2,924 matches
-
protagonist) nu e sub nici o formă un aheu de acum câteva mii de ani, ci un individ al zilelor noastre, cultivat, cunoscându-i inclusiv pe Pound și pe Eliot, pentru care expresia oblică a crizei a devenit un tic existențial. Angoasele sunt rezolvate prin recurs la arhetipuri. (Jung proceda invers, pentru a le defini). Liniștea sufletului presupune o bătălie prealabilă: „Adulmeci plaja Ilonului, spuma sângelui,/ Bolborosește și în ochii voștri, limpezi de umbră/ Călcăm nisipul prăfuit/ Noapte uitată, coifuri lăsate în
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului, poetul își arogă patosul refuzului tocmai datorită carențelor ontice sau etice pe care le percepe în universul cotidian. Poetul resimte, cu îndoită acuitate, spaima de reificare, angoasa viețuirii într-o lume a obiectelor, din care sensurile autentice s-au retras, făcând loc doar aparențelor mincinoase și formelor măsluite. Lipsa unor repere sigure, a unor criterii riguroase de cunoaștere și asumare a lumii se conjugă cu reacția radicală
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
a reținut atenția cel mai recent titlu publicat de Polirom, Apaneagră, 2011,173 p. (traducere impecabilă din limba engleză de Cristina Ilie), ce face parte din specia long short story, altfel spus acele cărți dense, puternice, ce se joacă cu angoasele noastre, urmărindu-ne multă vreme. Încă de la început trebuie să precizăm că nu este vorba de o intrigă cu suspans, ci de exact inversul unei bombe cu ceas, deoarece esențialul se petrece încă din primele pagini. Presimțim încă din primele
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
senzația de rău ce ne însoțește lectura. Există într-adevăr în această scufundare în genune o grea cumpănă a ființei umane, ce-i exasperează până și pe cei mai lucizi dintre noi. J.C. Oates ne pune față-n față cu angoasa noastră comună, și anume aceea de a ne vedea moartea cu ochii, în singurătate, într-un loc necunoscut, lipsit de orice reper, deci cu atât mai înfricoșător și fără scăpare. Condamnată, eroina se întreabă: „Oare așa am să mor? În
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
care le scriu regulat, tot așa cum nu-mi pot explica de ce după Nemesis, încheiat acum trei ani, n-am mai putut să scriu roman. Nu știu nici măcar dacă e vorba de ultimul meu roman”. Întrebat dacă scrie contra prostiei, a angoasei sau a declinului, Roth răspunde simplu: „Contra plictiselii”. Nu și contra morții? „Îmi place ideea s-o fac să aștepte. Știu că va veni într-o zi. Dar îi spun să treacă puțin mai târziu”. Ce l-ați sfătui pe
Un interviu cu Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4197_a_5522]
-
Dragostea e un Trabant, mamabena.com și Windermere. Dragoste la a doua vedere) recomandă o prozatoare matură cu un proiect literar ambițios: acela de a asuma liber și în afara oricărui litigiu rădăcini de familie și de neam. Cu fiecare carte, angoasele și tensiunile biografice și social-istorice sunt tot mai riguros și mai dezinvolt controlate, materialul existențial acumulat se preface în literatură de bună calitate. „Realitățile vieții” stau față în față cu fantasmele și își împrumută reciproc semnalmente: „Chestiunile Majore ale existenței
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
Eliade în proza sa - nu este sigur că funcționează aici, până la final. Misterul persistă în romanul lui Corin Braga până la sfârșit, dincolo de toate posibilele grile de interpretare (psihanalitică, livrescă), dar senzația de la finalul romanului este mai degrabă de ratare, de angoasă, eul prins în lumea virtuală, a visului (sau a nebuniei) nu este un eu salvat, un eu recuperat, autentic. Jocul de-a lumile, cu dublii din vis, schimbul de identități dintre eul diurn și eul nocturn, traficul cu lumea umbrelor
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
care acorda copiilor numai drepturi și părinților numai obligații, și care păcătuia printr-o suprainterpretare a sensului actelor copilului sau umane în general. Sunt celebre derapajele hermeneutice ale vremii: dacă un copil separa vagoanele unui tren de jucărie era semnul angoasei că părinții lui vor divorța. „Copiii noștri, acești tirani” se intitulează un interviu al psihologului Didier Pleux din același număr al lui Nouvel Observateur de la mijlocul lui ianuarie care îl evocă pe Pontalis.
A murit J.-B. Pontalis () [Corola-journal/Journalistic/3953_a_5278]
-
ieși dintr-o stare de comodă acceptare. În plus, în cele mai bune lucrări ale sale, în special în portrete, complexitatea formelor nu este niciodată gratuită ci stă mereu sub semnul unor tensiuni între schiță și lucrare finisată, calm și angoasă, amărăciune și melancolie. Creația lui Picasso n-a avut o perioadă „alb-negru” așa cum a avut una „albastră” sau „roz”. Creatorul a simțit nevoia să renunțe la culoare intermitent dar constant de-a lungul întregii sale cariere. Criticii au căutat să
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
cu ideea că tot ce zboară... e literatură (ca și pe aceea de a primi confirmări impresionante ori de câte ori am scos nasul în lumea literară. Am putut să scriu pe îndelete, toată maculatura de care era nevoie ca să mă eliberez de angoasa figurilor de stil, să-mi purific forma și să-mi exploatez fondul. Sună un pic didactic, nu? Mai precis: autodidactic. Vă mai trimit câteva poezii, zic eu destul de substanțiale, și o proză scurtă (de probă). Fac parte dintre cei care
Poemul si Scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/10145_a_11470]
-
nu făptuiesc, cum ar spune Cummings. Bună și necesară poate fi orice nobilă făptuire; dar poezia, frumosul, dragostea... pentru ele rămânem în viață. Opțiunile lui Ilie Constantin ilustrează parcă propriul său destin. Pe Arghezi îl descifrează prin închiderea comunicării și angoase ( Drumul s-a strâns din lume ca o sfoară/ Gheme de drumuri zac în heleșteu); pe Lucian Blaga prin luciditate și melancolie, prin capacitatea de a rezista față cu amenințările, ca și cu făgduielile noilor stăpâni ai țării, prin gravitatea
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
MĂ DOARE... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă doare... * Mă doare lutul țării de pe oase Iar Dunărea în ochi îmi stă să plângă Când frământat mi-e sufletul de-angoase Ce-n pumnul lor ar vrea ca să mi-l frângă. * Pustiul ce se-adună-n bătătura Bunicilor, ce ne-așteptau la poartă Cu pâinea caldă și învățătura, Ce-n vorba blândă graiul nostru-o poartă, * Mă doare sângele ce-mi urlă-n
MĂ DOARE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373790_a_375119]
-
nu este doar o fugă în afara realului, către alt tărâm, către un alt undeva, ci ne vorbește mereu, într-un mod aparte, despre probleme concrete și foarte actuale“; „nu înseamnă o evadare către un tărâm ideal, ci o reactualizare a angoaselor și a conflictelor într-o formă instructivă“. Pentru acest proiect, Adriana Grand a proiectat o „căruță cu povești“ în stare să străbată lumea (cea reală și cea a basmelor în aceeași măsură), purtând în ea un teatru adevărat, cu absolut
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
am căutat să-ți aflu Și crezul și chemarea. Am vrut să văd ce arde În sufletu-ți mocnit, Doar rătăciri în vatră Și pulbere-am găsit! Sunt fraze și expresii Ciudate și banale Ades idei umflate, Pe dinăuntru goale. Angoase și morbide Voit sofisticate De unde-atâta lipsă De-obraz, luciditate? Scrii ce te taie mintea Prin cap ce îți trăznește Tu, dacă scrii în versuri, Nu scrii și-n românește? Că cercuri în cenacluri Ca vânătorii stați Și ce scorniți
ARS LONGA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384949_a_386278]
-
mâhnire, îi respectăm decizia, recunoscând anabasisul absolut la care Eugen Dorcescu a „osândit” anevoioasa trudă a lui Dosoftei. Chiar și din această perspectivă, Biblicele lui Eugen Dorcescu instituie o veritabilă și fundamentală carte de căpătâi a omului modern, sufocat de angoase. Caligraf, 6/ 2005. Referință Bibliografică: CONSTANTIN STANA: POEZIA CA INSPIRAȚIE DIVINĂ / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
aer sportiv. Și cererea doamnei, și formularea decentă, și unda încărcată cu duioșie controlată, toate-l determinară să se trezească. Ceva-l trăsese parcă dintr-un tunel pe care-l percepuse de nesfârșit și care-l contaminase pân-atunci de angoase, de apatie... Și persoana, și momentul veniseră la el cu o modificare, instigându-l spre autocontrol și meditație. Și-n vreme ce petenta își scria declarația, el își făcu o succintă depoziție: Câte mai am de învățat, Doamne, în meserie
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
filtrul este însăși iubirea. Corpul nu este mai puțin necesar iubirii decât banalei împreunări trupești, iar iubirea platonică este la fel de odioasă ca și sexualitatea pură. Cum ne-am putea iubi pe bucăți, pe fragmente, uitând întregi dimensiuni ale ființei iubite? Angoasa absenței, frustrarea, senzația de incompletitudine ar distrge iubirea chiar înainte de a se fi întâmplat. Într-un cămin predomină climatul pe care-l aduce și-l reprezintă femeia (J.O.Y G.) Sintetic: Eros.(P.Ț.) Aceste trei suflete: apolinicul, fausticul
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383988_a_385317]
-
din fila vieții, Din negura trecutului ce moare, Că nu vom da nicicând identității Un nume care mult ne doare... Celor ce astăzi de noi nu le pasă De strămoșii ce ne-au dat ștafeta, Parc-ar fi cuprinși de-angoasă Și-n gât li s-ar înfige baioneta... Vor să distrugă ce aveam mai sfânt Libertatea cuvântului și istoria, Să ne pună lacăt la gură, la cuvânt Și să ne spele rapid memoria... Vor să ne spulbere democrația Ce-am
VISE DESTRĂMATE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384039_a_385368]
-
doar iubind putem, să-ndepărtăm orice gâlceavă. Nu pot să cred că în mizerii poți face să-nflorească macii, Nu vreau să cred că vântul iernii îngheață-n rădăcini copacii... Nu vreau să cred că un copil îndură frigul și angoasa, Așa cum firul ierbii-n vară se pleacă să îl taie coasa... Nu pot să cred că nu se poate să-ndepărtăm urgia lumii, Ce a făcut să moară oameni nevinovați de-a lungul vremii... Nu pot să cred că vorba
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
Dumnezeu. Ea este locul întâlnirii dintre moarte și viață, dintre timp și veșnicie, durere mântuitoare, slavă tainică purtătoare de viață. Prin Cruce, postul se cinstește, înfrânarea strălucește, rugăciunea se săvârșește. - Cum ajută înțelegerea semnificațiilor Sfintei Cruci în ieșirea oamenilor din angoasa cotidiană, din suferință și din toate încercările vieții? - Un teolog contemporan observa că vremurile noastre răsună mai mult de strigătul lui Iov. Majoritatea celor care suferă îl acuză pe Dumnezeu de excesele răului, de absurditatea ororilor din această lume. Dumnezeu
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem că demersul meu de înlăturare a neștiinței n-a condus neapărat le suprimarea angoasei noastre de creștini pașnici, îngoziți și speriați de moarte. Degeaba încerc să-mi imaginez situația absurdă în care am trece cu toții la practicarea celor cinci obligații enumerate mai sus. Poate că ele n-ar fi așa de diferite de modul
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
poți iubi ceva ce nu cunoști”. Basarabenii - mulți dintre ei - n-au trecut vreodată Prutul, să cunoască România adevărată !!! Sunt multe idei care așteaptă să fie puse în practică: trecerea de la ecologia propriu-zisă la ecologia spirituală, epurarea subconștientului colectiv de angoasele întreținute timp de decade la rând: deportări, morți, spaime, represiune politică, teama de a grăi românește... Unirea înseamnă supraviețuire. Timp de decade întregi, intelectualitatea a dus greul luptei de eliberare... Până astăzi au rămas uniți scriitorii, redactorii, artiștii, dascălii... Ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
al ordinii absolute. Aș renunța la scris. Totodată, celorlalți condeieri din urbe - mai sunt vreo trei-patru - le-aș interzice categoric o asemenea îndeletnicire. Pe teritoriul meu nu am nevoie de poeți, de filozofi, de prozatori. De critici. De istorici. De angoasele lor puse pe hârtie. Tipărite. Vândute. Devenite surse de trai. Dacă m-ar fi împiedicat cineva să scriu, la vreme, nu acum, când sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
învăluită într-o ceață densă, ce nu lasă ochiul să distingă nimic dincolo. O pâclă care te urmărește și-n somn. Într-o noapte o să mori sufocat, în vis. Te vei trezi, vei scrie: cititorul va prelua o parte din angoase. Ai umplut Stațiunea cu tot felul de pierde-vară. Ai tunat și-ai adunat. Pregătești o invazie cu pitici. Apoi, spre iarnă, una cu lupi albi, care vor face prăpăd, nestingheriți de nimeni: mai înainte, vei trimite Garnizoana la manevre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acesta. „Nu există nici una în realitate, cred. Le născocește!” consideră vizitatoarea. A adus, special, o revistă; E. semnează, acolo, o proză Femeia solară, începe așa: „Sybille e femeia inventată de tine, fiindcă inventezi femei”. Quod erat demonstrandum. Amital, intravenos. ............................................................................................... Inițial, angoasă; la originea dereglării psihice a pacientului stă un libido neîmplinit. Prințesa, Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Irene. Mai ales Irene - e visată, influențează negativ somnoterapia. E. a scris câte ceva despre toate astea, a publicat; vizitatoarea deține o adevărată bibliografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]