1,016 matches
-
a servit-o un coleg malițios - vrând să iasă cât mai repede afară, în stradă, la aer, ca să se „răcorească”, s-a încălțat, orbit de furie cum era, anapoda, vârându-și piciorul drept în gheata stângă și viceversa! Ce colosală, antologică eroare de recepție! L-am respectat ca pe puțini alții și am ținut la Ion Caraion, un om care a suferit mult, care a fost nu numai închis, ci și condamnat la moarte, un om, pe de altă parte, dificil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și că noi nu l-am respectat. Asta e părerea mea că s-a întâmplat. III. Democrație de vitrină sau populism ? România : mod de folosire • Iluziile au luat sfârșit • Presa independentă contra FSN • Reinventând dictatura proleta‑ riatului • Erorile opoziției sunt antologice • De ce România nu e Polonia • PĂrinții adoptivi își revendică copilul rătĂcitor V.A. : Am recitit editorialele dumneavoastră din ’90 până în ’93 strânse în cartea România, mod de folosire, apărută în 1994. Chiar m-am gândit, dacă vom avea suficient spațiu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
noi puțină lume vede filme în cinematograf. V.A. : Și a rulat la un singur cinematograf, la Scala, îmi amintesc și acum, premiera și vreo săptămână apoi. A.M.P. : Deși filmul e foarte bun. V.A. : Excelent ! E un film antologic. A.M.P. : Absolut ! Și atunci am rulat imaginile acelea în prime time - de exemplu, imaginea cu biroul lui Corneliu Coposu devastat, imagini cu laboratoarele de la Universitate devastate, imagini pe care lumea nu le văzuse. Acest lucru a dus la un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
autorii de cărți îi ocoleau numele. Apăruse Panorama deceniului literar românesc, 1940-1950, de Alexandru Piru, tipărită în 1968 la Editura pentru Literatură, cu peste 500 de pagini întindere. Numele lui nu a fost amintit, cu toate că în 1944 într-un volum antologic fusese trecut ca unul din cei mai valoroși poeți ai perioadei interbelice. Erau represaliile aplicate celor care refuzau colaborarea... Avea scrisă și trebuia difuzată la Radio piesa în premieră „Darul Domnișoarei Amalia”. Piesa își plasa acțiunea într-un moment al
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
stârnită de viitoarea cumnată, pe care o vrea pentru el. Ambele năzuințe par a se împlini simultan. Săpând într-un bordei din curte, Constantin găsește o comoară din care țâșnesc flăcări. Acestea se aprind într-un dans fantastic, infernal: scenă antologică. Cumnata, vrăjită și ea de priveliștea aurului pâlpâitor, îi cade în brațe. Finalul nuvelei e de tragedie shakespeareană: Constantin își ucide fratele apărut în fața ușii bordeiului; el și Frusina încearcă să treacă, peste Dunăre, în Bulgaria, dar sunt împușcați de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
lupte dintre local și universal pe care o cunoaște literatura românească”. Se insistă și asupra influențelor socialismului utopic la Bolliac și Bălcescu (un „romantic de esență tare”), ca și asupra operei epice a lui Costache Negruzzi (e aici o analiză antologică a nuvelei Alexandru Lăpușneanul), însă nu sunt uitați nici ardelenii (cu accent pe G. Barițiu) și basarabenii, poeții munteni minori, nici creația „în spirit popular” a lui Anton Pann. Romantismul românesc - venind după lucrarea parțială și pierdută în amănunte a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
de a realiza, glisando, prin contrapunct, fluxul (re)trăirii unor realități care trebuie cunoscute și lăsate ca moștenire generațiilor de astăzi și de mâine. Viziunea aproape picturală asupra unei lumi apuse (scene, ceremonii, ritualuri, peisaje, povestiri de sine stătătoare, unele antologice), eleganța și prospețimea imagistică, explozia de viață, tristețea calmă și veselia sănătoasă din aceste compoziții ne duc cu gândul la miniaturile flamande ale fraților Paul, Jehannequin și Hermann de Limbourg (începutul secolului al XV-lea), excelând prin gustul pentru detaliul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
literatura unifică „experiențe fundamentale”, „întâlniri semnificative cu lumea” (Figuri și forme literare). Creația literară își justifică funcția în măsura în care dă expresie omenescului văzut din perspectivă afectiv-raționalistă. Fraza cărturarului, sobră, de o linearitate clasică, oferă pagini remarcabile de proză de idei, unele antologice. Spirit hrănit cu o nobilă substanță filosofică, d. Vianu e un iubitor de idei generale chiar când își exercită curiozitatea în domeniul criticii. De fapt, preocupările sale ideologice ne opresc să-l considerăm drept critic, fiindcă investigațiile ce face asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
către Belgrad), localitate unde se află un centru românesc vechi, cu școli, o tipografie și publicații. Lumina e revistă lunară literară; gazeta săptămânală se numește Libertatea. Am văzut și câteva volume tipărite ale unor scriitori locali, români; precum și o culegere antologică de proză sârbă. Limba acestor publicații e destul de bună. Se simte lipsa raporturilor culturale între noi și federația iugoslavă. Cât am stat la Belgrad și la Dubrovnic am putut constata că literatura noastră e perfect necunoscută, nu numai de cătră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avea remușcări. *Semne de nevroză: suspendarea activității posturilor de radio regionale, interzicerea Anei Blandiana de a fi prezentă cu poezii și articole în reviste, convocarea unor actori la Securitate. Ana Blandiana e sancționată pentru versurile apărute în „Amfiteatru”, la rubrica „Antologica” (nr. 12/1984). Sînt versuri pe care ea le-a citit la „Zilele Culturii Călinesciene”, anul celălalt, și pe care eu le-am salutat în darea de seamă făcută manifestării, în „Ateneu” din iulie 1983. *Mă descurc mai bine, se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el un exemplu care să întărească imaginea de petrecăreț a lui C.S., tip care, în perimetrul județenei de partid ori al instituției pe care o conduce, păstrează, la modul ipocrit, o figură convențională, preocupată, rigidă. Prin grotescul ei, întîmplarea e antologică, bună de știut de către un prozator ca Fănuș Neagu sau de către un regizor cu apetit pentru sarcasm. E copioasă, halucinantă! Cică, după o „activitate complexă” la Podu Turcului, eroul acestei povestiri à tiroirs i-a făcut semn să-l urmeze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Haina de brumă (1984), sunt alcătuite din cicluri legate între ele, astfel încât întregul să se articuleze unitar. Lirica lui C. l-a entuziasmat pe Tudor Arghezi, care în 1947 se oferise să-i scrie prefața pentru un posibil volum antologic. G. Călinescu îl considera „un echivalent în poezie al dantescului Goya”, iar Nicolae Manolescu îi socotește poezia ca fiind vocația „probabil cea mai temeinică”. SCRIERI: Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie, București, 1946; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Fiul lunii, pref. Dinu Pillat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
care urma să aducă prosperitatea pe Pământ. După cum știm, minunea sa numit Caritas și a lăsat mulți oameni pe drumuri. Tot Tatulici e cel care la relansat pe orbită pe poetul de curte al Ceaușeștilor, Adrian Păunescu, întro emi siune antologică pentru demonstrarea calităților detergenților românești. O mână spală pe alta. Dar ce vorbim de toate aceste cazuri, când îl avem pe Corneliu Vadim Tudor, cel care ne ilustrează de fiecare dată la televizor miracolul imaculatei reconcepții? Nu mai vorbim de ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de cuci, unde juca rolul tânărului aceluia bâlbâit, Billy Bibbit, care se sinucide spre final. Asta se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu, iar Bleonț era foarte tânăr și foarte bun. Apoi lam văzut în multe roluri care pot fi considerate antologice. De la un moment încolo, însă, cariera artistică a lui Claudiu Bleonț a început so ia accelerat la vale. Ultimul rol bun în care lam văzut a fost cel din 1995, în filmul O vară de neuitat de Lucian Pintilie. Apoi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Cartea părinților întrupează o versiune mult mai relaxată a molocanismului. Una în care căsătoria și procreerea sunt admise iar păcatul poate fi transferat lesne asupra celuilalt: “șo bîlo vasii hrek” (“Să fie păcatul dumneavoastră”), după formula “apostolului” Lukov. O scenă antologică, după opinia mea, este cea în care don' majur Boțocan propovăduiește teriștilor subtila teologie a Nașterii Mântuitorului. Citiți și cruciți-vă! “Mă' ostași! După cum vedeți don' maiur nu veni. O fi reținut de fo damă, or o fi la Monte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
subliminal la acel aleph al României cinefile care e Reconstituirea lui Pintilie. Și totuși Senatorul melcilor este, spuneam, o fabulă ; nu în această clasificare stă însă, în parte, reușita sa. Vârtosu, senatorul jovial nest-ce pas, care colmatează acțiunea filmului (antologică, scena interviului !), este, la rigoare, un tip identificabil în fauna Puterii vezi anumite ticuri verbale, de un comic irezistibil , dar și prin cotloanele ei (peuneriste). Vârtosu este un vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
căzut alături : imaginile lechees (și atât de lente !) încearcă parcă să scoată expresie din aceleași clișee. Probabil că aceasta era de căutat în altă parte. Muzica, apoi ; cu excepția episodului al II lea, unde Wagner izbucnește (într-o secvență cu adevărat antologică) exact pe imagine, în rest ea este destul de perplexant aleasă... Nu țin minte să fi văzut pe generic numele vreunui consilier muzical ; în film se resimte acest lucru. Există un anumit kitsch al ilustrației (muzicale) la îndemână : fie pe imaginea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tineri de care s-a înconjurat regizorul (și aici trebuie menționată și performanța lui Natalie Bonifay, care nu-ți dă nici o clipă senzația că n-ar fi ”de-aici”, ”de-a noastră” !). E pericoloso sporgersi conține cel puțin o scenă antologică (cea a ”bătăii din tren” dintre Marius Stănescu și Marius Florea) și face totodată oficiul demult necesar de a deconstrui o anumită retorică actoricească (vezi secvențele de teatru-în-film) în câteva scene ce spun mai mult despre falsitatea comunismului decât zeci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
credibil și fără menajamente. Filmul nu se complică în complexități psihologice, împrumutând din clipuri nu doar ritmul și o anumită tipologie-instant, ci și o imagine a realității făcută din colajul de gesturi mărunt semnificative (întâlnirea cu un suporter stelist este antologică !). Nu toate momentele sunt convingătoare trezirea într-un tramvai la depou este un clișeu inutil. Dar Furia își duce la destinație mesajul-dinamită cu un simț al urgenței care-l face la fel de deranjant ca grenada aruncată-n poarta liceului ”Jean Monnet
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mi-l doresc pe lumea asta este să fiu însărcinat de Malvina Urșianu... Vremurile alea s-au dus ! Proba de reportofon în Proba de microfon (cel mai bun film al lui Mircea Daneliuc, alături de Iacob) există la final un cadru antologic în care cameramanul TV (interpretat de regizor) devine personaj : din imaginea filmului trece în cea de televiziune. Din păcate, nimic nu trece în ultimul film al lui Daneliuc, Ambasadori, căutăm patrie. Nici titlul (inițial, Allegro allarmato), nici scenariul, nici regia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
atât de evident cu o sensibilitate cinematografică actuală (în acel moment), încât devine greu să-l plasezi în categoria ecranizărilor în costume. Imaginea (realizată de Ovidiu Gologan, care lucrase și pentru La moara cu noroc) este uluitoare, furnizând câteva momente antologice care încă sunt analizate în școlile de film ; jocul actorilor este perfect de la un capăt la altul, cu două performanțe splendide ale lui Victor Rebengiuc (în rolul lui Apostol Bologa) și a regizorului însuși (în rolul căpitanului Klapka) ; și, deși
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
al lui Mircea Daneliuc, din 1988, este transpunerea vizionară și îndrăzneață a unor pagini de Geo Bogza. Daneliuc păstrează decorul interbelic, dar tonul și atmosfera sunt clar contemporane. Mai mult, filmul se deschide și se închide cu două secvențe dure, antologice, care constituie alături de Pădurea... lui Ciulei și de Reconstituirea lui Pintilie cam tot ce a dat mai bun modernitatea cinematografică în România. Sunt imagini ce rămân pe retina oricărui cinefil, pentru că, inspirație de moment sau nu, acumulează în ele o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu versuri, iar în 1931 îi apare prima plachetă, Artificii. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, organizând, un an mai târziu, în sala Mozart, Expoziția antologică a poeziei tinere, prima manifestare de acest gen la noi, prezentată de Șerban Cioculescu. În 1938 era funcționar (probabil secretar de presă) la Teatrul Național din București și, în perioada când la conducere este Liviu Rebreanu (1941-1944), secretar de redacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
nouă”, „Litere”, 1934, 8; George Demetru Pan, „Claviaturi”, „Gazeta”, 1935, 324; Iulian Vesper, „Claviaturi”, „Epoca”, 1935, 1 870; N. Crevedia, Pâine și poezie: Teodor Scarlat, PRV, 1935, 144; Pompiliu Constantinescu, Despre poeți și poezie, VRA, 1935, 401; Șerban Cioculescu, Expoziția antologică a poeziei tinere, ADV, 1937, 16 307; Horia Liman, Expoziția antologică a poeziei tinere, RP, 1937, 5 756; Costin I. Murgescu, „Viața la-ntâmplare”, „Noua gazetă de Vest”, 1938, 630; Constantin Fântâneru, „Viața la-ntâmplare”, UVR, 1939, 2; Vintilă Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
Iulian Vesper, „Claviaturi”, „Epoca”, 1935, 1 870; N. Crevedia, Pâine și poezie: Teodor Scarlat, PRV, 1935, 144; Pompiliu Constantinescu, Despre poeți și poezie, VRA, 1935, 401; Șerban Cioculescu, Expoziția antologică a poeziei tinere, ADV, 1937, 16 307; Horia Liman, Expoziția antologică a poeziei tinere, RP, 1937, 5 756; Costin I. Murgescu, „Viața la-ntâmplare”, „Noua gazetă de Vest”, 1938, 630; Constantin Fântâneru, „Viața la-ntâmplare”, UVR, 1939, 2; Vintilă Horia, „Viața la-ntâmplare”, G, 1939, 1; Petre Pascu, „Floarea reginei”, „Înnoirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]