2,942 matches
-
rezolvare a crizei. Unii fac apel la niște începuturi deja exersate, la o anumită tăietură stilistică deja verificată. Riscul este însă foarte mare - autoplagierea, monotonia și previzibilul. Alții pornesc pur și simplu textul și abia în final revin asupra începutului. Angoasa de a scrie. Minte cine spune că nu a trăit angoasa scrisului. De regulă, ea se manifestă în două feluri: nu mai poți scrie dacă nu ai un termen limită (cazul ziariștilor bătrâni) și nu găsești fraza de început (cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la o anumită tăietură stilistică deja verificată. Riscul este însă foarte mare - autoplagierea, monotonia și previzibilul. Alții pornesc pur și simplu textul și abia în final revin asupra începutului. Angoasa de a scrie. Minte cine spune că nu a trăit angoasa scrisului. De regulă, ea se manifestă în două feluri: nu mai poți scrie dacă nu ai un termen limită (cazul ziariștilor bătrâni) și nu găsești fraza de început (cazul debutanților). Simptomele acestei angoase sunt ușor de identificat: neliniște sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Minte cine spune că nu a trăit angoasa scrisului. De regulă, ea se manifestă în două feluri: nu mai poți scrie dacă nu ai un termen limită (cazul ziariștilor bătrâni) și nu găsești fraza de început (cazul debutanților). Simptomele acestei angoase sunt ușor de identificat: neliniște sau chiar panică, oboseală cronică, lipsă de inspirație etc. Este inutil să repetăm greșelile săvârșite de alții. Dacă nu putem învăța un model de depășire a marilor dificultăți ce apar în elaborarea unui text, măcar să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de alții. Dacă nu putem învăța un model de depășire a marilor dificultăți ce apar în elaborarea unui text, măcar să ținem cont de experiența altora. De Broucker (1995, p. 26) ne oferă câteva sfaturi utile: Nu vă speriați de această angoasă. Ea este un semn și un preambul al noutății, al autodepășirii. Teama de a nu greși vine dintr-o vigilență profesionistă: să nu te faci de râs, să-ți reconfirmi valoarea. Această teamă traduce dorința ziaristului de a ridica ștacheta
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a ridica ștacheta exigenței. Prin urmare, nu dramatizați. Se întâmplă și la case mai mari. Sunteți dispus să faceți orice altceva numai să nu scrieți? Un prim pas pentru a rezolva impasul în care vă găsiți este să identificați cauza angoasei. Se întâmplă adesea ca totul să pornească de la o documentare insuficientă. În acest caz, există două soluții simple: să reluăm documentarea (să o completăm telefonic) sau să perseverăm la masa de scris, în speranța că vom suplini informația lacunară prin
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
răspuns dezamăgitor: maximum o săptămână. Având experiența cotidianului, pentru mine urgent însemna în aceeași zi sau cel mult a doua zi. Având la dispoziție o săptămână întreagă, nu am mai scris textul cerut nici până acum. Presiunea termenului limită sporește angoasa, dar și obligă la mobilizare creatoare. Nu fiți perfecționiști. Când scrii un articol poți să greșești, să comiți unele neglijențe și erori mărunte. Lectura finală, revizia, munca pe text vor elimina cuvintele neinspirate, lungimile, neclaritățile etc. Scrisul nu se compară
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de gând să scriem. În opinia noastră, acest procedeu este greșit și contraindicat în cazul reportajului. Povestind cu voce tare, dispare tensiunea subiectului, misterul lui. Gândiți începutul în cuvinte-cheie. Unul dintre ele vă va indica pe ce anume să insistați. Angoasa paginii albe există cu adevărat. Nu întâmplător, mulți ziariști cu experiență ajung cu timpul să nu mai scrie. Preferă să devină șefi, să corecteze textele altora sau să se ocupe de treburi de rutină redacționale. 4.1. Atacul Adevăratul ziarist
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
devină șefi, să corecteze textele altora sau să se ocupe de treburi de rutină redacționale. 4.1. Atacul Adevăratul ziarist se simte de la prima frază, de la primul cuvânt. Este foarte important începutul unui articol și asta explică în bună parte angoasa scrisului, despre care am vorbit mai sus. I se mai spune atac. Alți teoreticieni folosesc termenul de intro sau lead, deși lead poate să însemne și un anume gen de agenție („începutul unei depeșe, care conține esențialul informației, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de a scăpa de soarta funestă, pentru că, spunea el, cei care ar părăsi adunarea fără să-și schimbe atitudinea și ar muri accidental înainte de a fi acceptat mântuirea ar ajunge direct în iad. Sentimentul acesta de urgență intensifica starea de angoasă care cuprindea, încetul cu încetul, întreaga asistență, pe măsură ce sensibilitatea la sugestie creștea” (apud Mucchielli, 2002, p. 19). Hybels și Weaver adaugă câteva obiective care trebuie urmărite atunci când ne referim la comunicarea orală, subsumate de noi în două direcții de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
loc această mântuire deoarece, dacă o persoană ar fi părăsit adunarea fără să-și fi schimbat atitudinea și ar fi murit accidental, această persoană ar fi ajuns direct în iad. Autorul observă că sentimentul acesta de urgență intensifica starea de angoasă care cuprindea încetul cu încetul întreaga asistență, pe măsură ce sensibilitatea la sugestie creștea. În prezentarea persuasivă, scopul este de a modifica credințele, sentimentele și acțiunile audienței dumneavoastră. Această perspectivă generală poate fi privită pe patru paliere: (1) adoptarea - când dorim ca
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o parte inevitabilă a existenței umane. Frica definește condiția umană: cine susține că nu i-a fost niciodată frică nu este sănătos psihic sau nu este sincer"248. După Septimiu Chelcea trebuie să facem distincție între frică, fobie, anxietate și angoasă. Fobia reprezintă ,,o teamă intensă și irațională, necontrolabilă volițional, pe care individul o trăiește în prezența unui obiect sau a unei situații, considerată de el ca amenințare, deși acest caracter este impropriu respectivei circumstanțe"249. Spre deosebire de fobie, anxietatea este ,,o
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
maximă tristețe. Se întâmplă așa pentru că preșuirea vieții este totală și definitivă. Este important acest aspect deoarece și din acest punct de vedere creștinismul reprezintă un uriaș pas înainte, un pas clarificator și care scoate, în final, ființa umană din angoasa întrebărilor legate de posibila lipsă de sens a vieții. Pentru noi, creștinii, viața noastră are un sens și lumea noastră are un sens. Tomas Nagel repetă întrebările noastre, ale omului în general 210. Ce sens are viața noastră dacă după
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cu oamenii care îi venerau. În dezordinea aceasta de tip religios, Isus vine ca o lumină pe care oamenii o vor urma inspirați fiind de credința și jertfa sa. În acest context putem discuta despre o lume nouă, lipsită de angoase și pericole, o lume în care omul este redat lui însuși prin efort și sacrificiu. Lumea nouă va fi alta, mai sigură pentru toți oamenii, pentru că-l vor avea pe Isus aproape. Omul nu se mai simte singur și nici
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
confirmă acest lucru. Omul se află, astfel, în poziția valorizării și controlului asupra destinului său. Prin creștinism suntem puternici pentru că umilința nu mai este acceptată între oameni ci doar în fața lui dumnezeu. Creștinismul eliberează de misticism, de spaime și de angoase. Omul conștientizează, pentru prima dată păcatul și asumă o bătălie împotriva păcatului. Dorința de a rezista păcatului și nu desfrâul devine un mod de a fi. Odată cu creștinismul epoca decadenței a apus. Omul întoarce definitiv spatele sălbăticiei. Pasul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
trebuie să facem pentru a putea merge mai departe. Sunt dintre acei care consideră că în România ar fi fost și încă mai este necesar un proces al comunismului. Asta ne-ar fi eliberat sau ne-ar putea elibera de angoasele legate de trecutul nostru recent și ar putea trage o linie de demarcație clară între trecut și viitor. Din păcate, în lipsa amprentei pe care o pot oferi științele amintite și a cadrului organizat - instituțional al organismelor specializate ale statului, totul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 17. 199 G.W.F. Hegel, Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 300-301. 200 Ibidem, p. 301. 201 Când folosim acest termen ne raportăm atât la eliberarea omului în raport cu angoasele cosmice, cu autoritatea cosmică, dar și la eliberarea omului în raport cu semenul său. Nicolae Iorga arată:,,Creștinismul în care am trăit, exclusiv Evul Mediu, nu admitea ca un om să fie stăpân altui om". Originea formelor vieții contemporane, Tipografia ,,Datina Românească
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
112. 215 Mises, în opera sa ,,Acțiunea umană" arată: ,,Anumite filosofii îi îndrumă pe oameni să caute ca țel ultim de conduită, renunțarea completă la orice acțiune. Ele privesc viața ca pe un rău absolut, plin de durere, suferință și angoase și neagă apodictic posibilitatea ca vreun efort uman să o facă mai tolerabilă. Fericirea poate fi atinsă prin extincția completă a existenței conștiente, a volițiunii și a vieții. Singura cale spre beatitudine și mântuire este de a deveni perfect pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Petrescu se reflectă în sensibilitatea aparte și năzuința perceptivă a eroilor săi. Atmosfera apăsătoare, de plumb, menționată în descrierea onirică se cuvine coroborată cu celălalt aspect tragic al existenței copilul orfan, abandonat, lipsit de orice perspectivă. Plumbul din vis traduce angoasa tânărului de a-și vedea propriul destin încremenit, situat sub zodia fatalității, nereușind să-și depășească această condiție umilitoare. Întreg eșafodajul de argumente, care converg spre transfigurarea viselor în proză și poezie, se confirmă într-o notă de subsol, de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de angoase moderne."186 Dacă lucrurile sunt judecate prin prisma opoziției acțiune-contemplație, el face pasul spre cunoașterea lumii reale prin experiență, depășind faza impresionismului vizual. Un contemporan al lui Cervantes, filosoful spaniol Francisco Sánchez, spunea: "Știința nu stă în cărți, ci în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
momente în viața fiecăruia când, copleșit de griji sau gânduri obscure, trăiești sentimentul bizar al morții care te învăluie. Indiferent de statutul social la care ai ajuns sau de starea psihică în care te afli, neantul îți dă târcoale. Spaima, angoasa heideggeriană, te face mai înțelept și mai lucid, călăuzindu-te spre cunoașterea intimă a unor adevăruri. La acest tip de gnoză, situat în vecinătatea tanatosului, ajunge și Fred Vasilescu. Deslușind tainele morții lui Ladima, se cunoaște mai bine pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare artistică a lui Eminescu, ci și despărțirii ireversibile de Mamă. Măcar descrierile de natură devin din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ei cere o strategie mai complicată. În general, frica presupune o situație particulară pentru a fi resimțită, care este facturată specific de unele dimensiuni sociale, ce o pot spori sau diminua. Problematica fricii Clasic în psihopatologie, frica est diferențiată de angoasă și anxietate 5 prin faptul că are un obiect plasat în lumea reală. Frica fără obiect, nejustificată, este proprie tocmai angoasei (anxietății). În acest caz, trăirea subiectivă este similară cu cea din confruntarea cu un pericol extern, deși el este
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de unele dimensiuni sociale, ce o pot spori sau diminua. Problematica fricii Clasic în psihopatologie, frica est diferențiată de angoasă și anxietate 5 prin faptul că are un obiect plasat în lumea reală. Frica fără obiect, nejustificată, este proprie tocmai angoasei (anxietății). În acest caz, trăirea subiectivă este similară cu cea din confruntarea cu un pericol extern, deși el este absent. Trăirea este deci fundamentală și a fost comparată în psihopatologie cu amețeala (Ey et al.,1960). Dacă amețeala presupune o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caz, trăirea subiectivă este similară cu cea din confruntarea cu un pericol extern, deși el este absent. Trăirea este deci fundamentală și a fost comparată în psihopatologie cu amețeala (Ey et al.,1960). Dacă amețeala presupune o stare de nesiguranță, angoasa are ca element propriu impresia de amenințare. Cu toate acestea, angoasa nu este o stare exclusiv patologică: ea e considerată o caracteristică a condiției umane și se află într-un fel de continuitate cu frica. Ambele delimitează un registru foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pericol extern, deși el este absent. Trăirea este deci fundamentală și a fost comparată în psihopatologie cu amețeala (Ey et al.,1960). Dacă amețeala presupune o stare de nesiguranță, angoasa are ca element propriu impresia de amenințare. Cu toate acestea, angoasa nu este o stare exclusiv patologică: ea e considerată o caracteristică a condiției umane și se află într-un fel de continuitate cu frica. Ambele delimitează un registru foarte larg, de unde și numărul mare de cuvinte din limbă susceptibile să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]