806 matches
-
nu chiar întotdeauna! Și cum să ajungi la o echilibrare a acestor contraste? Cum să pui un pod între lumi sau să aduci la același nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cărare! Leuștean înaripat, zurbagiu și căpiat! Așa apare mereu țelul: este lucios ca oțelul! Și tot mai mereu valabil, argintiu inexplicabil! Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n patru mai bine tencuiești palatu’!... Decît să îngheți, dragă lele, mai bine aprinzi surcele! Mai bine zîmbești un pic, mai bine decît nimic! Poate o să și-nțelegi dacă nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întâmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un ritual simbolic. Nopțile îmi inoculau un fel de dulce beție de mine însumi și de câte ori porneam spre sala cu oglinzi mă temeam numai că totul se va sfârși, va reveni la normal, la existența anostă din azil. Cu ochii la oglinzi, îmi puteam imagina orice; ca în copilărie în camera mea cu poze sau când stăteam lipit de gard privind cortul circului. În special, îmi plăcea, din pricina Laurei, să mă închipui pilot de furtună. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spus aproape cu detașare: „Am citit că omul este animalul cel mai bolnav și tocmai de aceea cel mai interesant. Așa am aflat și eu de ce sunt atât de interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut să fiu mai anostă, dar - și râse din nou - nu putem atinge toți idealul de brută reușită, fără probleme”. Ascultând-o, mă gândeam că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de spirit și să stabilească existența sa la degenerați și la isterici. Nordau afirmă că, influențați de misticism, artiștii falsifică realitatea în operele lor, schimbă sensul lucrurilor dând semnificații pretențioase și absurde cu iz de profunzime unor lucruri sau fenomene anoste sau lipsite de importanță. Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de isteric. Misticismul oferă posibilitatea unor diletanți să
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici, Andre Jutunici Mariț, Avacumovici etc.) mișcarea nouă din statul vecin, cunoscut pînă acum din baladele anoste și prolixe de haiduci. Zenit rupe ca un păienjeniș tradiția, desvelind o sensibilitate dură — tinzînd a crea un balkan nou de gîndire. Lansînd ca o torpilă și un stil nou pentru edificare și fecundație, Barbarojenie, exploatat de toate unitățile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ci amplificarea unei concepții specific naționale”. Observînd că „tendința spre abstracțiune e un caracter general al artei bizantine”, autorul face o altă precizare importantă: „procesul de abstractizare în arta noastră plastică a fost temperat, echilibrat, lipsit de exagerări ridicule sau anoste, cum întîlnim în aproape toate numerele din Integral, Punct sau Contimporanul. Acestea cuprind (...) juxtapuneri bizare de planuri și linii sau automate umane care se înscriu într’o curbă ce pleacă dela trupuri ghilotinate sau spînzurate de suporturi și ajungînd pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Am luat o hotărâre. Dacă mai vine, chiar dacă ea nu vrea să-i vorbească, voi coborî eu. O, tati, vino și În noaptea asta! Astăzi sunt fericită, chiar dacă nu am nimic special de sărbătorit. De fapt e chiar o zi anostă. Simt că se va Întoarce. Când ea a Închis obloanele chiar În fața lui, el a Început să plângă În mașină. Aș fi vrut să-l mângâi. Plângeam și eu. Și eu mă simt singură, ca și el. Dar mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
impresionat de tot ce era în jurul sau. El m-a îndrumat într-o altă lume, mai frumoasă. Lucruri pe care nu le mai observasem înainte, acum apăreau într o lumină magică. La rându-mi, descopeream fermecătoare linii într-un peisaj anost. Era amabil, prietenos, însă acționa impulsiv, foarte irațional, și atât de diferit de toate personajele plictisitoare cu care am avut de-a face înainte. El povestea dezinvolt, desprins oarecum din înăbușitoarea atmosferă în care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș murdar, anost și periculos; Christiane Își făcu obiceiul să vină la Paris În fiecare weekend. Aproape săptămânal, mergeau Într-un local pentru cupluri: 2+2, Chris și Manu, Les Chandelles. Prima lor seară la Chris și Manu avea să-i lase lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lung cât o prăjină, cu costumele lui vărgate În dungi subțiri și capul chel (aveai senzația că exista ceva periculos În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă a epocilor (Evul Credinței, Evul Rațiunii, Revoluția Romantică) și nici nu se prezenta ca un universitar scrobit, sau ca un rebel al campusului, care Încurajează răzmerițele. Spunea că grevele studențești și mișcările de preluare a puterii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
15,00. Nu-ți fă griji, ți-am lăsat mâncare în frigider, mătușa Maria va ajunge imediat. Cu drag, Mama și tata. Am lăsat biletul deoparte și am luat micul dejun. Câteva minute mai târziu eram în camera mea, privind anostă spre icoana ce era așezată deasupra patului meu, pe perete. Studiam cu atenție fiecare detaliu. O urmă de nelămurire mă găsise de dimineață, când am privito. Ceva era schimbat. Doamne, te rog să mă auzi. Vreau să vorbesc cu tine
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care a schimbat definitiv cursul lucrurilor. S-a ivit o ieșire secretă. Un cotlon neașteptat, prin care se poate evada din acest du-te-vino fărĂ sfârșit. Tocmai când credeam că nu mai am puterea să continui pe acest coridor mare și anost. Pe vremea aceea exista un flux al existenței și al inexistenței. lucrurile existau pentru o vreme, apoi dispăreau sau Își schim- bau forma. Curgeau unele În altele și În neființa lor, Înainte ca eu să apuc să le Înțeleg rostul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă În față vreo cale. orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să merg Înainte, pe coridorul larg și anost, plin de lume. Îmi era drag GĂlățanu, Îl asemuiam În gând cu un bursuc cu pielea tare, bătucită de vremuri, dar cu inima mare și caldă ca o pâine, din care mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care a schimbat definitiv cursul lucrurilor. S-a ivit o ieșire secretă. Un cotlon neașteptat, prin care se poate evada din acest du-te-vino fără sfârșit. Tocmai când credeam că nu mai am puterea să continui pe acest coridor mare și anost. Pe vremea aceea exista un flux al existenței și al inexistenței. Lucrurile existau pentru o vreme, apoi dispăreau sau își schimbau forma. Curgeau unele în altele și în neființa lor, înainte ca eu să apuc să le înțeleg rostul. Ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă în față vreo cale. Orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să merg înainte, pe coridorul larg și anost, plin de lume. Îmi era drag Gălățanu, îl asemuiam în gând cu un bursuc cu pielea tare, bătucită de vremuri, dar cu inima mare și caldă ca o pâine, din care mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să nu-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează să se mărite. Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr ofițer, cam anost, cam înfumurat, cum sunt mulți, dar care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l iubesc. L-am invitat acasă. Mama l-a primit entuziasmată, au început mesele până noaptea târziu. Logodnicul meu - așa se numea oficial - îmi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scumpe și de bun-gust, toate furnizate de generosul Pascalopol. Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene: jocul de cărți care adună în jurul mesei cele mai bizare caractere: moș Costache, Aglae - avizi după câștig, Pascalopol blazat și dezinteresat, și Aurica - anostă, uneori absentă la ceea ce e în jur. Spectatorii jocului sunt: Felix, Otilia, care e mereu în preajma lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei care ironizează, jignește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de ideea că un bărbat prea în vârstă nuconvine unei fete tinere? Dar tu-mi placi tocmai pentru vârsta ta, mai tânăr n-ai avea nici un haz, cred că de-ai fi avut douăzeci de ani mi-ai fi părut anost. - Ai perfectă dreptate. Și tu îmi placi pentru diferența devîrstă. - Atunci? - Nu sunt bătrân fiindcă am atâția ani, ci fiindcă am copii. - Nu pricep încă acest sentiment. - Îl vei pricepe probabil mai târziu. De fapt, prin natura lucrurilor, mai iubesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
p. 215). Plictiseala este acea tristețe "care iese încet la suprafață din viețile noastre tocmai atunci când lipsește viața, stimulările, întâlnirile, schimbările, surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lui Kinko" Ați dori o mâncare italienească bună. Ce restaurant ați alege: „Italian Cuisine” sau „Giuseppi’s”? „Giuseppi’s”. Asociem numele generale sau obișnuite precum „Italian Cuisine” cu serviciile slabe. Asocierea pare evidentă. Atunci, de ce milioane de firme aleg nume anoste precum Fast Printing 1, Consulting Associates 2 sau, mai la îndemână, Law Offices 3? Kinko 4 nu și-a zdrobit concurența din domeniul tipografiilor numai cu serviciile de calitate superioară. A înlăturat-o cu un nume pe care toată lumea și
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]