9,641 matches
-
de ființe care ne este dată o anumită intersecție a timpului cu geografia, reprezint generațiile care au traversat socialismul de la un capăt la altul, dovedind în ultimul sfert de secol că avem energia și capacitatea de a ne adapta noului anotimp din societatea românească, pe care o slujesc și în prezent predând literatura română la universități din România cât și conferențiind la universități din Franța, Germania, la Harvard în S.U.A., în comunități ale conaționalilor noștri din întreaga Americă de Nord. Cele
O ANIVERSARE LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN PARALEL CU VIZITA PREŞEDINTELUI OBAMA, ÎN CAPITALA CANADIANĂ OTTAWA [Corola-blog/BlogPost/93164_a_94456]
-
Brașov și „Tomis” Constanța. A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu”, Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete “Vasile Voiculescu”. A publicat mai multe cărți, printre care amintim: Sonete de palavragiu, Anotimp în căpăstru, Sexonete, Noul Testament - Poezia după George Lixandru, Orașul pe fond alb, Nebunul și pasărea albă a libertății și În pânda viermilor. Îl puteți citi, la zi, pe Facebook cât si pe Blogul personal, cu materiale literare și pe site
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93226_a_94518]
-
milenii!). Metopele monumentului nu sunt române, sunt mult mai vechi și povestesc despre un alt eveniment întâmplat poate cu mii de ani mai inainte.Personajele sculptate pe metope nu-i reprezintă pe români ci pe alte populații și în alt anotimp decât cel în care a avut loc războiul dintre daci (aliați cu sarmații) și români. Învingătorii de pe metopele de la Adamclisi sunt geții, dar învinșii nu sunt românii (românii nici nu au fost învinși la Tropheum Traiani, Adamclisi de azi). Da
VLAD ŢEPEŞ A AJUNS ÎN PAGINILE ZIARULUI PRAVDA [Corola-blog/BlogPost/93255_a_94547]
-
povestea o altă mare mărturisitoare mistică, Aspazia Oțel Petrescu, care o rugase să-i înlesnească o întâlnire cu Titanul misticii, Marele Duhovnic Arsenie Boca, înainte de a fi arestată. Toate gândurile ei sunt colinde care transcend ca un fulg de păpădie anotimpurile trăirii și suspinul după Fecioara Maria-Maica Domnului nostru. Nazaret „Icoana asta-a frumuseții tale,/ I-a adăugat doar un fior de jale,/ același joc de tainică iubire,/ Te mistuie-n tăcere, peste fire./ Cum stai în calea razelor slăvită,/ Făptura
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
parte de transcrieri pasagere. O listă de autori, nu o fotografie de familie. Iată ce avem, în linii mari, aici. Foarte interesant pentru gradul de destindere discursivă la care ajunge prietenul deghizat în critic mi se pare capitolul numit Frumosul anotimp al calambururilor. Nu pentru că, în sine, aceste răstălmăciri lexicale s-ar număra printre reușitele genului, ci pentru că ele conțin, pe lângă miza primordial lingvistică, atât de exploatată analitic, și o anume detentă individuală. De la asemenea violentări în doi peri până la poemele
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
Geo Vasile Începând chiar prin titlul acestui florilegiu bilingv, romîno-francez Poeme pentru cusut hainele anotimpurilor. Poemes pour coudre les habits des saisons (Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2006, 90), profesorul universitar Ioan }epelea ține să nea dea vești nu numai despre degradarea istoriei și a timpului individual și colectiv, ci și despre singurul remediu, fie el și
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
o patrie "întunecată" cu măsură, care să-i adăpostească dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald / în țara-ntunecată / în orașul anotimpului decrepit / pustietate / și fermecată rutină / în care fumezi iarba singurătății / sub felinarul mai rece ca un craniu / din piațeta cu turnuri în ruină / așteptînd eternul interviu / cu umbra-mi de uraniu / sosește-ntotdeauna dinspre turnul cu ceas / mă salută solemn
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
copilări odată.// Iată, acest înger sălbatic se preumblă,/ Așteaptă clipe în șir dragostea maternă/ Pierdută la o vârstă, când se schimbă învelișul celebral, (sic!)/ și clipele frumoase se adună/ ca un ecou al frumuseții.// Ochi fugit între oceane, străin între anotimpuri/ înger sălbatic rătăcit în alfabetul zăpezii,/ Caută un loc, litera de gheață/ care să-i cresteze timpul,/ căldura trupului care se preumblă în mintea ta/ Ca o negație implorând esențele".
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
o gesticulație prea sigură de sine - tonul general al poeziei mele fiind, cred, mai șoptit, mai estompat: Lumea-i scrisă doar cu linii drepte la apropierea umbrei tale, zugrăvind un orizont de trepte ridicate-n calea ta, egale. Cumpănă de anotimp, blocată, de-aș clinti un gest ori o privire frunzele din arbori dintr-o dată s-ar porni să cadă în neștire. Frunzele-n văzduhuri să aștepte, arborii să pară de metale! Lumea-i scrisă doar cu linii drepte la apropierea
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
am putut să fiu având în structură daimoni și lilieci și-un fel de-a fi prea zglobiu comparativ cu lucrurile seci. Și fuga mea-i o dezbrăcare nerușinată de contur căci vreau s-ajung în locul pur de unde se schimbă anotimpurile, de unde se răsucesc timpurile, unde se fac ochii rubinii de zburător, unde toate senzațiile se-mpletesc într-o frânghie cosmică de care poți să tragi apa. Și furișându-mă ca o mâță curată, cu carnea de vată, o să trag după
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Frank Miller din Sin City (2005). O alegere inspirată la premiere a fost documentarul lui Thomas Ciulei, Podul de flori, despre o altă față a Moldovei de dincolo de Prut, înregistrată în evoluția simplă, încărcată emoțional, scandată de ciclurile eterne ale anotimpurilor a unei familii unde tatăl a preluat din necesitate și rolul matern. Marele premiu IPIFF 2008 pentru cel mai bun film de lung metraj de ficțiune i-a revenit filmului lui Nae Caranfil, Restul e tăcere, aș zice reprezentativ pentru
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
continuă însă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Autorul-personaj călătorește mai departe către Elada lui în care realitatea istorică și ficțiunea, mitul și comentariul s-au amestecat; și iese în fiecare seară pe faleză pentru a ne înfățișa graficul anotimpurilor schimbătoare. După sfârșitul de iarnă vine o noapte care "miroase a mare, a primăvară și a singurătate", apoi, explozia verii, într-un iulie torid, urmat de solarul august și de o toamnă ploioasă... Proiectul și curgerea cărții nu țin cont
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
servit cu poezie și informație, petrecând cu toții cum se cuvine în valoarea și noblețea acestui moment, am recurs la această, sper, bună încercare și care se va mai repeta. Transcriu, pentru deschiderea gustului, textul Intrarea în veșnicie: "Focuri înalte și anotimp îngenuncheat, soare decapitat, rostogolit direct în mare. Semne în derivă, la pândă, memoria amușină. Porțile sunt deschise și nu intră nimeni să întrebe dacă aici mai locuiește cineva, doar vântul răscolește ceea ce prisosește din ora casei de pe colină, iar tu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
și a descoperi semnificații. În realitate, a interpreta e totuna cu a acționa, adică totuna cu a influența. De aceea nu are nici un sens să te întrebi "cine interpretează?". E ca și cum te-ai întreba cine plouă sau cine e subiectul anotimpurilor în schimbare. La scara universului "a interpreta" este un verb impersonal, și abia cu apariția omului actul acesta universal capătă noblețea doctă a unui îndeletniciri personale. În rest, interpretarea e interacțiune și nimic altceva. Dar cum trebuie înțeles acest termen
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
pe fereastră. Pe străzi oamenii erau fericiți că primăvara venise atât de repede, era o primăvară neobișnuită, era soare, era lumină, era cald. Îi privea cu un soi de invidie că se pot bucura și că sunt fericiți. Fericiți de anotimp, firește. În fața oglinzii își săpunește cu migală fața. Ce frumos miroase crema de ras. Începe să se băbierească. Situația existentă: își urmărește propriul interes de sine cu hotărâre încăpățânată. Refuză să facă compromisuri sau concesii" (pag. 17) Mi se pare
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
Mircea Mihăieș Ca unul care-și duce existența după un program sufocant, parcelat până-n cele mai mici detalii, trec orb și surd pe lângă oameni și lucruri ce-ar merita întreaga atenție. De ani buni, nu mai observ nici scurgerea anotimpurilor, darmite schimbarea întâmplătoare a peisajului. Traversez, ca un automat din ce în ce mai ruginit, situații și locuri fără să pot depozita în cămările memoriei mare lucru. Mi se întâmplă să-mi scurtez, la Timișoara, drumurile printr-unul din marile parcuri din centrul orașului
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
lui. Revenind la călătoria cu trenul, mi-am dat seama, dintr-o dată, că vreme de șase ore nu văzusem nici o pasăre. Probabil că liniile electrificate de cale ferată nu sunt cel mai îmbietor teren pentru sensibilele zburătoare. Probabil că nici anotimpul nu era întru totul prielnic. Pe de altă parte, nici n-am studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent, în depărtare, cât vedeai cu ochii, nu se zărea vreuna. Abia în zona Roșiorilor am zărit, pe-
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
se încheie - și, odată cu aceasta, și cariera diplomatică a lui Lucian Blaga. Peste ani, el își va aminti: "În anul 1938, și într-o parte a celui următor, mă găseam veghind pe coasta de vest a Peninsulei Iberice. Încă un anotimp, și avea să izbucnească năpraznic cel de Al Doilea Război Mondial. Atmosfera încărcată de fulgere latente, ariditatea dezolantă a solului și un anume dor de țară mă chinuiau". ...Cel ce l-a continuat la Lisabona - dar pe postul său de
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
Vlaicu, Burebista, Frații Jderi, Vlașinii etc. Theodor Grigoriu a mărturisit că „nu a scris decât ce a trăit”, iar „părintele meu spiritual este Enescu”. Aceste înalte idealuri le-a exprimat sonor în Canti per Europa, Vis cosmic, Tristia, Cele patru anotimpuri, Pastorale și idile transilvane, Recviem pentru o poetă (Iulia Hașdeu), Columna modală, Polifonia bucolica, pastitele și sonatele instrumentale. Înzestrat condeier și eseist de vocație, muzicologul Theodor Grigoriu a lăsat posterității două cărți de suflet: Muzica și nimbul poeziei și Vă
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
varianta cu acompaniament orchestral a fost o adevărată lecție pentru tinerii elevi și studenți care stăteau pe margine, în picioare, observând și luând aminte. Repin a mai cântat cu sensibilitatea sa inconfundabilă superba Melodie de Ceaikovski . După pauză au urmat Anotimpurile op.67 scrise de Glazunov , o lucrare care se poate asculta la radio din când în când dar foarte rar pe scena de concert. Pletnev a creat un spațiu intim, ireal în finețe și sugestii, în imagini sonore confortabile, și
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
sonore (“Părintele meu spiritual este Enescu”), de înveșmântări orchestrale, de la Șapte cântece pe versuri de Clement Marot la Suita „Impresii din copilărie”, la Piesa polifonică, semne de admirație profundă înspre personalitatea Orfeului moldav. Dialogurile muzica timpurilor se continuă în lumea Anotimpurilor vieții, trăiri pornite de la celebrele concertele ale lui Vivaldi și ajunse la viziunea unor Anotimpuri românești. “...proiectul vine din adolescență - spune autorul - mi-au trebuit câteva decenii să mă consacru realizării...mi-au trebuit câțiva ani să-l duc la
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
Clement Marot la Suita „Impresii din copilărie”, la Piesa polifonică, semne de admirație profundă înspre personalitatea Orfeului moldav. Dialogurile muzica timpurilor se continuă în lumea Anotimpurilor vieții, trăiri pornite de la celebrele concertele ale lui Vivaldi și ajunse la viziunea unor Anotimpuri românești. “...proiectul vine din adolescență - spune autorul - mi-au trebuit câteva decenii să mă consacru realizării...mi-au trebuit câțiva ani să-l duc la bun sfârșit...” Ne învecinăm aici cu ceea ce semnifică pentru Maestru natura - fie pașii purtați
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
însă la Opereta Armatei, ca bas, în Tarsița și roșiorul de Gheorghe Dumitrescu apoi, în 1950, este angajat la nou înființata Operetă de Stat. „ Din clipa în care m-am apucat de studiat canto -spunea el - anii nu mai aveau anotimpuri, ci numai sunete”. Se impune prin talentul său scenic expresiv, apare în concertele formației de muzică ușoară conduse de Enrico Fanciotti, lansând acum mulți ani celebrul șlagăr „Moș Gerilă...” cu care, după opinia lui Ion Caramitru, studentul său la Facultatea
Gabriel Gheorghiu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84300_a_85625]
-
La Sibiu, Eleganța unei creații Doina MOGA După câte știu, premiera cu baletul „Anotimpurile” de la Teatrul de resort din Sibiu a trecut fără a fi sărbătorită în mod special, desigur cu excepția aplauzelor multe și calde ale spectatorilor. Puțin, foarte puțin, nedrept și de neînțeles. Spun asta pentru că, urmărindu-l (despre balet este vorba), mai
La Sibiu, Eleganța unei creații by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84265_a_85590]
-
vorbind, să-mi scot pălăria în fața unui concept coregrafic la debut. Pentru că, pe parcursul derulării lui am asistat, fără nici o urmă de îndoială, la conturarea unei mari artiste. Ea, coregrafa, a făcut posibil, ceva greu de imaginat - dat fiind faptul că Anotimpurile lui Vivaldi au fost pe parcursul timpului, subiect și suport pentru multe balete, bune, inspirate sau mai puțin inspirate, în coregrafii cla- sice sau moderne, cu ștaif sau fără, în toate stilurile dan- sante, sub semnături autohtone sau străine. Și anume
La Sibiu, Eleganța unei creații by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84265_a_85590]