1,654 matches
-
ei. Era cea mai vagă promisiune pe care i-ar fi putut-o face. Karin se uita întrebător la Weber. —Nu mai veniți înapoi? O privi cu expresia de respect prietenos cu care câștigase încrederea câtorva sute de oameni rătăciți, anxioși - toată siguranța pe care o pierduse în timpul nopții. —Plecați? întrebă Bonnie, bosumflându-se. În realitate, nu arăta deloc ca-n poză. Dar de-abia ați venit. Mark țâșni în picioare. —Stai așa. Nu, doctorașule. Nu pleca. Îți interzic. Îndreptă tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râs țâșniră din ea ca niște mașini peste niște praguri de limitare a vitezei. Își înfundă fața în pernă, încântată și îmbujorată. S-ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl văzu pe fața ei, gândul care o străbătuse înainte ca el să-l pronunțe cu voce tare. — Caracterul implacabil al căsniciei. Chicoti. Vechiul lor eufemism, cules dintr-o saga clasică de familie din care-și citeau cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa? — N-am „uitat“. Pur și simplu i-am rătăcit numele pe moment. Întreabă-mă orice despre ea. Brookline, Massachusetts. Holy Cross, Stanford, disertație despre aventura colonială a francezilor în zona subsahariană... — Se numește „blocaj“, tată. Se întâmplă când ești anxios sau jenat. Încă nu te-ai obișnuit de-adevăratelea cu chestia asta, nu-i așa? Cu ce să mă obișnuiesc? Un mod stupid de a trage de timp. Jessica se opri din țăcănit. Îi făcea plăcere. —Știi tu. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un motiv anume, Daniel Riegel, un om perfect decent, îi provoca lui Weber o senzație acută de disconfort. O stânjeneală spontană, mascată de o asociere sau alta - ciocul, bluza lălâie, fără guler, aura de acceptare de sine liniștită. Karin era anxioasă, cum era și firesc. Prima oară o rănise cu plecarea lui grăbită și a doua oară o uluise acceptând o continuare. În timp ce Weber vorbea, buzele ei se mișcau, luptând cu speranța că îi putea încă ajuta. Weber nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu era nevoie. Băga ceva la cuptor, vinete la tavă. În urmă cu douăzeci de ani, îi spusese că ar mânca așa ceva în fiecare zi, iar acum ea își amintise de entuziasmul ăla uitat. Când își ridică privirea, zâmbetul ei anxios îl săgetă. —O zi bună? —De aur. Erau replicile lor obișnuite. Cum a mers la curs? Dacă mă întrebi pe mine, consider că foarte probabil am fost genial. O luă în brațe prea repede, în timp ce ea se chinuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de seară. Dar camerele nu reușiseră să surprindă întreaga forță a adunării nepământene. Păsările din seara asta au zguduit-o atât de rău că nu se poate întoarce la hotel. Echipa de filmare se risipise demult și e singură și anxioasă, la fel de fragilă și de slabă cum se simțise la New York, toamna trecută. Poate că renunțase prea repede la medicament. Sau poate că de vină sunt cocorii, firele acelea care pluteau, se adunau și trâmbițau, induse în eroare de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
există decât o singură frizerie. Unghiile se fac cum se făceau prin anii ’80, dar totul e atât de încremenit, încât pare că și pe vremea Imperiului Roman se făceau la fel. Mi-am zis, dacă cumva mor din facere (anxioșii sunt prevăzătoriă, vor găsi peste veacuri o mumie cu unghiile ascuțite și lucioase, cu urme de carmin împrejur, și vor judeca complet greșit proveniența și valorile bietei decedate. Nu doar că am purces singură la tăierea, pilirea și pictarea unghiilor
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
doi, dar asta nu părea să fie o problemă. Cu coada ochiului am putut vedea că tribuna era plină. Am împins pasul în sus, de cîteva ori, ca să mă încălzesc. Muzica se auzea mai tare, steagurile fluturau acum festiv, nu anxios. Barca a reacționat într-un fel familiar la bătăile noastre puternice, ca și cum ar fi fost nerăbdătoare. Ai fi zis că pînă și copacii foșneau aprobator, dacă n-ar fi fost prea tineri pentru asta. Ceva mai tîrziu am ajuns la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mișca arătătorul pe degetul mare pentru a semnifica bani). CUM TE MIȘTI! Modul de deplasare al ființei umane depinde de un tempo și de o direcție. Brațele și mâinile sunt steaguri conștiente sau inconștiente ale omului în deplasare (unele persoane anxioase își ascund mâinile, altele, cu mâinile la spate, sunt în expectativă). Putem să observăm persoanele cu mișcări rapide (temperament activ) cum se așează (mișcări lente, mișcări foarte lente). Amplitudinea mișcării modifică relațiile cu spațiul înconjurător, diferit ca distanță în public
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
socială Inadecvat social Calificare profesională Necalificat Competență sexuală Incompetent sexual Statut social ridicat Statut social scăzut Loc de muncă stabil (tatăl) Fără loc de muncă (tatăl) Educație inconsecventă în copilărie Educație dură în copilărie Tip controlat în timpul comiterii faptei Tip anxios Consum de alcool Consum minim de alcool Stres situațional crescut (agitație) Sters situațional minim Coabitează cu un partener Trăiește singur Mobilitate mare (mașina bună) Trăiește sau lucrează în apropierea locului crimei Urmărește crima (în presă) Interes minim față de eveniment Își
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
un astfe de decalaj între realitatea obiectivă și nevoile, afectele și valorile interne ale individului facilitează dezvoltarea unor comportamente antisociale, cu un nivel crescut de agresivitate (auto- și hetero-) ce pot îmbrăca diferite forme (Butoi, T. 2009, p. 26): * inhibiția anxioasă a activității; * reacții necontrolate cu descărcări agresive; * regresii de conduită (individul trateză problema dintr-o perspectivă primară, cu un scop imediat); * dezvoltarea unor fixații stereotipale cu acțiuni redundante, lipsite de utilitate pentru rezolvarea cazului concret; * comportamente de "redeșteptare patoplastică a
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
iertați-mă, îmi bate lumina în ochi", și începea teroarea din fiecare noapte. Din pricina lui cunosc toate felurile de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape șoptite, tandre, lenevoase, ori, dimpotrivă, surde, furioase, anxioase, amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine. Milioanelor de globule roșii pe care inima lui le propulsa În sistemul circulator li se adăuga această dîră de lavă fluidă, această pastă compactă amestecată cu cristale și bazalt - orgile bazaltice! - a dragostei posesive și dominatoare, ale dragostei neliniștite, anxioase, Înspăimîntătoare, pe care mi-o arăta tatăl meu și În care mă zbăteam ca o veveriță În cușcă. Nu dragostea lui mă Întemnița, ci neliniștea lui. O regăsim În cărțile pe care le-a scris. „Neliniștea nu mă părăsește“, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poate ajuta. Patronul înclină capul permisiv către ospătarul a cărui față fu brusc cuprinsă de panică la perspectiva unei discuții cu ofițerul de poliție. Un rânjet încet contorsionă trăsăturile lui Salitov. ă Foarte bine. Tu. Vorbește. Privirea lui Keșa zbura anxioasă între patron și polițist. Salitov ridică fotografia. ă Așadar, îi cunoști pe oamenii ăștia? Keșa încuviință. ă Vorbește! lătră Salitov la el. ă D-d-d-da. ă Numele? I-ai auzit vreodată adresându-se unul altuia pe nume? ă Cred că d-d-da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
iertați-mă, îmi bate lumina în ochi”, și începea teroarea din fiecare noapte. Din pricina lui cunosc toate felurile de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape șoptite, tandre, lenevoase, ori, dimpotrivă, surde, furioase, anxioase, amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aproape un mileniu prin tot atâtea mesaje secrete, sublimate În formele culturale europene cele mai cunoscute. Prin strategiile narative, destul de comune, romancierul Încearcă să repopuleze cu misterios memoria receptorului, spălată de o excesivă informație tehnicistă; s-o incite către Întrebări anxioase și s-o readucă la starea de dilemă existențială și gnoseologică. Miza cărții e importantă, după cum se poate lesne constata. Numai rezolvarea „narativă“ pare mai puțin profundă. Dar nu cumva literatura romanescă a viitorului nu poate exista decât traversând acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la doctor. Nu e nimic neobișnuit, Îi spuse doctorul, prescriindu-i un nou medicament anti-anxietate. Toată lumea ia din astea În zilele noastre, l-a liniștit doctorul, deși nu prea mi-e clar ce anume Îi face pe oameni atît de anxioși. Bursa merge bine, oamenii călătoresc, la fiecare colț de stradă apare un nou restaurant. Doctorul, un bărbat mai tînăr ca Wakefield, luă un ton aproape religios. Soția mea și cu mine avem rezervări la Marlene’s... Aud că face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
față, „originalitatea” nu vizează doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luni de construcție teoretică, despre care avem atât de puține detalii. După mărturia puținelor persoane care l-au Întâlnit pe Djerzinski În Irlanda În timpul ultimelor sale săptămâni de viață, o Împăcare părea să fi coborât În sufletul lui. Chipul său anxios și mobil părea să-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
timp vei trăi. Vă redau toate acestea cu un dram de agnosticism, pentru că Herbst a Încercat să mă convingă că nu numai inima tânărului făcuse o schimbare de trup. Organele sunt și depozitarele unor influxuri și impulsuri imperative - fie ele anxioase, fie fericite, după caz, și acestea pătrunseseră În trupul lui Herbst o dată cu noua inimă. Și acum vor trebui să se Împace cu forțele deja rezidente În noul lăcaș. Dacă ar fi fost vorba de un transplant de rinichi sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
meu. În vreme ce toată lumea se instala pe scaune, în picioare sau pe jos - toți soldații intrară în biroul șefului, neliniștiți de noua situație și întrucâtva depășiți de ea - Frank îl luă deoparte pe Mitch și schimbară în taină câteva cuvinte. Figura anxioasă de până atunci a caporalului își recăpătă trăsăturile sigure și, pe măsură ce asculta instrucțiunile comandantului, un zâmbet șiret i se desena încet-încet, ridându-i carnea obrajilor. Se înroși la față și clătină din cap, murmurând „da, domnule” de mai multe ori. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Aglaei, pe aceea a lui Simion, care fu încîntat, și pe amândoi obrajii pe Aurica. - Nu știam că Titi are o soră așa de tânără și frumoasă! zise ea. Aurica, măgulită, îi puse deoparte, când găsi un moment bun, întrebarea anxioasă: - Dragă, ești fericită? Vai, ce fericiți trebuie să fiți! Ana privi cu o atenție obsecvioasă toată casa, admirând totul, lăudă tot ce i se servi și ascultă cu o atenție respectuoasă toate instrucțiunile Aglaei. Afectă a fi foarte îngrijorată că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine. Diavolul e șiret, ia felurite chipuri. Weissmann se scărpină la ceafă, contrariat. Se pipăi la buzunarul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
naivitate și fără spontaneitate? Prezența spiritului indică totdeauna un minus de viață, multă singurătate și suferință îndelungată. Cine vorbește de salvarea prin spirit? Nu este absolut deloc adevărat că trăirea în planul imanent al vieții ar fi fost o trăire anxioasă, din care omul a ieșit prin spirit. Dimpotrivă, este cu mult mai adevărat că prin spirit s-a câștigat un dezechilibru, o anxietate, dar și o grandoare. Ce vreți să cunoască din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici măcar primejdiile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
justificată. Aș fi putut spune chiar un catalog de idei preconcepute ale timpului și clasei sale. Dar descrierea contactului care se stabilește între individ și colectiv (sau între artist și multitudine), cu cele trei faze ale sale: teama instinctivă, cutremurarea anxioasă urmată de o deposedare irezistibilă și, în sfîrșit, gigantica circulație a influențelor misterioase, aproape tactile, vizibile chiar, această descriere deci este un adevăr care sare-n ochi. Analiza se-ncheie cu nivelarea inteligențelor, paralizarea inițiativelor, colonizarea sufletului individual de către sufletul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]