1,827 matches
-
Cultură al județului Neamț. Din 1971 până în 1977 a condus Cenaclul „Calistrat Hogaș”, apoi, în 1983, Cenaclul Scriitorilor, devenit din 1990 Societatea Scriitorilor din județul Neamț. În 1997 a fondat Editura Crigarux, iar din 2000 conduce, în calitate de redactor-șef, revista „Antiteze”. Debutează în 1973 la „Ateneu”, colaborând ulterior la „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Familia”, „România literară”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Hyperion”, „Asachi”, „Convorbiri literare”, „Poezia”, „Antiteze”. Cartea de debut a lui L., Introducere în opera lui Ion Pillat (1980), este o monografie
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
județul Neamț. În 1997 a fondat Editura Crigarux, iar din 2000 conduce, în calitate de redactor-șef, revista „Antiteze”. Debutează în 1973 la „Ateneu”, colaborând ulterior la „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Familia”, „România literară”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Hyperion”, „Asachi”, „Convorbiri literare”, „Poezia”, „Antiteze”. Cartea de debut a lui L., Introducere în opera lui Ion Pillat (1980), este o monografie în care criticul reușește să identifice și să caracterizeze metamorfozele prin care trece poezia lui Ion Pillat. Metoda utilizată este cea a criticii antropologice
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
viața satului lovit de cel de-al doilea război mondial. De altfel, imaginea satului transilvănean, cu transformările de după 1945, va reveni sistematic în proza lui L. Reportajele „la ordinea zilei” din Călător pe întinsul patriei (1960), construite fără excepție pe antiteza trecut-prezent, în maniera realist-socialistă caracteristică epocii, subordonează cele câteva calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
veți stimula circulația sîngelui către capul dumneavoastră, precum și să calmați și să aliniați energiile din corpul dumneavoastră care reacționează una Împotriva celeilalte, o caracteristică a depresiei. Stimularea circulației sîngelui stimulează de asemenea și circulația energiilor și circulația energiilor este o antiteză a depresiei. Realizați Încă o dată exercițiul Metoda Transversală (pagina 58), apoi frecați-vă capul peste tot, oferindu-vă un masaj plăcut. Apoi, plasați degetele mari peste unghiile de la degetele arătătoare ale fiecărei mîini (vezi figura 6-10a). Păstrînd această poziție, numită
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
se întretaie cu legenda, iar basmul cu melodrama. Preluând, până la pastișă, subiecte de la Gh. Asachi, autorul brodează niște lamentuoase povești de dragoste, supralicitând, până aproape de grotesc, tot ceea ce ține de afecte, într-o desuetă orchestrație de procedee (mister, răpiri, travestiri, antiteze ș.a.). Ca și nuvela istorică, nuvela sentimentală (Șanta, Ura din copilărie) ține de partea caducă a operei lui G. O melodramă derizorie, Privighitoarea Socolei, amintind de Dama cu camelii a lui Al. Dumas-fiul, are afinități și cu nuvela Zoe de
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Însumi către ceea ce/cel care nu sunt, eu las În sânul alter-ului un conținut germinativ; depinde de calitățile nutritive, dar și de gradul de repulsivitate al solului dacă ceva va crește În el. Oricum, eu nu mă confrunt cu o antiteză pentru ca În cele din urmă să ating un moment În care să fi anulat asimilant tensiunea noastră Însăși Într-o sinteză. Aceasta pentru simplul motiv că, În realitate, alter-ul, exterioritatea, provocarea nu pot fi apucate și ingurgitate: după Întâlnire, celălalt
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sunt atât de puțini, Încât nu cred că avem nevoie de toate degetele de la o mână pentru a-i număra), și ceea ce doresc eu să fac este să Încerc să Înțeleg, cât mai nuanțat cu putință, epoca, ferindu-mă de antiteze. Efortul meu este de a o Înțelege În scăderile sale, În momentele ei bune, În efortul acesta lipsit de eroism de a păstra un minim echilibru interior. Tare mă tem că epoca este atât de amestecată, Încât toți am ieșit
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
voință și orgoliu și cu toate acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă la toate acestea o fină ironie, subiacentă în toate narațiunile. Tipuri concludente: adolescenta - ce evadează în ficțiunea cu aspecte realiste - se vede pe sine, în antiteză cu Doamna Bovary, ca o făptură urâtă, nevoită să-și îngrijească bunica paralizată, dar salvată de un misterios bărbat, care, printr-un gest de duioșie, a învățat-o să se cunoască și să se prețuiască (Madrigal, în volumul Migrații, 1971
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor sinonimice, spontaneitatea lexicală, originalitatea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
sărbătoarea martirului Vincențiu). Ca predicator și, de altfel, și ca teolog, Fulgențiu pare să urmeze stilul și modul de adresare caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1915; Cezar Bolliac, Meditații și poezii, pref. edit., București, 1915; Const. Golescu, Însemnare a călătoriei mele, pref. edit., București, 1915, Călătorii, București, 1934; G. Sion, Poezii, pref. edit., București, 1915, Suvenire contimpurane, pref. edit., București, 1915; I. Heliade-Rădulescu, Echilibrul între antiteze, I-II, pref. edit., București, 1916; Anton Pann, Din „Povestea vorbii”, Iași, 1918; Al. Hâjdeu, Vechea slavă a Moldovei, București, 1919; B.P. Hasdeu, Răzvan și Vidra, București, 1919, Cărțile poporane, pref. edit., București, 1936; Petre Ispirescu, Mihai Viteazul, București, 1924
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
coșmarul războiului, de spaimele și durerile pe care i le pricinuiește inițierea prematură într-o viață aspră. L. nu transferă această experiență copleșitoare într-o evocare sentimental-patetică, ci într-o confesiune tensionată, într-un discurs liric dinamic, în care irup antiteza și imagismul metaforic. Copilăria nu este paradisul pierdut, ci vârsta „viselor haotice”, a „nopților zbuciumate ori calme”, a „feților-frumoși cu stele [...] în creștet” și a „dracilor blajini”, a „tristeților sensibile” și a „uriașelor bucurii”, o lume „compusă din lumini și
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
noi ai filosofiei lui Immanuel Kant, după care a redactat cursuri de filosofie, logică și metafizică, pierdute însă. Ideile lui se reflectă cel mai bine în discursuri. Cuvânt al lui G. Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie (1819) pleacă de la o antiteză, în tradiția oratorică a Școlii Ardelene, între gloria strămoșilor romani și decăderea prezentului, făcând apel la emanciparea națională a românilor. Pentru redeșteptare este nevoie de „duh românesc” și de „braț voinicesc”. Mai interesant, discursul dedicat domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
plasare”, „Reporter”, 1934, 45-46; Șerban Cioculescu, Panait Istrati, ADV, 1935, 18 aprilie; Mihail Sebastian, Panait Istrati, RP, 1935, 18 aprilie; Mircea Eliade, Destinul lui Panait Istrati, VRA, 1935, 402; Octavian Grigorescu, Panait Istrati (1884-1935), Brăila, 1936; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 130-142; Al. A. Philippide, Panait Istrati, povestitor al prieteniei, ALA, 1937, 854; Perpessicius, Opere, III, 169-176, 542-563, 664-665, X, 91-96; Alexandru Talex, Panait Istrati, București, 1944; Pierre Foix, Panait Istrati. Novela de su vida, Mexico, 1956; Mircea Zaciu
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ nu numai despre cartea De două mii de ani a lui Mihail Sebastian, ci și despre Maitreyi și Lumina ce se stinge, romanele lui Mircea Eliade. R. a intervenit
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
unde rămâne până la închiderea acestuia, în 1992. Aici, timp de trei decenii, L. a realizat săptămânal emisiuni literare, iar din 1967 o cronică de carte românească la rubrica „Actualitatea culturală” și o radiografie a climatului intelectual parizian, intitulată „Teze și antiteze la Paris”. Paradoxal, cea mai semnificativă recunoaștere a impactului cultural, moral și civic major al emisiunilor sale rămâne încercarea de asasinat politic din 18 noiembrie 1977, când este transportată în comă la spital, după ce fusese agresată de un terorist palestinian
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Un dramaturg își amintește, I, București, 1980; Amintirile unui dramaturg, pref. și postfață Daniela Ștefănescu, București, 1998. Traduceri: D. N. Mamin-Sibiriak, Milioanele lui Privalov, postfață C. Marvici, București, 1952 (în colaborare cu Isabella Dumbravă). Repere bibliografice: Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 323-324; Perpessicius, Opere, IV, 254-256, V, 368-369; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 380-381; N. Carandino, „Acolo, departe...”, „România”, 1939, 16 martie; Sebastian, Jurnal, 560-562; Șerban Cioculescu, Spectacole, spectacole, spectacole, „Semnalul”, 1946, 1 323; Alice Voinescu, „Vis de secătură
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
sărbătoarea martirului Vincențiu). Ca predicator și, de altfel, și ca teolog, Fulgențiu pare să urmeze stilul și modul de adresare caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria), și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putea vorbi în acest caz de o poezie totală, prin raportare la existență, în cel mai dezmărginit sens al ei. Toate lumile și toate contrastele posibile par a-și fi dat întâlnire în poezia lui K. (de aici ploaia de antiteze, invazia oximoronului), aflată mereu „între mugur și putrezire”, între „curcubeu și rană”, „aripă și cădere”, dominată de „cele două simboluri, de ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
volumul Cuprinderi, apărut în 1993. În două rânduri, în anii 1990-1996 și din 2000, este titularul rubricii de cronică literară la „Ateneu”. Note critice, articole și studii mai semnează în „Luceafărul”, „Familia”, „Poesis”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Antiteze”, „Contemporanul” ș.a. I s-a decernat Premiul pentru critică al revistei „Luceafărul” (1992). S. adoptă în Cuprinderi un demers de tip eclectic, desfășurând exerciții de lectură în registre diferite, preponderent fiind cel eseistic și analitic pe marginea unor subiecte extrase
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
deopotrivă incisivitatea și deferența tonului. Deși modul cum susține o idee sau alta e transparent, iar poziția pentru care pledează este clară, va păstra tot timpul o rezervă. Impresia pe care o construiește retoric e că procesul care opune teza antitezei se dovedește mai important decât alegerea unuia din termeni. Faptul de a discuta un subiect sau altul îl crede mai important decât neutralizarea poziției adversarului; dovadă că în unele cazuri adversarul poate fi inventat, din rațiuni mai curând substanțiale decât
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
română. Deși a avut o existență scurtă, încetând în timpul războiului ruso-turc dintre 1828 și 1830, S.L. a contribuit la crearea, în Țara Românească, a unui curent favorabil dezvoltării culturii naționale, pregătind apariția Societății Filarmonice. Repere bibliografice: Ion Heliade-Rădulescu, Echilibrul între antiteze, I, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1916, 135-138; Ist. lit., II, 246-247; Cornea, Originile, 257-260; Dicț. lit. 1900, 797-798. D. M.
SOCIETATEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289762_a_291091]
-
același procedeu al subtitlului, criticul își definește singur, în chip explicit, obiectul final al cercetării sale: Legile formației civilizației române, o civilizație văzută, cum s-a remarcat, ca produsul dialectic al confruntării, în sens hegelian, dintre o teză și o antiteză istorică. Oricât de interesantă și de atrăgătoare se înfățișează această teorie lovinesciană, aplicată evoluției politice și sociale române, oricât de convingător se impune autorul în haine de sociolog, nu aceasta era de fapt adevărata sa vocație și nici principalul său
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
rămâne deschizătoare de drumuri, datorându-i-se mare parte a reușitelor teatrului românesc din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Repere bibliografice: Lucrările Societății Filarmonice, de la 1 dechem. 1833 până la 1 apr. 1835, București, 1835; Ion Heliade-Rădulescu, Echilibrul între antiteze, I, îngr. și pref. Petre V. Haneș, 1916, 140-153; I. Xenofon, Filarmonica de la 1833, București, 1934; Massoff, Teatr. rom., I, 161-199; M. N. Rusu, Societatea Filarmonică, RL, 1975, 30; Dicț. lit. 1900, 796-797; Mircea Anghelescu, Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
fată săracă și frumoasă, iubită și de Șofron, argat la curtea lui Busuioc. Nehotărât și fără să poată trece peste convențiile sociale ca să o ia în căsătorie pe Simina, Iorgovan se sinucide. Finalul dur subliniază atmosfera unei nuvele clădite din antiteze etice. De la intriga sumară a celor dintâi nuvele se trece, ulterior, la alta amplificată, scriitorul introducând un material de viață mai bogat, dar fără a se pierde niciodată din vedere conflictul principal. S. s-a simțit atras și de mediul
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]