3,711 matches
-
bazele de unguent liposolubile se obțin din grăsimi și uleiuri naturale (ceară, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, cetaceum) și a hidrocarburilor geluri (vaselină, ulei de parafină, parafină solidă). Pentru obținerea bazelor de unguent hidrofile se folosesc coloizii hidrofili anorganici (bentonită, aerosil și hidroxid de aluminiu coloidal) și coloizi hidrofili organici (amidon, pectine, alginat de sodiu, derivați de celuloză, APV, PVP, carbopoli). Problema excipienților este de o mare însemnătate și în analiza supozitoarelor. Se folosesc excipienți liposolubili (trigliceride, untul de
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
apă, unele tincturi devin opalescente sau se tulbură. Fer. Cel mult 0.001%. 3 g tinctură se evaporă la sicitate și se calcinează cu acid sulfuric (R). Reziduul obținut la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la capitolul " Analiza limitelor pentru impurități anorganice " și completat cu apă la 10 ml, se compară cu 3 ml soluție-etalon completată cu apă la 10 ml (0.03 mg ion fer). Metale grele. Cel mult 0.001%. 1 g tinctură se evaporă la sicitate și se calcinează
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
10 ml (0.03 mg ion fer). Metale grele. Cel mult 0.001%. 1 g tinctură se evaporă la sicitate și se calcinează cu acid sulfuric (R). Reziduul obținut la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la capitolul " Analiza limitelor pentru impurități anorganice " și completat cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluție-etalon (0.01 mg ion plumb). Alcool. Se determină conform prevederilor de la " Concentrația în alcool a preparatelor farmaceutice " . Reziduu prin evaporare. 10 g tinctură se evaporă la sicitate
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
starea de agregare. I.4.3. Clasificarea solvenților. Solvenții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de vedere, solvenții se împart în două mari clase • anorganici: H2O, CS2, • organici :alcooli inferiori, esteri, eteri, cetone, Numărul mare de solvenți organici și anorganici nu poate fi încadrat într-o schemă unică, datorată unor diferențe mari care există între proprietățile fizice și chimice ale acestora. După criteriul folosirii lor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de vedere, solvenții se împart în două mari clase • anorganici: H2O, CS2, • organici :alcooli inferiori, esteri, eteri, cetone, Numărul mare de solvenți organici și anorganici nu poate fi încadrat într-o schemă unică, datorată unor diferențe mari care există între proprietățile fizice și chimice ale acestora. După criteriul folosirii lor în practica chimică de laborator sau industrie se cunosc solvenți de cristalizare, de cromatografie, de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
natura și mărimea particulelor dispersate (K = 4-10 pentru proteinele globulare). I.5.5. Noțiuni de hemoreologie Din punct de vedere reologic, sângele este o suspensie de elemente figurate în plasmă, dintre care cele mai importante sunt eritrocitele. Plasma contine săruri anorganice precum și molecule organice mici. Aproximativ 7% din masa sângelui o constituie proteinele din care jumătate sunt albuminele. Particulele sângelui sunt reprezentate în cea mai mare parte, aproximativ 97%, din globule roșii (eritrocite). Eritrocitele conțin o membrană flexibilă în care se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și extracelular, cei mai importanți sunt ionii anorganici de Na, K, Cl și Ca iar dintre cei organici, proteinele și polipeptidele. Pentru ionii organici membrana celulară este impermeabilă și ei rămîn în general în interiorul celulei în care au luat naștere. Ionii de Na, K, Cl pot trece prin
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Rosenberg care a definit transportul activ. Un pas decisiv în cunoașterea pompei de Na și K a fost realizat de fiziologul danez Jens Skou care a descoperit că activitatea optimă a unei enzime care hidrolizează ATP la ADP și fosfat anorganic necesită prezența ionilor de Na și K. Această enzimă izolată la început la nervul de crab, a fost identificată ulterior la aproape toate membranele plasmatice din celula animală. Hans Schatzmann a arătat că enzima poate fi total sau parțial inhibată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
II, fie de la C’-C pe fața I. Acest mecanism este justificat de saturația fluxului de substanță prin membrană. Transportul activ este cuplat direct la o reacție exoenergetică constând de obicei în hidroliza ATP, din care rezultă ADP și P anorganic, cu o eliberare de energie liberă de circa 30MJ/Kmol. In cadrul reacției, o ATP-ază servește ca intermediar, catalizînd cele două procese, hidroliza ATP și transportul ionilor. Transportorul C poate fi o ATP-ază iar conversia de la C la C’poate
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
canalului spre citosol. Aceasta permite ionilor de Na să ajungă la situsurile receptoare și să fie fixați. Concomitent se produce și o hidroliză a ATP-ului cu eliminarea de ADP în citoplasmă și menținerea pe subunitățile α a unui P anorganic. In urma hidrolizei ATP-ului rezultă energie ce asigură funcționarea pompei. In acest moment K din spațiu extracelular ajunge în apropierea celulelor existând posibilitatea ca doi ioni de K să se fixeze pe situsurile de K. Se produce apoi o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din atmosferă, esențial pentru organismele aerobice. Reacția de fotoliză a apei este: Electronii și hidrogenul produs reacționează cu molecula carrier de (NADP), trecând-o din starea oxidată (NADP+) în starea redusă (NADPH): Energia eliberată formează ATP din ADP și fosfor anorganic. ATP-ul și NADPH sunt utilizați în timpul reacției de întuneric în care CO2 este fixat în carbohidrați. Doi electroni și doi protoni pot reduce o molecula de NADP+, iar pentru reducerea unui mol de dioxid de carbon sunt necesari doi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
rezistență la rupere. Membranele pot fi confecționate din produse animale (intestine de porc, bășici de pește etc.) dar ele dau rezultate nereproductibile, de aceea sunt preferate membranele semipermeabile artificiale. După materialul din care acestea din urmă sunt confecționate, pot fi anorganice și organice. O membrană semipermeabilă artificială este cea de hexacianoferat II de cupru Cu2[Fe(CN)6]. Obținerea ei este relativ simplă. Un vas de porțelan poros se umple cu o soluție de sulfat de cupru, apoi se scufundă într-
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Na2CO3, CH3COONa etc.), hidroxizii metalici solubili (NaOH, KOH, Ba(OH)2, Ca(OH)2), acizi minerali (HCl, HI, H2SO4, HNO3, HClO4). 73 electroliți slabi - a căror conductibilitate crește mult la diluarea soluției. Exemplu: acizi organici (CH3COOH, C6H5-COOH, HCN), unii acizi anorganici (H2S, H2Se, H2CO3, H3BrO3, H2SO3, H2SiO3), amoniacul și derivații săi organici, amine primare, secundare, terțiare etc. 5.2.1. Coeficienți de conductibilitate Dacă în soluția unui electrolit toți ionii ar fi independenți și nu s-ar influența reciproc, toți ar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mediului coroziv amintim: modificarea pH-ului mediului de coroziune (exemplu: neutralizarea apelor reziduale cu substanțe chimice);·îndepărtarea gazelor (O2; CO2) care măresc viteza de coroziune a mediilor corozive, mai ales a apei;· utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor (substanțe organice sau anorganice care, introduse în cantități minime în mediul coroziv, micșorează sau anulează complet viteza de coroziune a acesteia);·protecția catodică ce constă în aplicarea unor metode galvanice de protecție a metalelor, folosind anozi metalici auxiliari care se corodează în locul metalului protejat
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și plastic; grosimea lui să fie cât mai uniformă. Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic; cele metalice depuse pe suprafața metalului protejat se pot realiza: pe cale galvanică, pe cale termică și prin placare. Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice, realizate prin utilizarea lacurilor, vopselelor, emailurilor sau a foliilor de masă plastică etc. 5.4.2. Pasivitatea metalelor Definiție. Este o stare de maximă rezistență pe care o prezintă unele metale și aliaje într-un mediu dat, în urma formării unei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
compușilor de determinat; tipul metodei de dozare finală (gravimetrică, volumetrică, spectrofotometrică etc.); condițiile experimentale. În general, deși laborioasă, metoda separării prin precipitare se aplică în analiza chimică gravimetrică sau ca etapă intermediară în alte procedee de dozare. 6.1. Precipitanți anorganici Separarea ionilor metalici din soluție se poate face sub formă de hidroxizi metalici sau sub formă de sulfuri metalice. În analiza clasică se folosește mult precipitarea hidroxizilor metalici cu amoniac, în mediu bazic asigurat de folosirea soluțiilor tampon amoniac - clorură
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Cu2+, Zn2+ și alte metale bivalente. 83 Dacă se folosește separarea prin precipitare sub formă de sulfuri, în funcție de aciditatea la care precipită, metalele se pot clasifica în trei grupe: 1. metale care precipită în soluții foarte acide. În general, precipitanții anorganici nu oferă o selectivitate bună, de aceea se apelează și la precipitanți de natură organică. 6.2. Precipitanți organici Sunt preferați datorită selectivității lor. De exemplu, dimetilglioxima este specifică pentru Ni și Pd. Cu ajutorul ei, la pH ≈ 5 precipită nichelul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi este astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar în benzen formează
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
În raport cu aceasta, sărurile alcaline ale aceluiași anion formează următoarea serie liotropă: În funcție de puterea de coagulare, halogenurile care au aceiași ioni parteneri pot fi repartizate astfel: Ionii coagulanți organici au o capacitate de coagulare mult mai mare decât cea a ionilor anorganici. De exemplu, coagularea unui coloid de hidroxid de aluminiu Al(OH)3 este de cinci ori mai puternică la adăugarea de picrat de potasiu față de clorura de potasiu; la coagularea solului de sulfură arsenioasă, acțiunea clorurii de potasiu este depășită
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
1023 molecule ale unui mol să fie diferite este mai mare de 0,5 și polimerul se numește neregulat sau întâmplător, spre deosebire de cei cu grad de polimerizare mai mic, care sunt polimeri regulați. Mai există o clasă importantă de polimeri anorganici în care catena este formată din mai multe feluri de atomi. Aceștia sunt polimerii heterocatenari (de exemplu, cei ai acidului silicic sau silicaților), cel de-al doilea element fiind de obicei oxigenul. Dintre clasele de compuși macromoleculari organici, cele mai
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acceptori de protoni (cu grupări - NH2, NH-, N = etc.); polielectroliți amfoteri. Polaritatea ionilor respectivi se determină, ca și la coloizii liofobi, prin electroforeză. De asemenea, polielectroliții se mai împart în polielectroliți organici (dintre care cei mai cunoscuți sunt proteinele) și anorganici, printre care se numără poliacizii de siliciu, fosfor, vanadiu, molibden, wolfram și unii heteropoliacizi provenind de la aceleași elemente. Cele mai importante proprietăți chimice coloidale speciale ale polielectroliților și proteinelor sunt: presiunea osmotică, difuzia luminii, vâscozitatea și potențialul electrochimic. Toate aceste
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Membrane Sunt sisteme disperse laminare, având în general aceeași structură capilară ca și gelurile. Există membrane semipermeabile naturale (de exemplu membranele celulare) sau artificiale (celofan, colodiu, hârtie de pergament, ca membrane organice și porțelanul poros sau sticla spongioasă, ca membrane anorganice). O categorie deosebită de membrane semipermeabile nerigide este cea a peliculelor de ulei, care pot fi neutre (parafina), acide (acid oleic) sau bazice (anilina). Membranele artificiale se prepară după diferite rețete. Cele mai accesibile sunt membranele precipitate obținute după metoda
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
folosesc pentru întreținerea vieții lor o formă primară de energie sunt, la rândul lor, după felul energiei primare folosite: − fotoautotrofe (bacterii fotosintetizante, alge, plante pluricelulare), ce utilizează energia solară; − chemoautotrofe (bacterii sulfooxidante, ferobacterii, manganobacterii), ce utilizează în scop energetic substanțe anorganice reduse (sulf, tiosulfați, sulfiți, respectiv săruri de Fe2+ ori Mn2+), pe care le oxidează. Organismele heterotrofe, adică acelea ce folosesc pentru întreținerea vieții lor o formă secundară de energie, evident chimică, anume substanțe organice reducătoare produse în prealabil de către autotrofe
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Thermobacterium), acetic (Bacterium, Acetobacter), fumaric (Aspergillus, Mucor), oxalic (Aspergillus, Mucor), malic (Aspergillus) [23], folosind substrat organic, în cazul nostru impurificatori ai apei de răcire ori metaboliți ai autotrofelor din componența foulingului biologic, ba chiar de acid sulfuric (Thiobacillus), folosind substrat anorganic, forme reduse de sulf existente tot ca impurificatori. 2.2.2.3.2. Implicații ale rH-ului în fiziologia vegetală Deși în cadrul foulingului biologic plantele - în accepțiunea curentă a termenului - sunt relativ puțin reprezentate, două motive ne determină a trata
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]