680 matches
-
planurilor redacționale în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc zgârcit în observații, în reproșuri inechivoc adresate, glumind mult mai rar decât se aștepta de la el și fiind mai degrabă „acru“, „antipatic“, poetul contrazicea flagrant, iar pentru unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar seara se petre cea minunea, de îndată ce ieșeam împreună pe poarta clădirii din Ana Ipătescu, spre a ne opri câteodată la Turist
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din pat. Ca să avem unde să ne întoarcem. Ca să jucăm șeptic. Și popa-prostu. Cel mai neplăcut, cel mai nesuferit, cel mai odios, cel mai absurd moment din copilărie țin minte că îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc. Ăilalți tovarăși ai mei băteau mingea pe stradă, îi priveam prin cutele peredelei, prin geam, și mi-era așa o ciudă, că și acum îi simt gustul. Acru era gustul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cumva greșește pe undeva, îi scapă unele lucruri. Își cerea iertare că pleacă așa, fără nici un căpătâi. Mă rog, nu știu să explic mai bine de atât. 3. La țăroaia Spitalul ăsta îmi displace pentru că e un fel de comunitate antipatică din care nu-mi doresc să fac parte. Parcă e un sat, un trib. Sunt analogii suficiente pentru a susține afirmația. Există aici o Poiană a lui Iocan unde se strâng fumătorii. Lângă calorifer se află poiana asta. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care li-i dăduse statul. Știu io, poate țăranul român, alde Tatomir ăsta, avea parte mereu de o schimbare de decor, mai pica o frunză, mai răsărea o floare. Peisajul se schimba. Aici, la bloc, era invariabil același decor antipatic. Și poate așa găzdoii reușeau să se implice și ei în mediu. Relația lor cu mediul, câteva fotolii răsucite prin casă. Pentru că și mutările mobilei aveau o anume ciclicitate, ca și ritmurile naturii. De îndată am intrat pe ușă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Jean-Jacques Rousseau, dar și cu o Îndărăt nicie la studiul elementar al notațiilor muzicale, al teoriei și solfegiu lui - provocată de severitatea absurdă și de pedan tismul burlesc al profesorului de muzică de la Sf. Sava, Ion Costescu, harnic dascăl, dar antipatic pentru lipsa-i de sensi bilitate artistică Într-un domeniu atât de gingaș -, cu aseme nea predispoziții melomane aveam să mă găsesc, Într-un moment, la o răscruce decisivă, și anume: fi-voi În viața mea un cântăreț profesionist, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
VECHE VOCAȚIE A COPI LĂ RIEI, când editam revista Luna, scrisă toată cu mâna mea și vândută pe nasturi sau pe arșice - de la cariera de cântăreț, anunțată În adolescență sub bune auspicii și Încurajări, la aceea de „pu blicist“, cuvânt antipatic și folosit aici din lipsa altuia și dim preună cu sensul lui scăzut. Simpla Întâmplare a unei informații prizărite Într-o gazetă, anunțând reapariția Noii Reviste Române de sub di recția pro fesorului C. Rădulescu-Motru, sau, poate, deci ziile nez drun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceea ce sunt și ce au fost totdeauna: niște proaste, niște ignorante și needucate; ba chiar, ia seama!, ajung rele, Înduș mănite și primejdioase cu tine și cu toată lumea! Am cunoscut prostituate care se refuzau să meargă cu clienți prea antipatici, cum și din cele care, când le plăceai și nu aveai parale, se lepădau cu indignare de orișice venalitate. Dar am cu noscut și fete frumoase, tinere, educate și cultivate, măritân du-se, și nu chiar de nevoie, cu indivizi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Efortul fizic, pulberea drumurilor și arșița soarelui trebuie prevăzute ca un minimum necesar de sportivitate, fără de care, domnule Cutare, mai bine rămâi acasă, trăgând lanțul cu mâ ner al constipațiilor tale rebele de fiecare zi, dacă-ți este atât de antipatică pulberea scârțâindu-ți printre măsele și albin du-ți chica. Pulbere care nu-i jegul orașului și face inutil săpunul. Îți scoți simplu de tot cămașa de pe tine, te apleci și te speli soldățește la fântână până la brâu, și te
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cazul să spună mulțumesc, să le salute și să plece. Sau să ia inițiativa, să iasă din schema convențională, medic-pacient, și să mute relația acolo unde era de fapt. Ceea ce era mai complicat, fiindcă exista un intrus în această scenă, antipatica soră medicală pe care tata o bănuia a fi băgăcioasă, insinuantă, bârfitoare. N-a fost nevoie însă de o rezolvare a situației din partea tatei. S-a dovedit că doctorița Stănescu gândise ea propria soluție: -Marinela, ține-mi tu locul, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Încărcare. Deoarece aveam de așteptat ca vasul să se tragă mai aproape Înainte de Îmbarcare, ne-am așezat gînditori pe saci, așteptînd momentul propice. Odată cu schimbarea gărzii la miezul nopții, vasul a fost tras mai aproape, dar căpitanul portului, un ins antipatic, căruia i se citea pe față proasta dispoziție, stătea proțăpit pe pasarelă, supraveghind sosirea și plecarea lucrătorilor. Macaragiul, cu care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit să ne găsim un moment mai bun, fiindcă, zicea el, șefu’ era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
doua zi, ca să nu mai zic să ne și spălăm hainele, dar căpitanul ne-a invitat din nou să jucăm cărți, lucru care ne-a dat peste cap bunele intenții. I-a luat aproape o oră Însoțitorului de bord, destul de antipatic, să ne trezească pentru a ne apucam de muncă. Sarcina mea era să curăț puntea cu gaz, treabă la care am muncit toată ziua și tot n-am reușit s-o termin. Alberto a tras niște sfori și a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
absolut orice, mai puțin ordinele exprese de a o șterge imediat, avînd În vedere că rămăseserăm fără nici un sfanț și adunaserăm În noi o foame de cîteva zile, plus că nu puteam mînca nicăieri altundeva decît În casa prietenilor noștri antipatici. Noi, cel puțin, am avut o zi minunată; am Înotat În rîu, lăsînd toate grijile deoparte, am Îngurgitat o grămadă de mîncare bună și am băut o cafea excelentă. Însă, din păcate, cum toate lucrurile bune ajung la un sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm era gazda primitoare a 3-4 cuiburi ale acestor păsări negre, gălăgioase, antipatice și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc. Mă văd și acum împin gând-o, pre cum Sisif bolo
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu-mi zâmbiră, nu existam pentru ei care, oricum, se înțelegeau într-o rusă împiedicată. Pentru că nu invadasem Cehoslovacia, eram pentru ei românul ciumat, eram Iliescu din filmul cu Odessa, eram Ceaușescu, eram Maurer. După atâtea zile cu proiecții dezgustătoare, antipatice sau stupide, mi se păreau toți trei, plus șoferul Goskino, filmul cel mai amuzant, dându-mi o bună dispoziție și un sentiment patriotic rezonabil; de câteva ori mi-a venit ideea să-l întreb pe ungurul căruia îi fixam ceafa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
veșnic bodogănitoare. Simt că nu atât pentru lămâi, cât pentru „sora mea“. A doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dacă cel de dinainte a avut ceva de dat sau dacă cel de după are ceva de dat. Ne roadem fiecare cu voluptate și pe-ndelete oscioarele celuilalt. Nu pentru înțelepciune, nu pentru morală pledez eu aici, nimic nu mi-e mai antipatic decât un profesor bătrân. Pledez pentru ștergerea ochelarilor aburiți; perfecțiunea nu-i peste gard, nici la răsăritul, nici la apusul soarelui... De unde vine cuvântul ideal - o lume ideală, o iubire ideală - și de ce tot tindem spre perfecțiune (auzi cuvânt, tindem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
astfel și pe ceilalți. Nu vroiam să mă învingă frica, pe care o vedeam în ochii și pe chipul tuturor. Făceam destule boacăne, unele erau luate drept glume și erau trecute cu vederea dar cu toate astea am fost total antipatic profesoarei de matematică. Eu nu îmi amintesc să o fi jignit vreodată sau mai știu eu altceva, dar din note mici nu mă scotea și m-a lăsat chiar corigent în primul trimestru. Când trecea întâmplător prin fața mea îmi aplica
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în fața „marilor personalități“ pe care le invită, Andrei Gheorghe a mirosit că, pentru a fi intelectual, trebuie să fii un original, un incomod, un tip în război cu toată lumea. După cum mărturisea întrun interviu din revista Beau Monde, el deasta e antipatic: pentru că toți ceilalți sunt simpatici, iar el șia propus să fie altfel. Apoi, ca un intelectual autodidact care se respectă, a pus mâna pe un dicționar și a învățat de acolo o groază de termeni. De multe ori folosește cuvintele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pus șervet“. Mașalah! Astăzi când vorbiam cu M. Rosetti, așa de but en blanc: „Am primit o carte poștală de la Georges“. Am înlănțuit conversația natural, dând și eu vești; a vorbit de mama lui ca de o bună organizatoare, dar antipatică și materialistă excesiv, și de tatăl lui ca avar și egoist. Ne-am despărțit cu regret, dar în cei mai buni termeni. Vei fi zicând: dar e admirabil, trăiește, discută, râde. Nu, Monica, sunt aproape bolnavă, obsedant de cotropită de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
elementele portului tradițional (inclusiv barbă și perciuni rituali), evreii ortodocși apar pe scenă și În cadrul teatrului cult din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea. Personajele imaginate de Vasile Alecsandri (Herșcu boccegiu, jupânul Moise, Șloim și Șafăr) sunt evrei antipatici și imorali, având o Înfățișare ridicolă și vorbind o limbă stricată. Pentru abuzul de jargon româno-idiș din piesele sale, dramaturgul a fost criticat atât de Mihai Eminescu În 1870 <endnote id="(129, p. 56)"/>, cât și de George Călinescu În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la țară, Tănase Scatiu, 1894- 1896) sau M. Sadoveanu. Și (mic-)burghezii din piesele lui Caragiale, adaug eu, pendulează Între ridicol (jupân Dumitrache) și cinism (Cațavencu). Pe fondul exaltării societății tradiționale, compusă din boieri cumsecade și țărani harnici, apare figura antipatică a arivistului, „În fond, reprezentantul eticii capitaliste a liberei iniția tive”, observă I.P. Culianu. Una dintre puținele excepții pare să fie romanul Mara (1906), dar filogermanul Ioan Slavici, supus austro-ungar, „a fost educat Într-o provincie [Transilvania] unde etica de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
așa ar trebui să arate individul.) De la primele cuvinte pe care le-a schimbat cu grănicerii ( De unde și încotro ? De afară înăuntru. ), un lucru a fost clar : de mult n-a mai apărut pe ecranele noastre un deștept atît de antipatic lipsit de umor și plin de figuri ca Păcală ăsta. Mai precis, de pe vremea lui tac su eroul primului Păcală (1974), interpretat de Sebastian Papaiani. Ceea ce-mi amintește că mai am o veste proastă : s-a întors și tac
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vizibil, de binecuvîntarea autorilor (regizorul Mavrodineanu și, din nou, scenaristul Mitulescu). Ce-i drept, altora li s-a părut ironic o satiră a culturii macho. Ce-ar încuraja o asemenea lectură ? în primul rînd, faptul că tatăl e atît de antipatic un taur în costum de firmă, care maimuțărește vocea plîngăreață a fiului său și sare în ring cu boxerul care ia apărarea copilului , încît e greu de presupus că autorii nu sînt conștienți de asta. în al doilea rînd, faptul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mi s-a părut că se termina înainte de a fi acumulat destulă forță. Pe cînd Boogie crește, și crește, și crește. Prima parte e tensionată de nemulțumirea surdă a Smarandei (jucată fără vanitate de o Marinca perfect dispusă să pară antipatică) și de neastîmpărul lui Boogie (delicat transmis de Bucur). Toate tensiunile explodează în cearta aceea, în urma căreia Boogie pleacă de acasă, își regăsește amicii într-o discotecă și pleacă de-acolo cu o prostituată. în esență, suspansul părții a doua
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]