755 matches
-
gest are o încărcătură simbolică și se înscrie pe o coordonată cu străvechi rădăcini: când bolșevicii au mutat capitala de la Petersburg la Moscova, faptul a demonstrat ruptura cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat este un lucru firesc care definește mai bine o personalitate individuală sau spiritul
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
al cărei principiu este recesivitatea. în biologie, cum se știe, caraterul recesiv înseamnă caracterul ereditar sau gena care nu se manifestă decât în absența genei contrare, dominante. Lumea, după Mircea Florian, are o structură recesivă. Existenței îi sunt proprii termeni antinomici. Unul domină, stă înainte, iar celălalt e recesiv, vine în urmă, fără ca prin această poziție - de a fi recesiv - să fie degradat. Termenii nu sunt unul pozitiv și altul negativ, ci ambii sunt pozitivi, dar nu sunt de putere egală
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
cu mijloace parțial inspirate de însăși contribuția operei și personalității sale, nu în ultimul rînd de umorile și expresivitățile prodigiosului predecesor, la întîlnirea valențelor istorice cu cele literare. Pe bună dreptate, Lucian Boia observa că: "Demersul istoric nu e funciarmente antinomic raportat cu demersul literar, adăugînd că, întrucît documentele reprezintă doar reflexe subiective ale realității iar nu realitatea însăși, "istoricul cu adevarat trebuie cu riscul de-a se înșela să asume responsabilitatea ipotezei, să accepte jocul imaginației. Principiu valabil în speță
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
aceleași tendințe. Iar intrarea în NATO este pentru toate statele care au aparținut imperiului sovietic singura modalitate de a scăpa de apetitul de nestăvilit al celei de a treia Rome și de a putea participa la un tip de civilizație antinomic față de despotismul asiatic care le-a sugrumat prea lungă vreme. Și nu numai țările fostului lagăr socialist s-au simțit și se simt încă amenințate; apariția NATO-ului, o alianță defensivă a țărilor cultivând spiritul european, s-a datorat pericolului
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
O atare asociere ca și interesul stăruitor pe care Barbu Cioculescu l-a arătat autorului Crailor ne duc gîndul la o similitudine biografică și anume la condiția amîndurora de odrasle ale unor celebrități. Similitudine, după cum se știe, cu o rezolvare antinomică. în gradul în care Mateiu și-a execrat părintele ori de cîte ori a avut prilejul, Barbu n-a pregetat a-l provoca favorabil, a-i face apologia, a-și exprima satisfacția vibrantă de-a fi fost "fiul - unic - al
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
de bunătăți și, ca atare, e frumoasă, e chiar frumusețea de model a oricărei frumuseți văzute<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 10, în Filocalia..., vol. VII, p. 415. footnote>. Această vedere a luminii, Sfântul Grigorie o va numi antinomic simțire intelectuală sau duhovnicească, cu toate că cel care vede nu-și dă seama atunci, nici nu poate cerceta natura acelui instrument cu care vede, Duhul fiind cu neputință de cercetat: zic printr-un simț din pricina clarității, limpezimii adevărului și caracterului nefantastic
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
ceilalți tineri de vârsta sa. Și tot el, într-o altă scrisoare, îi mărturisea că "natura vorbește în mine tot atât de tare ca în oricare altul și poate mai puternic decât în mulți alți vlăjgani." Iată așadar cele două ipostaze, aparent antinomice, care-l definesc și pe care le vom regăsi în absolut toate opus-urile sale, fie că se numesc concerte, simfonii, opere. Probabil că sublimul lui Mozart constă tocmai în naturalețea cu care știa să-și pună în valoare datele
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
cu ochi buni sau răi o plăsmuire beletristica nu în funcție de valoarea-i intrinseca, ci de optiunea-i tematico-tipologică, - ceea ce, în cele din urmă, inseamna o preferință mai degrabă culturală". Și e adevărat că în componență definiției sămănătorismului intra două "finalități antinomice", pe de o parte, "gustul pentru pitorescul blajin, idilicul decorativ și artificialul festiv", pe de altă parte, "atracția pentru oamenii stăpîniți de de pasiuni, instincte sau vicii inexorabile, deci pentru caracterele puternice și violențe, înzestrate cu un memorabil relief fizic
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Condiție", condiția generică a poetului. Deși ni se înfățișează, ușor glumeț (un ton ce-l prinde bine), într-un travesti, putem recunoaște cu destulă ușurință, sub veșmîntul ostentativ ,provincial", trăsăturile Poetului ca atare, fără determinări civile. Astfel încît dialectica factorilor antinomici nu mai apare ca o replică la un context limitativ, ci ca o expresie a expansiunii sufletești, ca o zbatere în doi timpi a vieții lăuntrice proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
cosmotică (satul socotit ca un centru al lumii) și încă tratat cu gravitate în vehemențele expresionismului șaizecist (Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Ileana Mălăncioiu). Satul lui Stoiciu răspunde unui antimit. Transcendența e menționată doar ca un registru antinomic, atenția orientîndu-se către fenomenalul derizoriu, dacă nu de-a dreptul caricatural. „Metafizica” apare doldora de materialități, nu e decît un vis (cel mai adesea urît) al materiei. E cel mult un efort de spiritualizare eșuat: și vede chipul gălbejit în
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
voiam să spun, există și muza asta în tine. Cam multe muze în același trup, nu? Dă-mi voie să-ți spun că deja coexistența - e adevărat pașnică - în ființa mea a celor două muze, pictura și scrisul, atît de antinomice, e trăită ca o dramă. Nu de puține ori dureros-dihotomică. Prin neadecvare. Cele două persoane - ca Voltaire cu bunul Dumnezeu - se salută dar nu-și vorbesc. Sau frăsuirea lui Faust: Ah, două suflete-mi sălășluiesc în piept! Bănuiesc că atunci
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
și pe aceea terapeutică, de catharsis psihanalitic, de eliberare de obsesii și de epurare de magmele care țin încorsetată identitatea. În acest sens, în interviul de care am amintit, Angela Marinescu poate emite, cu egală îndreptățire, două fraze, numai aparent antinomice, pe care trebuie, deopotrivă, să le privim cu atenție. „În fața hârtiei nu mă pot controla”, afirmă poeta, dar și, ceva mai departe: „Prin scris îmi controlez viața și libertatea”. Nod de contradicții, poemele din acest volum (și nu numai) ale
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
sale la adresa ăfilistiniloră, la adresa reprezentanților ordinii burgheze, dar s-a ferit că de foc să facă vreo precizare asupra modului în care socialiștii urmau să respecte principiile care le-au permis propria lor apariție și dezvoltare". Deși izvorîte de pe poziții antinomice, atît mișcarea fascista, cît și cea comunistă au în comun, mai întîi de toate, acelasi obiectiv: distrugerea sistemului democratic pluralist și a burgheziei care-l promovează. Discursul lor se desfășoară în termeni similari, în pofida motivațiilor diverse, naționaliste sau internaționaliste. Tipul
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
pierde pentru mine în nemărginire" (pag. 193). Or, pînă și un neofit în ale muzicii știe că tema cu variațiuni reprezintă profilul sublimat al improvizației instrumentale, totodată o formulă exemplară de configurare sonoră a timpului ciclic, în spirală, pluridirecțional, formulă antinomică aceleia exprimată de principiul sonatei ca formă ideală de manifestare a timpului liniar, istoric, unidirecțional. Variațiunea și sonata sunt, astfel, nici mai mult nici mai puțin decît călătorii într-un timp subiectiv, paradigmatic exprimat, date fiind limitele conștiinței noastre auditive
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează a mai fi considerate categorii antinomice ori contradictorii. 7) Fie în variantă onirică, free-improvizatorică, suprarealistă sau sincretică, deviza avangardelor muzicale de astăzi este redescoperirea pe cale experimentală, empirică, subiectivă, a unor mecanisme și episoade originare, cu valoare arhetipală. Dar experimentul nu propune și nici nu prezervă instaurarea
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
1852 deveniseră ilizibile, între pp. 223-340. Versiunea integrală de la Editura Compania ne sugerează - desigur, dacă admitem că un colportor este ceea ce colportează -, o relectură indirectă a eroticii antonpannești. De ce nu?, și o încadrare mai precisă a autorului, între discursurile culturale antinomice din care se constituie epoca: unul progresist, puternic, dar fără aderențe la nivelul publicului, cealalt reacționar, muribund, însă dominând încă mentalitatea marii mase. Încadrare dificilă, câtă vreme ambele discursuri sunt sfâșiate de tendințe contrare: în timp ce unii romantici rămân profund conservatori
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
deductibil.Similitudinea cu procedeul dispersiilor motivice, a variațiilor tonale surpriză, operate de găndirea muzicală, este uimitoare. Mihail Diaconescu construiește un discurs cu o structură simfonică fără echivoc atunci când folosește un rulaj psihologic- atitudinal cu sensuri cvasi-nelimitate, similar unor trasee modulatorii antinomice, intersectabile pe diagonale fracturate ale cadranului tonalităților. O multitudine de personaje se perindă, întretăind drumul autorului, creând puncte de controversă, confuzii și distorsionări de loc inocente, invocă argumente arbitrare, se manifestă eroic sau cu o șovăitoare vulnerabilitate menită să atingă
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
ale lui Eliade, Iarna bărbaților de Ștefan Bănulescu ș.a.). Acest periplu centrifugal, mai focalizat pe anumite scrieri în cea de-a doua parte a cărții, își găsește însă linii de structurare în funcție de câteva modele existențiale și literare, așezate în perechi antinomice: odisee-Bildunsroman, eros-seducție, călătorie-rătăcire, întoarcere acasă-exil. Corina Ciocârlie identifică pattern-urile sau transgresiunea de la un tip la altul, arătând că nu întotdeauna valorizarea pozitivă a primilor termeni ai binoamelor este valabilă. Cu toate că sfârșesc în moarte, unii eroi căzuți pradă seducției ajung
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
În plus, Steinhardt și tipul său de lectură critică nu ar putea să provoace decât derută unui intelectual „cu ambiția construcției și cu vocația seriosului” (Mircea Muthu). Aceasta și datorită ambiguității criticii profesate de Steinhardt: dintre cele două mari teorii antinomice asupra procesului lecturii („descoperim” sensul sau îl „construim”), Steinhardt le alege pe... amândouă. Mai exact, el preia de la prima ideea că „Autorul nu a murit” și că a depus el însuși sensul în structurile textuale, dar, în același timp, nu
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
viața veșnică, părinte”. Ioan Es. Pop adoptă, cum bine observa Dan Cristea, postura unui poète maudit. E mai întîi, în Ieudul fără ieșire, o rotire în cercul propriei condiții, prin abolirea punctelor cardinale și confuzia sus/ jos. Perechile de termeni antinomici (intrare/ ieșire, închidere/ deschidere, interior/ exterior, viață/ moarte) nu mai funcționează, opozițiile configuratoare topindu-și semantismul într-o indistincție, la rîndul ei, „blestemată”. Eroul liric trăiește într-un univers bolnav, dezarticulat logic, cu sensurile sparte: „își sărbătorește ziua. e fericit
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
este că “demarxizarea, ca strategie a anticomunismului șactual și autohton - n. DLBȚ, s-a redus la diabolizarea unei teorii sociale eșuată ca doctrină politică. Procedeul ales a fost negarea neanalitică a marxismului și înlocuirea lui printr-un substitut cu desăvârșire antinomic, gândirea interbelică, reactualizată și ea în exces.” Consistentele preliminarii teoretice din primele două capitole aduc precizări și informație în zona interpretării discursului marxist-leninist, precum și în cea a datelor exemplare (în sens formal) ale istoriografiei sovietice. Cu deosebire interesante mi s-
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea exasperarea poartă în spate masca exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe". Aplicația cercetării în cauză scoate în relief tocmai acest cîmp antinomic al scrisului cioranian ce pînă la urmă se recompune, paradoxal, într-o unitate cu atît mai convingătoare cu cît vectorii săi par incompatibili. Aidoma unui magnet, sagacitatea exegetului adună particulele metalice ale unei meditații ce se afirmă deliberat în dispersie
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
creator, subiect activ al propriului său demers imaginar. Pornind chiar de aici, de la structura intelectuală și sufletească a autorului, această perspectivă dublă se manifestă pe toate planurile și la toate nivelurile cărții. Chiar dacă o asemenea abordare duală nu vizează aspecte antinomice propriu-zise, ci mai curînd complementarități, relația dintre ele nu este niciodată lipsită de un anumit frison și de o anume tensiune intrinsecă. Avem , astfel, binoamele mic-mare, interior-exterior, static-dinamic, ordonat-aleatoriu, clasic-modern, artă-viață, transparență-opacitate, spațial-temporal, lumină-întuneric și, într-un anumit fel, chiar
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
al acestui început de primăvară. Tată și fiu, într-o continuitate firească și zbuciumată prin datele naturii și prin capriciile istoriei, Alexandru Țipoia și George Tzipoia demonstrează că vigoarea creației, rectitudinea morală, substanța spirituală și libertatea limbajului nu sînt realități antinomice și, cu atît mai puțin, date ireconciliabile în constituția aceleiași prezențe artistice. Textul care urmează, scris cu prilejul expoziției de la Mogoșoaia, este perfect valabil și acum cînd cei doi artiști și-au început, la Cluj, un amplu traseu transilvănean care
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]