645 matches
-
de către comisarul Roman (Ilarion Ciobanu) în perioada anilor 1945-1946. Pe la mijlocul său, filmul se transformă rapid dintr-un film de acțiune cu gangsteri într-un film de spionaj cu implicații politice. La finalul filmului, comisarul Roman reușește să-l împuște pe anticarul Constantin Semaca (George Constantin), liderul grupărilor de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial și persoana vinovată de moartea comisarului Miclovan. El se află pe locul 24 în topul celor mai vizionate film românești din toate
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
24 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Filmul începe cu prezentarea schimburilor de focuri între comisarul Miclovan (Sergiu Nicolaescu) și oamenii anticarului Constantin Semaca (George Constantin) din filmul " Cu mîinile curate", terminându-se cu moartea comisarului Miclovan și arestarea lui Semaca de către comisarul Roman (Ilarion Ciobanu). La moartea lui Miclovan, Roman îi ia ultimul cartuș aflat în revolverul Smith & Wesson. În decembrie
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Ilarion Ciobanu). La moartea lui Miclovan, Roman îi ia ultimul cartuș aflat în revolverul Smith & Wesson. În decembrie 1945, Constantin Semaca este judecat de tribunal și achitat din lipsă de probe, fiind apoi pus în libertate, așa cum prevăzuse anterior Miclovan. Anticarul se justifică apropiaților săi că, în timp ce-și inspecta una dintre magazii, a nimerit întâmplător în mijlocul unei lupte între gangsteri și comisarul Miclovan, iar sosirea comisarului Roman i-ar fi salvat astfel viața. Mâhnit, Roman se duce la mormântul
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
supraviețuiește unei încercări de asasinat săvârșite de Floacă zis Stampă (Jean Constantin), un ucigaș țigan din Brăila care fusese angajat de Bănică la cererea lui Semaca. În seara de Crăciun, Roman îl arestează pe moșierul Jean Semaca (Amza Pellea), fratele anticarului, la conacul acestuia din Crăciunești, după ce-i găsise un depozit de arme în grajd. Această informație i-a fost furnizată comisarului de Ilie Oarcă (Sebastian Papaiani), fratele fostului coleg de celulă a lui Roman și argat la moșia lui Jean
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Ultimul cartuș" de cea a filmului " Cu mîinile curate" sunt introduse câteva personaje insolite care au legături cu cele din primul film, fără a fi menționate acolo. Luptătorul anticomunist care avea lăzi cu arme la moșie este Jean Semaca, fratele anticarului Constantin Semaca. Acesta are relații cu militarii din Comisia Aliată de Control și pregătește o lovitură de stat cu ajutorul unei grupări paramilitare. Printre argații săi se află și Ilie Oarcă, fratele lui Ștefan Oarcă (din "Cu mîinile curate"), fostul coleg
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
întâmplător de Roman ascunși la mănăstirea unde el se dusese pentru a căuta un spion străin. Ei sunt siliți să mărturisească implicarea lui Constantin Semaca în acea acțiune, iar astfel se obține dovada necesară pentru emiterea mandatului de arestare a anticarului. Filmul " Cu mîinile curate" (1972) urma să facă parte dintr-o serie de trei filme ("Cu mîinile curate", "Panică la mănăstire" și "Conspirația") programate a fi realizate în lunile următoare, în paralel, de regizorii Sergiu Nicolaescu, Iulian Mihu și Manole
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Patrichi, Gina Patrichi și Violeta Andrei) și a încredințat altor specialiști realizarea decorurilor (Marcel Bogos) și a costumelor (Oltea Ionescu). Ca urmare a modificării scenariului, subiectul noului film a devenit răzbunarea lui Miclovan de către comisarul Roman și încheierea conturilor cu anticarul Constantin Semaca. Acțiunea principală din scenariul inițial, urmărirea unui spion german ascuns la o mănăstire din România, a devenit în noua versiune doar o acțiune secundară, un „film în film” (după cum îl denumea Călin Căliman). Viața monahală a fost denigrată
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
iar bandiții să fie deferiți justiției. Cei doi comisari trebuie să anihileze bandele armate ale lui Lăscărică (Gheorghe Dinică), Ciușdea (Jean Lorin Florescu), Pleoarcă (Petre Tanasievici), Burdujel (Cornel Gîrbea) și Șchiopu (Mihai Mereuță), precum și banda lui Semaca (George Constantin), un anticar care dirija din umbră întreaga activitate infracțională din capitală. Într-un jaf petrecut la începutul filmului, banda lui Semaca jefuise magazinul de bijuterii Lembert & Fils, furând giuvaieruri în valoare de 25 de milioane de lei. Anchetând jefuirea unei furgonete ce
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
de vita Alexandri VI Papae". Cartea are mare succes, se retipărește, iar în comentariul său filozoful subliniază "cum nu s-a mai văzut o curte mai pătată de crime ca cea a lui Alexandru al VI-lea". În 1729 un anticar scoțian Alexander Gordon, publică "Viața papei Alexandru al VI-lea și al fiului său Cesare Borgia (The lives of Pope Alexander VI and his son Caesar Borgia)" , unde în "Prefață" avea grijă să scrie despre fiica papei: "Lucrezia fiica lui
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Vânătorul de tancuri (denumit în trecut și tun anticar pe afet mobil) este un vehicul de luptă blindat care este dotat cu un tun antitanc. Vânătorii de tancuri sunt proiectați pentru a fi folosiți în sprijinul unităților de infanterie și mecanizate, în operațiuni de retragere și apărare. Unele tipuri
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
manuscrisului Voynich par a fi, de departe, cele mai greu de descifrat. Documentul, care acum se află în biblioteca Universității Yale din Statele Unite, a început să facă vâlvă încă de la descoperirea sau, mai bine spus, redescoperirea sa, în 1912, de către anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. Acesta l-a găsit „într-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare că manuscrisul fusese dat uitării de câteva secole. Specializat în
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
tablouri inspirate de străzile, piețele, parcurile, clădirile emblematice ale orașului de pe Bega. O serie de portrete finalizate de cunoscutul și apreciatul pictor au imortalizat trăsăturile unor personalități ilustre ale urbei: Constantin Lahovary, poetul Endre Karoly, avocatul și politicianul Kaspar Muth, anticarul Eugen Keppich. În multe colecții publice și particulare din Timișoara se regăsesc tablouri semnate Oscar Szuhanek. Oscar Szuhanek era poliglot: în afară limbii lui materne, maghiara, stăpânea germana, româna, franceza,italiana, de asemenea învățase engleza și spaniola (pe aceasta din
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]
-
erau tancuri ușoare și rapide, de cavalerie, menite să atace și să distrugă alte tancuri. Cele două tancuri erau foarte ușor blindate, fiind gândite să reziste la focul mitralierelor. Prin urmare, erau foarte vulnerabile la atacurile puștilor antitanc și tunurilor anticar de calibrul 37 mm. Ambele tancuri erau echipate cu motoare pe benzină care luau foc ușor și erau bazate pe proiecte din țări străine: T-26 avea la bază carul de luptă britanic Vickers de 6 tone, iar seria BT
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
vină cu planuri noi pentru succesorul tancului BT. Tancul urma să fie produs la uzinele "Kharkiv Komintern Locomotive Plant" (KhPZ) din Harkov, Ucraina. Primul prototip, denumit A-20, avea un blindaj gros de 20 mm, era echipat cu un tun anticar de calibrul 45 mm și un motor V-2 diesel. Prototipul era gândit să poată rula la nevoie direct pe galeți, fără șenile. Acest detaliu a mărit viteza maximă la 85 km/h, dar nu aducea nici un avantaj real în
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
34 era superior tancurilor germane și aproape invulnerabil în condiții normale de luptă. Singurele arme eficiente împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, aviația și folosirea obuzierelor de la distanță mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare a tunurilor anticar de 5 cm PaK 38 și celui
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare a tunurilor anticar de 5 cm PaK 38 și celui de 7,5 cm PaK 40, infanteria germană nu a avut mijloacele de a răspunde unui atac al tancurilor T-34. Totuși, numărul mic și problemele tehnice au redus eficacitatea tancului sovietic. Practic
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecție guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și accesibilă turiștilor. În anul 1754, anticarul britanic William Stukeley a menționat într-o scrisoare faptul că „Zidul lui Hadrian e întrecut doar de Marele Zid Chinezesc, putând fi văzut de pe lună”. În 1895, Henry Norman, jurnalist englez, a citat același lucru într-un articol de ziar
Marele Zid Chinezesc () [Corola-website/Science/310356_a_311685]
-
(n. 1859, Iași - d. decembrie 1939, București) a fost un librar, editor și anticar ieșean de origine evreiască. s-a născut în anul 1859 în orașul Iași. Provenea dintr-o veche familie de tipografi, legători de carte și anticari evrei, predecesorul său fiind Aizig Șaraga (1770-1845), care a avut o legătorie de cărți pe
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
(n. 1859, Iași - d. decembrie 1939, București) a fost un librar, editor și anticar ieșean de origine evreiască. s-a născut în anul 1859 în orașul Iași. Provenea dintr-o veche familie de tipografi, legători de carte și anticari evrei, predecesorul său fiind Aizig Șaraga (1770-1845), care a avut o legătorie de cărți pe Ulița Bucșinescu, „una dintre cele mai vechi străzi ale Iașilor” și a fost înmormântat în vechiul cimitir ieșean de la Ciurchi. Fiii lui Aizig, David Șaraga
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
director al Teatrului Național București). A făcut două perioade de închisoare politică între 1949-1953 și 1959-1964, trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud și Canal. După eliberare lucrează ca mozaicar la Fabrica de cerneluri și la Fabrica de construcții, ca anticar și ca funcționar la Institutul de Hematologie. Fondator, în 1991, al Fundației Arhiva Culturală Română, alături de Fabian Anton. a debutat în revista Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret” în anul 1928 și, până la arestare, a colaborat la numeroase publicații ale epocii
Arșavir Acterian () [Corola-website/Science/305032_a_306361]
-
mai numea avocatul Micescu, acesta a elaborat Constituția României din 1938. În prezent, deși proprietatea a fost retrocedată moștenitorilor, încă mai este vilă turistică și poate fi vizitată. Cele două statui reprezentând-o pe zeița Maia au fost cumpărate de la anticarul Pascu din București. În mitologia greacă, Maia era cea mai mare dintre Pleiade, cele șapte fiice ale lui Atlas și Pleione. Legenda spune că ele s-au stins de durere, neputând îndura pedeapsa data de zei părintelui lor. Maia era
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
creație din infinitul “sunt“ . Putem deci observa covârșitoarea ei importanță pentru integritatea psihologică a individului. Pierderea interesului pentru feerie, fantastic și inedit aduce platitudine și urât în universul nostru existențial și totodată sărăcirea universului imaginar, devenit desuet prin neglijarea lui. Anticarul Koreander enunță la sfârsitul romanului o afirmație paradoxală, anume că orice poveste adevărată este o poveste fără sfârșit. Cu alte cuvinte, Fantazia nu este doar o închipuire maladivă a oamenilor, ci un univers indestructibil legat de lumea noastră, univers care
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
care Micul prinț din cartea lui Saint-Exupery ajunge în căutarea planetei Pământ; el contabilizează stelele pentru a le avea în posesie, dar nu le privește nici o clipă ca pe niște frumuseți ale universului ceresc, ci ca pe niște simple proprietăți. Anticarul Koreander face o tipologie în legatură cu relația oamenilor cu Fantazia și îi introduce pe aceștia de mai sus într-o primă categorie. O a doua categorie constituie tocmai reversul medaliei: oamenii care au ajuns în Fantazia dar nu vor
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
a fost un autotun folosit de Armata Română în a doua parte a celui de-al Doilea Război Mondial. Primul prototip a apărut în vara anului 1943 și purta denumirea de "Tun Anticar pe Afet Mobil R-2". În total au fost produse 21 de exemplare din iulie 1943 până în iulie 1944. La data intrării în război a Armatei Române dotarea acesteia era mult în urmă comparativ cu cerințele Frontului de Răsărit, având numai
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
-a pentru înaintarea rapidă a detașamentului sau.. A doua zi, pe 5 iulie, Grupul "Col. Mociulschi" din Brigadă 1 Munte (Batalioanele 1, 2 și 23 Vanatori de Munte, Divizionul 1 Obuziere Munte, o baterie de tunuri de munte, o companie anticar și Escadronul 1 Vanatori Calări) a atacat frontal orașul, în timpul ce restul brigăzii, masata în Grupul "Col. Marinescu", a manevrat pe vest și Brigadă 4 a manevrat pe la est. Amenințate cu încercuirea, trupele sovietice s-au retras. La ora 17
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]