648 matches
-
În care urmașii săi crescuseră. Thomas figura de șase ori; de tot atîtea ori, În dreptul numelui apărea o adresă, nu a lui. De fapt, un cod; acolo ajunsese, probabil, sămînța sa; nu localitate, țară, telefon, nimic; adresa precis era falsă! Anticarul știa ceva! Thomas intra În basmul lui Berg. Mai existau, se pare, și alte clinici care, cu știință sau fără, se aflau prinse Într-un joc În care nu se știe cine se străduia să conserve un mic nucleu arian
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
intra În basmul lui Berg. Mai existau, se pare, și alte clinici care, cu știință sau fără, se aflau prinse Într-un joc În care nu se știe cine se străduia să conserve un mic nucleu arian. Despre care povestise anticarul! Mici păpuși blonde, cu ochi albaștri, viguroase, vaccinate, care nu aveau cum să fie crescute decît Într-un spirit potrivit tutorilor. Supraoameni În devenire, existau deja stabilimente; și Thomas putea să scrie o poveste, o Începuse. Surescitat, Încerca să găsească
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erau urmașii lui, avea dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma un risc. Povestea cu arienii, o scorneală a lui Berg, desigur, cum o socotise, Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după un cataclism neînchipuit mai mare decît cel prevestit de scrierile mayașe. Îi era frică, o teamă ilogică; nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
probabil. Lui Thomas Îi era destul dacă Își mai Întîlnea doi trei urmași crescuți În rîndul lumii. Nu putea să facă nimic pentru arieni, pentru ciopîrțiți. Totul nu era decît o sumă de coincidențe. Asta l a mai liniștit. Scorneala anticarului... SÎnt obosit... Comenzi speciale, codul care nu ducea nicăieri. Faptul că el figura acolo de șase ori ca donator nu Însemna, gîndind altfel, că lucrurile stăteau ca În imaginația lui, brusc Înfierbîntată. Nu era exclus ca o filială a clinicii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aproape imediată, de la agitație la calm și invers nu putea să o pună decît pe seama surmenajului, nu era prea lesne de ieșit din propria elucubrație, nici nu era a lui ; se Încărcase cu prea multe gînduri, Îi fuseseră induse de anticar, de copiii risipiți În lume, de mamele lor; ajunsese o cutie de rezonanță, cu greu găsea scăpare. Doar de vreo două ori s-a mai gîndit la urmașii arieni. Ce aberație! Nimeni nu avea cum să facă o republică sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mica sculptură din lemn ce-o Înfățișa pe Pomona, zeița fertilității. Ghetele vechi, În care picioarele păreau că Înoată se umflaseră de ploaie și când ți-a spus că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de iubire. Îl scarpină pe creștet, Îl mângâie, și Îi vorbește cu o voce blândă. Dând din coadă și privind Înapoi, câinele pleacă, nu Înainte de-a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu miros de piele veche, jucând șah cu alt bătrân, un prieten străvechi. Era Întotdeauna amabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu miros de piele veche, jucând șah cu alt bătrân, un prieten străvechi. Era Întotdeauna amabil și, atunci când se oferea să-ți dea cartea cerută, oricât de greu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și dezlipiseră frunzulițele. A fost găsit dimineața, de bătrânul prieten șahist, căzut Înăuntru, lângă prag. Se trezise și, după ce descuiase ușa , pentru a mătura ca de obicei porțiunea de trotuar din fața anticariatului, a suferit un stop cardiac. Pentru băiat, moartea anticarului a fost un șoc, din care și-a revenit cu greu. Anticariatul a fost sigilat o vreme, apoi cărțile au fost vândute peste noapte la o licitație cu ușile Închise, dar În cele două Încăperi viața a urmat, primăria instalând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Închise, dar În cele două Încăperi viața a urmat, primăria instalând o familie numeroasă de țigani, certați cu legea și cu igiena. Băiatul mai trecea din când În când pe acolo, Într-un elan de speranță absurdă, gândind că bătrânul anticar Îl va primi cu zâmbetul pe buze, și-i va recomanda o nouă carte. -Am avut unele momente În care mă simțeam părăsit și-mi trecea prin cap chiar să mă sinucid. Este pentru prima oară În toți acești ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este scăldată Într-o lumină de culoarea mierii, care intră prin ferestre, Îngălbenind albul desăvărșit al mobilierului și al pereților. E ora 11 dimineața, și i se pare că a dormit o veșnicie. Ca și atunci, În adolescență, când moartea anticarului a Însemnat o tragedie trăită cu spaimă intensă, realizează imediat că este singur, că femeia a dispărut și, odată cu ea și portretul. Se dă jos din pat, inspectează holul, bucătăria, cele două băi și terasa, dar Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani de fapt destul de lipsiți de însemnătate, când ea fusese în slujba mea în aceeași măsură în care fusesem și eu în slujba ei. M-a dus de câteva ori la câțiva dintre cei mai mari și mai bine aprovizionați anticari din Stockholm. în vreme ce eu stăteam afară, pe trotuar, ea intra și întreba. Le descria legătura de piele roșie, cotorul auriu, foița de aur ce încadra copertele și deosebita calitate a hârtiei, la fel cum aș fi făcut-o eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
folosit de Augustus. Forma Imperii. Ne-a rămas doar o descriere a acestei hărți geografice sculptate în marmură, cea dintâi din lumea occidentală; ea îi aparține geografului grec Strabo, care a văzut-o întreagă, nouă. Prin 1480, în mâinile unui anticar din Augsburg, Konrad Peutinger, a ajuns copia folosită de un general roman necunoscut spre sfârșitul imperiului; Peutinger a tipărit-o. Atât a ajuns până la noi, cei care, lipsiți de fantezie, o numim Tabula Peutingeriana. Teatrul lui Sertorius Macro de la Alba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
început să cerceteze corăbiile și să organizeze recuperarea lor. Nimeni nu a reușit. S-au recuperat doar câteva fragmente de piese de mobilier, disparate, deși foarte frumoase. În secolul al XIX-lea s-au înregistrat tentativele lipsite de scrupule ale anticarilor și scafandrilor aventurieri. Din apa lacului s-au recuperat obiecte de bronz cu o lucrătură rafinată, capete de bârne și bucăți de timone, statui, obiecte ce au părut imposibil de recunoscut și au ajuns la muzeele din Londra, Nottigham, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși. Spun a Început pentru că a privit Îndelung. După un timp nesfârșit, aerul Încremenise În jurul său, așa, ca la statui, iar eu si cu mama călcam pe vârfuri, neîndrăznind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
târziu a făcut o pasiune pentru magie și, crezând c-o interesează, i-am dus într-o zi niște "cărți blestemate". Nu știa ce lucram și, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am mințit-o că le cumpărasem de la un anticar. "Au curajul să țină asemenea cărți în anticariat și să le vîndă?" s-a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoșteam pe anticar și că le scosese dintr-un dulap ascuns. "Ai dat banii degeaba pe ele, a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am mințit-o că le cumpărasem de la un anticar. "Au curajul să țină asemenea cărți în anticariat și să le vîndă?" s-a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoșteam pe anticar și că le scosese dintr-un dulap ascuns. "Ai dat banii degeaba pe ele, a zis ea. Nu mă interesează." Și le-a dat deoparte, fără să le răsfoiască măcar... De aici încolo, nu mai e nimic frumos... ― Mi-ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
iubi altă femeie. Crezi că te vei duce toată viața la mormântul Juliei? ― Nici nu știu dacă are un mormânt. ― Cum asta? ― Ți-am spus că i-am dus Juliei niște "cărți blestemate", mințind-o că le cumpărasem de la un anticar, îți amintești? ― Da. ― Ei bine, în realitate, le luasem dintr-o magazie unde se aruncau cărți scoase din biblioteca Inchiziției. ― Cum ai reușit să ajungi acolo? ― Pregăteam o biografie a lui Ignațiu de Loyola, comandată de Sfântul Oficiu. ― Așadar, te-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dat seama că, dintre toți oamenii pe care îi cunoștea la New York, cu nimeni nu stătea de vorbă mai deschis decât cu Harry Brightman. Cu toate acestea, a continuat să îi refuze oferta. Timp de șase luni, a respins propunerea anticarului de a veni să lucreze pentru el, timp în care a inventat atât de multe scuze diferite, a găsit atât de multe motive pentru care Harry ar fi trebuit să își caute pe altcineva, încât reținerile lui au devenit subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se punea iar pe tapet, se înțepenea pe picioarele din spate și începea să țeasă contraargumente și autojustificări ridicole. Știa că i-ar fi fost mai bine dacă ar fi lucrat pentru Harry, dar considera că a fi asistent de anticar nu era tocmai o perspectivă incitantă, nu exact ce visa atunci când își imagina schimbarea în viața sa. Era, cumva, un pas prea mic, un lucru prea mărunt cu care ar fi trebuit să se mulțumească după ce pierduse atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
31 de ani și o galerie de artă pe Michigan Avenue, pe care Harry o administrase timp de 19 ani. Dacă ar fi știut despre escrocherie și despre arestare, ar mai fi acceptat oare slujba pe care i-o oferea anticarul? Poate. Sau poate nu. Harry nu putea fi sigur, de aceea și-a mușcat limba și nu a suflat o vorbă. Apoi, într-o dimineață înmuiată de ploaie de la începutul lui aprilie, la nici o lună după ce m-am mutat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai durează decât un minut. Subiectul conversației îmi scăpa, dat fiind că Brightman vorbea mai puțin decât interlocutorul lui, dar am dedus că discuta despre vânzarea unei ediții princeps din secolul al XIX-lea cu un client sau un alt anticar. Titlul lucrării nu a fost însă menționat și gândurile au început curând să-mi plece la plimbare. Ca să-mi fac de lucru, m-am învârtit prin încăpere, inspectând cărțile de pe rafturi. La o primă vedere, erau, în spațiul acela ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
foarte puțin. Aceasta pentru că Harry nu se ostenise să îi povestească despre planul pe care îl cocea împreună cu Gordon Dryer și, când Dryer a intrat în după-amiaza aceea în anticariat împreună cu Myron Trumbell, Rufus a crezut că sunt doi colegi anticari. I-a condus sus, în biroul lui Harry și, pentru că Harry părea neobișnuit de încordat și de agitat când le-a deschis ușa, deloc el însuși, scuturând mâinile vizitatorilor ca o păpușă întoarsă cu cheia, Rufus a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]