743 matches
-
afară răzbat fragmente ispititoare de conversație, fiecare izbucnire în râs aducând noi dureri pe chipurile prizonierilor din interior. Jonathan răsuflă ușurat că poate să iasă pe treptele de piatră, apoi în aer liber. Pe când își zornăie măruntul în buzunare în anticamera bibliotecii, întrebându-se cum ar fi mai bine să-și petreacă după-amiaza, o grupă de studenți trece în fugă pe lângă el, îndreptându-se spre teatrul Sheldonian. Îi urmează sub impulsul momentului și ajunge în spatele unui grup care se îmbulzește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o scară de scară, bufon Împuțit. S-C-A-R-Ă. Îi cunosc eu țicneala gherțoiului ăstuia. Cretinul vrea să scrie scenarii de rahat. Știu asta fiincam tras cu ochiul la monitorul lui când a plecat din birou să vorbească la telefon Într-o anticameră liniștită. Încerca să scrie un scenariu tv, de film sau un rahat din ăsta. În timpul serviciului. Puturosul n-are nimic mai bun de făcut, mai ia și-o grăma de bani. Căcănarul ducio viață dulce, să mor io. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe suport, iar Rhyme începu să citească atent prima pagină. Se opri și spuse: - Comandă: întoarce pagina. Spărgătorii au pătruns în birou prin tăierea colțului geamului de la ușă, lucru care le-a permis deschiderea yalei de pe interior. Mai departe, între anticamera secretarei și camera în care procurorul lucra zi de zi, era o ușă confecționată din lemn gros și avea două încuietori. Acest lucru i-a descurajat pe spărgători. Anchetatorii au găsit pe masa secretarei niște fibre, lucru foarte interesant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clădirea guvernamentală și, ajutat de hainele bisericești și de mina sa nedumerită, nu avusese nicio problemă în a cutreiera nestingherit pe holuri. Găsise într-un final cămăruța personalului de serviciu și rămăsese acolo pâna la miezul nopții, când pătrunsese în anticamera biroului lui Grady și aflase că acesta, împreună cu familia, urma să meargă la concertul de la Școala Cartierului, unde fiica sa era una din protagoniști. Acum, simțindu-și nervii întinși la maxim, pastorul stătea în fața școlii privind cum gărzile de corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște animale palide îmbrăcate în albastru, care se lăsau mânate cu docilitate către marele abator. Ciupitu, grefierul judecătorului Mierck, ne-a invitat să luăm loc într-o anticameră tapisată cu mătase roșie, apoi ne-a lăsat singuri. Știam bine această cameră. Avusesem deja adesea ocazia să meditez aici la existența umană, la plictiseală, la greutatea unei ore, a unui minut, a unei secunde și, cu ochii închiși, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mierck îmi arătă unde e ieșirea și se ridică pentru a mă conduce la ușă. Am pus mâna pe umărul lui Josăphine. Câteodată încercăm să facem gesturi atunci când cuvintele nu mai pot spune nimic, dar judecătorul mă împingea deja spre anticameră, unde Ciupitu moțăia. Îi făcu semn să dispară, închise ușa și se apropie de mine cum nu mai făcuse niciodată, aproape atingându-ne fețele, privindu-mă în ochi și-mi vorbi cu voce scăzută, în timp ce eu vedeam toate venele plesnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
A doua zi, în zori, mi-a fost adus un mesaj. Judecătorul voia să mă vadă, cât mai repede. Știam de ce. M-am gândit că veștile circulă repede. Ca de obicei, Ciupitu mă întâmpină și mă lăsă s-aștept în anticameră o oră întreagă. Din spatele ușii capitonate, auzeam voci, voci vesele, așa mi se părea. Când Ciupitu se întoarse pentru a-mi spune că domnul judecător dorea să mă primească, eram ocupat să decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să iasă un monstru (că, adică, te poți plimba prin magazine cu Foucault în geantă, într-o pauză de bibliotecăă. Ce vreau de fapt să spun e că a citi „Marie Claire“ nu se compară cu o răsfoire absentă în anticamera dentistului. Drept argument, sar peste paginile, deloc futile, de stil (ah, balerinii!Ă, și ajung la interviul cu Pascale Mussard, co-art director la Hermès, despre rădăcinile indiene ale colecției de sezon, la fotografiile semnate de Cosmin Bumbuț și interviul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
detalii. Este un bărbat umblat. M-a bătut pe umăr. — De-abia aștept să ne vedem acolo. Și cu sculptura la locul ei. O operă uimitoare. Nu îți mai bate capul, draga mea. A trecut acum. M-am trezit în anticamera Phillipei, puțin zăpăcită, dar cu un cec în buzunar, completat cu o sumă suficient de consistentă. Făceam eu cinste în seara asta cu cina. Întorcându-mă la recepție nu puteam decât să mă întreb în ce stare de spirit va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
arătat chiar don Chissoti, În formă de grappa, care ne-a făcut limba ca cărămida, și io m-am Împrofitat ca să le dau știroaia-bombă care și cămila cu cocoașa ei cade pe spate. Fără să mă perz În prefațe sau anticamere, mi l-am aranjat ușurel pă Farfarello ca să-i tai chefu cu bomba că io aveam subectu care doar celuloidu-i lipsea ș-un casting dă artiști care În ziua dă plată S.U.P.A. intră pă bune În faliment. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mormântului gol. În Balconul, oglinzile multiplicate devin echivalentul mormintelor multiplicate, iar „camera cu oglinzi” ia locul mai vechii camere „a aparițiilor”. Repetatele răsfrângeri ale imaginilor anulează, în cele din urmă, realitatea, instalând o „absență solemnă”, care transformă încăperea într-o anticameră a morții. În arhitectura spațiului Marelui Balcon, înlănțuirea și întretăierea reflexelor este și o înlănțuire, o răscruce a mormintelor. Fiecare contemplare în oglinzile din saloane înseamnă o intrare în moarte, iar în Camera doamnei Irma, situată în centrul edificiului, oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pentru morți și pentru Dumnezeu. Timpul său este timpul Marii Sărbători - a circului ori a teatrului -, când noaptea care se apropie ne trimite deopotrivă la moarte și la vise. Dacă mergem la teatru, o facem ca să pătrundem în vestibulul, în anticamera acelei morți provizorii care e somnul. Căci este vorba despre o Sărbătoare ce începe la lăsarea serii, Sărbătoarea cea mai solemnă, ultima dinaintea cufundării în ceva ce seamănă destul de bine cu funeraliile noastre viitoare. Când cortina se ridică, intrăm într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ar fi trebuit să conducă la concluzia - tout compte fait - că la acel protocol pe baza căruia se constituise Conspirația, se ajunsese cu prețul Înfruntării unor mari primejdii, arhiva În care se păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sat dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că acest gest era totodată și un semn pentru el de a se retrage și de aceea se grăbi să-și exprime în câteva cuvinte recunoștința pentru eliberarea sa, iar apoi părăsi încăperea. În timp ce-i saluta pe supușii aflați în anticameră printr-o plecăciune, misionarul se gândea că japonezii au început în sfârșit să-și facă planuri pentru a traversa Pacificul cu propriile puteri și pentru a ajunge în Nueva España. „Parcă ar fi niște furnici! Vor să încerce orice.” Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu zgomot, cei patru se prăbușiră pe câte un scaun. Căzură fiecare pe gânduri. În tăcerea adâncă, Velasco își puse mâinile pe genunchi și își lăsă capul să-i cadă pe piept. CAPITOLUL IX N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apă de la conacul seniorului Ishida era înghețat. Acoperișurile de paie erau potopite de zăpadă, iar din streșini atârnau țurțuri de gheață ca niște dinți albi. Lăsându-l pe Yozō în grădină, samuraiul așteptă vreme îndelungată pe podeaua de lemn a anticamerei. — Roku? îi zise cu glas răgușit seniorul Ishida așezându-se pe locul de onoare. Ai avut multe de îndurat. La timpul potrivit o să mă duc la mormântul lui. Dar trebuie să te socotești fericit că neamul Hasekura n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am făcut-o la București pentru a-l întâlni pe "mentorul" meu. Eram deja în clasa a noua de liceu și m-am dus la sediul revistei "Luceafărul" care era pe bulevardul Ana Ipătescu, devenit acum Lascăr Catargiu. Am făcut anticameră undeva la etaj, cu mai multe persoane, și la un moment dat și-a făcut apariția Virgil Teodorescu. Toată lumea s-a ridicat în picioare iar eu l-am acostat imediat spunându-i "Sunt Matei Vișniec". M-a luat imediat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
păru prea mult, chiar dacă inima mea bătea liniștită, amnezică. Atoateștiutoare, din câteva fraze la poartă, din câțiva pași prin clădirea liniștită - o spețpoliclinică e o spețpoliclinică, nu? -, fetița, ținându-mă de mână, mă aduse în fața unei rusoaice vârstnice, rubiconde, în anticamera serviciului de electrocardiograme. Netocika mea îmi traduse repede să mă dezbrac de cămașă și maiou, mi le puse chiar ea pe spătarul scaunului și intrarăm în cabinetul propriu-zis unde operatoarea mă invită melodios pe masa de operație; m-am întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
m-am lăsat dus de tic-tacul electrocardiogramei, ritmând „solsolmibemol”, asta ca să termin cu literatura. Când am coborât de pe masă, am încercat să glumesc: Koneț filma?, dar nu avu nici un efect, ceea ce mă îngrijoră imediat; cât m-am îmbrăcat afară, în anticameră, fetița și doctorița au rămas lângă aparat, discutând indescifrabil, revenind în anticameră unde tovarășa Rumianțeva puse ștampila peste EKG-ul meu și-l făcu sul, înmânându-mi-l suspect de surăzătoare, „în numele lui Anton Pavlovici Cehov”. „I-am spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu literatura. Când am coborât de pe masă, am încercat să glumesc: Koneț filma?, dar nu avu nici un efect, ceea ce mă îngrijoră imediat; cât m-am îmbrăcat afară, în anticameră, fetița și doctorița au rămas lângă aparat, discutând indescifrabil, revenind în anticameră unde tovarășa Rumianțeva puse ștampila peste EKG-ul meu și-l făcu sul, înmânându-mi-l suspect de surăzătoare, „în numele lui Anton Pavlovici Cehov”. „I-am spus că ați fost aseară la Kaminska...”, îmi explică Netocika, dar de cum am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ghat, la curățat, culcat și lepădat. Vino cu mine în rickshaw*, spală-te pe mâini cu foc și ferește-te de Baba-ji*. Ei te cunosc, te ademenesc și te-ntorc din drumul cu plan secționat. Bățul, craniul, scalpul, coloana, membrana, anticamera, dugheana, chai-ul* și morning puja*. Niște chai* pe burning ghat*? Claxon, tifon, negru, lassi, lapte, bhang* și zdrang. Băuturi spirituale și mic dejun psihedelic cu fanfara solară. Deschide pupila, anunță lumina, rugina, fumul și rutina. Ars de soare, ars de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Ea scutură din cap, ca și când ar fi încercat să scape de o amețeală trecătoare. NU CRED CĂ... NU ÎNȚELEG CE... MURMURĂ EA ÎNCURCATĂ. VORBEA O ENGLEZĂ APROAPE FĂRĂ ACCENT. MARIN SALUTĂ, SE RĂSUCI PE CĂLCÂIE ȘI IEȘI DIN SALĂ. ÎN ANTICAMERĂ VORBI CU ȘEFUL GĂRZILOR, APOI SE ÎNDREPTĂ GRĂBIT SPRE NOUL CARTIER GENERAL CARE FUSESE STABILIT ÎN PRINCIPALA CLĂDIRE MILITARĂ A CAPITALEI CUCERITE. AICI DOMNEA O ACTIVITATE FEBRILĂ. UN TIMP, MESAJELE SOSIRĂ SPORADIC. PE LA ORA CINCISPREZECE, ÎN TIMP CE MARIN SERVEA UN PRÂNZ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un Mercedes s-a uitat la ea și-a izbucnit în râs - i-a trecut prin minte, pentru prima dată, c-ar putea să fie o ciudată. Poate că lucrul ăsta, pe care ea îl numise viață, nu fusese decât anticamera, doar partea cu așteptatul. Poate că nimic altceva nu conta decât faptul că ea nu fusese iubită. Mobilul a început să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]