul, care-o iubește, îi spune cum să ia pe Mira când Arbore visează altele și-i spune fel de fel de vorbe asupra hatmanului. Probe? Dă-mi până deseară toiagul hătmăniei și-ți dovedesc. " SCENA 1 Masa întinsă. Vorba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frumoasă, Ești ca steaua cea senină Ce-și îneacă-a ei lumină În seninul unei mări. O, astfel pierdută-n raze, O, icoană-a frumuseței, Albă floare-a tinereței, Fiica mea, copilu meu, Las' să-mbăt slaba-mi privire În angelica ta față, Las' să sorb nouă viață Din adânc, din ochiul tău, Dulce îngere de pază, Cu aripa ta de raze TU lumini orbitu-mi trai. {EminescuOpVIII 188} Tu ești ziuă, eu sânt noapte, Tu ești cântec, eu sânt șoapte, Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a fost vorba de ebraica Bibliei : „Numai ebraica era pură, de vreme ce era anterioară păcatului” (2, p. 87). în Talmud, răspunsul la întrebare nu este diferit : „Primul om [Adam] a vorbit aramaica” (Sanhedrin, 38 b). Vor reveni cândva oamenii, „sub inspirație angelică”, la „o limbă unică, accesibilă tuturor” ? - se întreabă Andrei Pleșu în cartea Despre îngeri. „Va fi această limbă - cum credea Origen - ebraica ? Va fi, poate, o încă necunoscută «limbă a îngerilor» ?” (3). Dar nu numai ebraica a fost pusă în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe capetele apostolilor: Rusaliile. Iisus s-a ridicat din mormînt: Învierea. Fecioara urcă la ceruri: Adormirea. Într-o zi, Hristos se va întoarce: Venirea a Doua. Exemplu de vector performant: îngerul. Traducere din greacă a lui angelos, "mesagerul". Nu opuneți angelicul operaționalului, căci fac corp comun. Folosit în iconografie, agentul de legătură, micul telegrafist bucălat și pîntecos nu mai inspiră încredere, într-atît a invadat frescele și porticurile. Creștinii înșiși nu cred prea mult în el, și n-au dreptate. "Îngerii sînt
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care nu voiau s-o recunoască drept mamă născătoare, ea a fost abandonată ultragiilor. Așadar, Mesia a apărut numai pentru a soluționa această problemă: prin urmare, ei i se datorează ascensiunea la cer pentru a face ordine în acest haos angelic și pentru a rândui această necontenită competiție a îngerilor care vor toți cât mai multă putere posibil. Lesne de imaginat că, dată fiind fosta ei meserie, ea suporta mai greu ca alte femei insultele. Printre acestea, o pedeapsă platoniciană: închiderea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înainte. Foarte interesantă este interpretarea vieții primilor oameni în paradisul terestru, pentru că acest lucru îi permite lui Augustin să exprime în mod anticipat anumite convingeri asupra cărora avea să insiste ulterior, în perioada polemicii contra pelagienilor: semnificația concupiscenței, străină vieții angelice dinainte de păcat, grație căreia Adam și Eva, în paradis, ar fi dus o viață pur rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții cerești. Virginitatea n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat fie pentru exegeza sa alegorică (98, 10), fie pentru doctrina originii lumii, fie pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri pentru că s-au comportat bine după ce au fost create (98, 10-12), sau că Duhul Sfânt nu pogoară asupra ființelor fără suflet și rațiune (98, 13). Scriitorul atacă și doctrina preexistenței sufletului lui Cristos (98, 14 sq.) pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simeon Teologul, a fost atribuită de cercetători mai degrabă acestuia sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sunt abordate teme precum raportul lui Dumnezeu cu lumea, cunoașterea angelică și vederea lui Dumnezeu. Bibliografie. Ediție critică a textelor, cu o amplă introd. și trad. fr. alcătuită de É. des Places, Diadoque de Photicé. Ouevres spirituelles (SChr 5 ter), Cerf, Paris, 1966. Pentru raportul cu Simeon și cu messalianismul, fundamental
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de origine divină) și trupul material. Descendența ființei lui Dumnezeu capătă expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască e transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea care permite creaturilor s-o primească. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc propria sarcină exercitând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai tîrziu cu cele precedente. Foarte interesantă este interpretarea vieții primilor oameni în paradisul terestru, acest lucru permițîndu-i lui Augustin să exprime anticipat anumite convingeri asupra cărora avea să insiste ulterior, în perioada polemicii contra pelagienilor: semnificația concupiscenței, străină vieții angelice dinainte de păcat, grație căreia Adam și Eva, în paradis, ar fi dus o viață pur rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții cerești. Fecioria n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Apolinarie din Laodiceea, pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat pentru exegeza sa alegorică (98, 10), pentru doctrina originii lumii, pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri fiindcă s-au comportat bine după ce au fost create (98, 10-12) sau că Duhul Sfînt nu pogoară asupra ființelor fără suflet și rațiune (98, 13). Scriitorul atacă și doctrina preexistenței sufletului lui Cristos (98, 14 și urm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin 449. în seria alfabetică a apoftegmelor (cf. infra) se păstrează 44 de sentințe ale lui Arsenie, iar altele apar sub numele altor monahi. Pare autentică o scrisoare a lui Arsenie adresată „fericiților și preaiubiților frați care au ales viața angelică și au crezut în moștenirea din ceruri”, găsită într-o versiune georgiană în două manuscrise din mănăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai, provenite din mănăstirea Sfîntului Sava. Scrisoarea a fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simion Teologul, a fost atribuită de cei mai mulți cercetători acestuia din urmă sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sînt abordate teme precum raportul lui Dumnezeu cu lumea, cunoașterea angelică și vederea lui Dumnezeu. Bibliografie. Ediție critică a textelor, cu o amplă introducere și trad. fr. de É. des Places, Diadoque de Photicé. Oeuvres spirituelles (SChr 5 ter), Cerf, Paris, 1966. Pentru raportul cu Simion și cu messalianismul, fundamental e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
origine divină) și trupul material. Descendența ființei din Dumnezeu capătă o expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice, care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască este transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor, care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea creaturilor de a o primi. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc sarcina, exercitînd o triplă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o aveau nicidecum în pasajele biblice în care sunt prezentați ca apostați, pe drept pedepsiți de Dumnezeu. Cu timpul, asistăm deci la o transformare a legendei, o evoluție de la un sens negativ la unul pozitiv, care va culmina cu descrierea „angelică” de la Commodian. Totuși, înainte ca cele zece triburi să primească din partea creștinilor un sens cu totul pozitiv, fiind identificate cu „poporul ascuns” al lui Dumnezeu, esenienii recunoscuseră în acestea pe strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea legitima separarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar purtător al aceluiași mesaj: așeza țara „întemeiată” în spațiul creștin și o punea sub protecția Fecioarei. Adunând în același loc cele două lăcașe (și consacrându-l pe cel înălțat de el Maicii Domnului, arhetip al castității antologice de natură angelică și mamă a lui Hristos, participând astfel substanțial la instituirea cultului marianic în biserica românească) și aruncând un arc semnificativ peste vreme către epoca începuturilor. Ștefan cel Mare (cel grijuliu cu refacerea paradigmei voievodale) a adus la Putna bisericuța de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în ritmul secvențial și culoarea comportamentală. Proza scurtă, ca și romanele lui Ș. urmăresc tribulațiile erotice ale adolescenței, cu băieți puri, poetici, situați fatalmente în situații de impas familial ori, mai ales, între două iubiri, între ispita carnală și „prototipul angelic”. Protagoniști sunt profesori de filosofie ale căror familii mor la cutremurul din 1977 și care devin etaloane ale perfecțiunii moral-didactice, tinere profesoare (precum Andreea din romanul Tandrețe, 1986), ziariști ca Valeriu Dobreanu din Dragoste și moarte (1994) (unde este de
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
că proiecție a orgoliului masculin siguranță percepției Caracterizare directă și indirectă: "Cu ochii mari, albaștri, vii, ca niște întrebări de cleștar, cu gura necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care irumpea" "....Izbutea să fie adorata de camarazi" fascinație - idealizata, angelica trăsături ale personajului masculin: orgolios, posesiv, fascinat, lucid etc. Maitreyi: Verbe ale percepției subiective: "mi se părea", "am văzut", "m-a lovit", "mă atrăgeau", "priveam", "mi se părea", - îndoială, mister, admirație, fascinație Caracterizare directă: “urâtă cu ochii ei prea mari
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
starea cea mai pură și speră într-o altă geneză, sub „cețuri”. De fapt, el visează la perfecțiunea cuplului și la un nou reper pentru altarul dragostei, imaginând o scurtă istorie adamică, uzând de versuri ceremoniale despre lecții de zbor angelic, dialog epistolar cu iubita idealizată, de toposul marin, oniric, de grădini și fluturi, toate mixate dintr-o perspectivă s-ar zice optzecistă, cu rime imprevizibile și neologisme. Poema reprezentativă, și cea mai amplă, e 4 zile de dragoste, despre Euridice
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
ajungând în cele din urmă „decorul operațional” devastat, declasat și grotesc al înfruntării sentimentale dintre două amante conturate după o schemă romantic-maniheistă: de o parte, Ana Ulmu, „femeia fatală” a decadenților, brunetă, enigmatică și fascinantă; de cealaltă, Laura Feraru, blonda angelică și hipersensibilă, țintuită la pat, ca eroinele lui Poe, de capriciile unei boli nervoase necunoscute. Asemenea lui Dorian Gray, Lucu Silion se prăbușește brusc, finalul romanului, previzibil și tranșant până la proiecția în epură, prilejuindu-i lui V. distanțarea ironică de
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de stafii”, el cere Domnului să trimită „un pâlc de îngeri, în spate cu securi”, iar altcândva îngerul lovește în pereții sufletului cu „securea durerii”. Apartenența la tagma angelică poate fi doar aspirație, „îngerețe”: „Coborând pe line aripi de suspine, / La un loc cu viermii, lin, să nu-i deștepte. / Se întoarce-n carne, alte vremi s-aștepte, / Alba îngerețe închegată-n tine!” (Înger amânat). V. mai rescrie capitole
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a scufundat în mare”), predilecția pentru lumea visului („Înnebuniseră copacii mei de vis”) și, nu în ultimul rând, în sonoritatea imnică a unei poetici a sentimentului, având în centrul său figura de Ianus a unui personaj feminin în același timp angelic (Lydia) și demonic (Simonie). Frumusețea iubitei devine, în tradiția poeților italieni ai Școlii toscane, taina perfecțiunii lumii, poarta prin care sunt întrevăzute adevărurile universale: „Prin tine văd acum în întuneric / Tu te iubești când eu mă strâng aprins / Ți-e
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce) îngerii aproape, în buna tradiție a „poemelor cu îngeri”: „Vino, aproape, îngere,/ și surpă în mine/ aburindă a simțurilor cetate”. Reușește să găsească o variantă a motivului angelic consonantă cu imaginarul său: „Cu pupile obosite fixezi/ cadența roților dințate/ cum desfac un trup nenăscut,/ jumătate vis, jumătate...// A venit îngerul la cină/ lăsând să-i picure din rană must cald./ Făgăduielile, căldura palmei, haloul/ albastru al cuvintelor sale
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]