1,208 matches
-
rău, ci doar hotărât să trăiască bine, ceea ce constituie chiar o obligație a fiecăruia. Înțelegea, admitea că Ionițoii sunt oameni normali, însă nu putea să-i suporte. Pe Andrei Ionescu îl privea ca pe un pericol. Dar mai era și antipatia pe care i-o declanșa fața lor disprețuitoare, cu falca ridicată din când în când ori cu buzele întinse dintr-un colț de gură într-altul. Și n-ar fi fost chiar așa pornit dacă nu era vorba despre Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
legată de Violet. Bănuiam că aceasta era opera lui Helen și a lui Bill. Desigur, Helen o ura pe Violet în mod cordial, iar Bill îi urma exemplul; Helen și duhurile mai aveau în comun și o doză serioasă de antipatie față de Tabitha, astfel că era de așteptat ca Helen să se apere de orice acuzații. Într-un fel, problema era că nu se făcea nici o acuzație propriu-zisă. Toate fierbeau mocnit într-un mod care avea să creeze mult mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plâns și căreia i se administrase atâtea medicamente, parcă era drogată. Geta desfăcu mâinile și o îmbrățișă așezându-și capul pe umărul ei. Aceasta, la rândul ei o strânse în brațe și plânseră amândouă, una, în brațele celeilalte. Dispăruse toată antipatia între cele două femei; parcă erau prietene de când lumea! - Frusina, spuse Geta, desprinzându-se de ea și așezându-se pe pat, știu că George își dorea foarte mult să se însoare cu tine! M-am gândit să te îmbraci în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
așteaptă cu o febrilitate crescîndă convins că se apropie momentul cînd va primi din mîinile tale cadoul suprem, începutul de roman ideal ! Conform indicațiilor tale, se ține încălzit, ca un tenor care își pregătește vocea înaintea intrării în scenă. în ciuda antipatiei pe care mi-o provoacă, recunosc totuși că unele dintre paginile sale au o anumită densitate, o anumită vioiciune. îți trimit un eșantion dintr-o poveste nu prea originală, dar pe care o conduce bine : un anume X se trezește
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
față de frig. Ana îl lăsă și plecă, dar sosi acasă mai târziu decât el. Titi picta, se legăna lângă sobă, ședea nemișcat pe marginea patului, când era plictisit, și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui Titi fusese scurtă și se prefăcuse într-o placiditate ursuză și bănuitoare. - Iubite domnule Titi, îl aviză Ana, eu sunt tânără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunea el față de lume. În schimb, întrevedea despărțirea în două chipuri pe care și le prezenta cu plăcere și consolare mental. Se întorcea acasă și găsea pe Olimpia în brațele unui individ. Scena îl zguduia, îl mișca chiar în imaginație. Antipatia lui, visa el, de acolo venea, din presimțirea că Olimpia este o nemernică. El, omul de viitor, căruia i se făcuse propuneri strălucite, făcuse idealism, luase "din dragoste" o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi plin de rea-voință se ridică în sfârșit. Ieși în sală, apoi în curte și se opri. Pe Felix nu-l putea suferi din cauza superiorității care-l apăsa și-l încurca. De când urma la belle-arte, se mai vindecase de această antipatie, judecând că el are un "talent", care-l ridică deasupra celuilalt. Sentimentul care îi opri picioarele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur că, dacă Felix va veni, cu aerele lui distinse, cu figura lui regulată, va plăcea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putea suferi din cauza superiorității care-l apăsa și-l încurca. De când urma la belle-arte, se mai vindecase de această antipatie, judecând că el are un "talent", care-l ridică deasupra celuilalt. Sentimentul care îi opri picioarele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur că, dacă Felix va veni, cu aerele lui distinse, cu figura lui regulată, va plăcea fetei, așa cum plăcuse și Otiliei, și Georgetei. Titi fusese cuprins, pe dată ce zărise pe Lili, nu de sentimentul dragostei, ci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că devine „obiectiv” informativ al organelor de Securitate. Acesta este „chipul” comunității evreiești născute În perioada comunistă. Ea era foarte departe de tiparul clasic, croit În secole de istorie. Și totuși, dacă observăm reacțiile Puterii față de structura comunitară, vom sesiza „antipatia” aproape nedisimulată a purtătorilor săi de cuvânt față de aceasta. Deși În fruntea sa stăteau activiști comuniști - după 1950, toți președinții de comunitate erau membri de partid, ca și principalii șefi de secție -, deși comunitatea era politizată și „ascultătoare”, ea era
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
confunda factorul ce ducea o propagandă intensivă și agresivă, care era C.D.E.-ul, și factorul de decizie, și anume autoritățile de stat. Această confuzie era chiar Încurajată, Într-o anumită măsură, de regim, pentru a se feri pe sine de antipatia populară. Un raport din xe "Târnăveni"Târnăveni, din iulie 1950, semnalează că doi propagandiști ai C.D.E.-ului ce au ținut conferințe Împotriva valului de aliya și antiisraeliene,conferințe ce au fost „bine pregătite”, au... făcut și ei cerere de emigrare
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
multitudinea ei de fațete și implicații politice interne și internaționale, Îi deruta pe liderii comuniști și, mai mult decât atât, Îi irita, prin imposibilitatea de a fi „prinsă” Într-o schemă ideologică, rigidă, de tip leninist. De aici o anume antipatie generală față de un subiect incomod. Unul dintre conducătorii Comitetului Democratic Evreiesc, Gh. xe "Chiriță"Chiriță, remarca Încă În 1945 o realitate ce se va perpetua În timp: „Când se aude și la U.P. șeste vorba de Uniunea Patrioților, organizație
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
această ideologie și față de purtătorii ei. Această lipsă de simpatie se datora și neînțelegerii caracterului sionismului, a diverselor direcții sioniste. Multitudinea de organizații sioniste cu diferențe apreciabile de vederi erau greu de „descifrat” pentru comuniști, și acest fapt le accentua antipatia. Astfel, după cum se exprima În decembrie 1945 Liuba xe "Chișinevschi"Chișinevschi, importantă activistă a Comitetului Central, „noi comuniștii ne confruntăm cu un labirint de organizații evreiești, fiecare cu ideile lor, fiecare cu liderii lor...” 2. De asemenea, interesul sionist pentru
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
situații când foștii deportați au fost băgați În sanatoriu la xe "Târgu Mureș"Târgu-Mureș, s-au Însănătoșit, s-au Îngrășat și tot acolo stau, În loc să se ducă la muncă, stau acolo și merg În oraș să facă speculă”1. Această antipatie, chiar iritare la adresa victimelor Holocaustului se va accentua În gândirea și declarațiile conducătorilor comuniști pentru a ajunge la discursul lui xe "Gheorghiu Dej"Gheorghiu-Dej din ianuarie 1953. Acesta, lamentându-se că s-a făcut prea mult tapaj despre victimele evreiești, va
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
se polarizează. Simplitatea și exagerarea sentimentelor mulțimilor, declară Le Bon, le țin deoparte de îndoială și incertitudine. Asemenea femeilor, ele trec direct de la o extremă la alta. Bănuiala de la începuturi se transformă pe dată în evidență indiscutabilă. Un sentiment de antipatie sau de dezaprobare, care la un individ izolat ar rămîne prea puțin accentuat, se transformă la individul aflat în mulțime într-o ură feroce"170. Oricît de curios ar părea, această frază a fost și ea confirmată în laborator, e
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a cetățenilor pentru țara lor, a francezilor pentru Franța, a militanților pentru partidul sau conducătorul lor și așa mai departe. Simpatia activă și pasionată pentru compatrioții săi, pentru clanul său sau pentru susținătorii acelorași idei va avea drept contrapartidă o antipatie nu mai puțin activă și pasionată față de cetățenii altor țări, de locuitorii unui oraș vecin sau de adepții unor alte religii. Sau față de străini, de negri, de evrei și toți asemenea lor. Puse laolaltă, simpatia față de cei care aparțin aceleiași
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și pasionată față de cetățenii altor țări, de locuitorii unui oraș vecin sau de adepții unor alte religii. Sau față de străini, de negri, de evrei și toți asemenea lor. Puse laolaltă, simpatia față de cei care aparțin aceleiași mase a noastră și antipatia față de străini, aceste două dimensiuni au o consecință clară: ajungem să ne considerăm pe noi înșine ca fiind mai buni, superiori tuturor celorlalți. Oare nu ni se întîmplă ca de obicei să acceptăm să îi tratăm drept oameni doar pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dintre frumos și urît, criteriile moștenite ale frumosului i se par „ridicole”. „În orice caz - notează el - legile - relative - ale frumosului trebuiesc căutate nu În obiect, ci În Însăși senzația noastră de plăcere sau neplăcere, În starea de simpatie sau antipatie organică”. Memoria și noutatea, trecutul și viitorul, amintirea și „dorul nedefinit” pot coexista În poem („vreau acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie Însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul Întîlnirii unor poli tensionali
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
asimilează tot într-un mod personal realitatea socio-psihologică existentă. În acest sens, clasa de elevi apare ca o reuniune de indivizi cu personalitate proprie, angajați în activități cu scopuri comune și care dezvoltă în interiorul său o întreagă rețea de simpatii, antipatii și raporturi de indiferență care, odată conturate, exercită oinfluență puternică asupra vieții colective.” În primul rând, faptul că personalitatea elevului se conturează și se manifestă în interdependență cu viața grupului din care el face parte, cu normele și valorile pe
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
preferen]iale" Sunt rezultatul intervenției unei nevoi de tip interpersonal, ce are în vedere schimbul de emoții, sentimente și structuri de tip afectiv-simpatetic, creionându-se astfel un nou tip de relații interpersonale, relații afectiv-simpatetice, care presupun relații de simpatie și antipatie, de preferință și de respingere reciprocă între membrii clasei de elevi. Atracția interpersonală are la bază o serie de emoții ce pot fi înțelese ca modificări organice, fiecare dintre aceste modificări având drept cauză un proces fiziologic: refluxul declanșat de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
fără discriminări și favoritisme. 38. Concentrează-te pe ascultarea activă. 39. Manifestă atenție pentru ca elevii și părinții acestora să nu înțeleagă greșit apropierea ta fizică, mângâierile, atingerea pe umăr și îmbrățișările. 40. Dă-ți toată silința pentru a nu nutri antipatie față de unii dintre elevi pentru faptele lor. 41. Nu da dovadă de mânie. 42. Nu-i umili pe elevii tăi și nu folosi sarcasmul în activitatea educațională. 43. Fii atent la „capcana cuvintelor aspre și critice”, deaorece numai în aparență
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dorit ca specialiștii să discute, să se aprindă asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie corespunzător, Pomponescu nu putea să-și reprime antipatia față de Ioanide, pe care-l invidia pentru nepăsarea-i copilărească, semn al unei încrederi suverane în meritul său. Îl detesta și pentru că acesta nu apela niciodată la serviciile sale. Pomponescu nu-și făcea iluzii asupra zelului unui Gulimănescu ori Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suferea de aceeași aprehensiune, și amândouă cu puteri sporite își mențineau ascendentul asupra lui Pomponescu, slab prin educație. Readucerea în discuție a numelui lui Ioanide afectă în chipul cel mai profund pe Pomponescu și-l dispuse la una din acele antipatii secrete, obstinate, de care era capabil când se simțea umilit. Indispoziția nu venea decât superficial din cauza articolului și reproducerii lui în Universul. Cu o zi înainte, Pomponescu fusese în vizită la madam Valsamaky-Farfara, care avea pretenția de a oferi un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ahtierea lui de femei de care auzise și de care era acum mai zdrobitor convins ca oricând, având în vedere că avea familie, copii mari. Un singur moment Pomponescu nu compara situația lui cu a lui Ioanide, fiind sincer în antipatie, pentru că personal se simțea autorizat G. Călinescu să împlinească deficiențele căminului său. Madam Valsamaky-Farfara ieși prudent spre a da instrucțiuni de servire a ceaiului și astfel Pomponescu, înghițindu-și necazul, izbuti a repune stăpânire pe inițiativa lui. Maniera sa erotică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
opinie în privința aceasta, se pare că n-a examinat suficient lucrurile și n-are o noțiune clară a marilor prefaceri ce vor urma. Simpatiile lui vechi sunt pentru Franța, unde și-a făcut studiile, cu toate acestea n-a arătat antipatie pentru marile înfăptuiri din Germania și Italia, și la curs a citat, ca modele de simplificare neoclasică, construcții ale noilor regimuri din aceste două țări. Despre Franța, cu toată simpatia, a fost auzit uneori spunând că este o țară în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]