271,809 matches
-
politically correct" (bojariu.tripod.com); "nu îndrăznesc să spună asta public, nu e politically correct" (FRL = Forum on-line al revistei "România liberă"); "s-o las mai lizibilă sau s-o scriu politically correct" (lug.ro/mlist) etc.; de asemenea, poate apărea și cu valoare nominală: "conceptul de politically correct" (hbo.ro), "sfera extinsă a americanului politically correct" (orizontliterar.ro). Destul de frecvent este însă întrebuințat (și ca dovadă de bună cunoaștere a englezei) chiar corespondentul nominal al sintagmei: political corectness ("este însă
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
și nu mai puțin faimosul "e interzis să interzici" - orizontliterar.ro). Gradul de asimilare al îmbinării e și mai puternic în cazurile în care adverbul politic primește un sufix adverbial specific, caracteristic cuvintelor vechi, devenind politicește. Citatele în care sintagma apare în această formă indică o indiscutabilă intenție ironică: "Nu spun de unde, pentru că n-ar fi "politicește corect"; "despre chestia asta nu-i niciodată "politicește corect" să vorbim" (FRL 16.03.2002). Productivitatea formulei se vădește și în apariția unor corespondente
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
cîte ori s-a dezvelit vreo statuie reprezentându-l pe Antonescu n-au luat parte mai mult de cîteva zeci de persoane, cu ziariști cu tot. * Cum se face că în același timp în care dinspre Chișinău și dinspre PRM apar astfel de provocări, Sabin Gherman se laudă că e pe punctul să-și înscrie partidul la tribunal. Un partid cu intenții federaliste, al cărui lider și-a mutat centrul de activitate de la Cluj în Banat și care a făcut să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
reci și sticloși (Ulrich Mühe, ferocitatea în fragilitate), un criminal pe care, ține să sublinieze filmul, (tot) biserica catolică îl va ajuta să ajungă în Argentina... Cert este că, ne amintește Amen, în nici un discurs al Sanctității Sale n-au apărut cuvintele "evreu" și "lagăr de exterminare", timp în care milioane de oameni au fost transformați, fără prea multă vorbă, într-un nor de fum... Față de reacțiile de protest de la apariția piesei, scriitorul s-a apărat, spunînd: "Sînt creștin, iar piesa
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Autorul acestor propoziții etichetante este Ov.S. Crohmălniceanu, alături de Ion Vitner, care ne vorbește despre "conștiința mistificată" a poetului, prin al cărui scris s-ar fi pronunțat "gura vetustă a marii moșierimi"". Propozițiile citate despre Eminescu sînt neîndoios oripilante, însă ele apar aci reproduse în virtutea unei logici etniciste. Kominternismului vrăjmaș al națiunii i se atribuie cu larghețe isprăvi care-i depășesc în bună măsură nociva sferă de acțiune: "Eticheta de reacționarism, aplicată culturii române, a fost fabricată în laboratoarele Kominternului. Nu e
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
colonizate de evrei, Mihai Ungheanu trage o concluzie fascizantă, mult mai în spiritul său național-comunist decît în acela, presupus, al kominterniștilor, puțin atenți la diferențierea etnică: "Redacții întregi erau ocupate compact de foști "ilegaliști", de tovarăși de încredere, de figuri apărute peste noapte, care nu numai că erau comuniști, dar eru precumpănitor altceva decît români. Este un fapt istoric acesta, care spune ceva. Kominternismul nu-i considera pe români apți și demni de încrederea muncilor "înalte", ideologice, de conducere. Ei erau
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
în deșert, proverbele, descrierea animalelor - calul, cămila și în sfârșit, dar nu în ultimul rând, lauda tribului din care făcea parte poetul. Ideile de noblețe, onoare, respect față de înaintași; cultul curajului, sinceritatea în prietenie și iubire; tabuizarea numelui persoanei iubite apar acum, în "poemele suspendate", și ele vor intra în Europa contribuind la structurarea modelului de cavaler și curtean și, în general, de "om de caracter", sau "om civilizat". Până în secolul al VII-lea, arabii nu s-au făcut simțiți printre
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
Europa contribuind la structurarea modelului de cavaler și curtean și, în general, de "om de caracter", sau "om civilizat". Până în secolul al VII-lea, arabii nu s-au făcut simțiți printre popoarele cunoscute atunci: romanii, bizantinii, vizigoții, celții, francii. Dar apare o carte din care se dezvoltă o religie nouă: Coranul. Revelația lui Mahomed nu se deosebește mult de cea a patriarhilor și proorocilor, de aceea Coranul pare o variantă poetică (avea tradiția quasâdei), a Bibliei. Coranul este începutul celei de
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
au găsit-o acolo (în Asia Mică sau Africa de Nord), romanticii și postromanticii europeni au ignorat în secolul al XX-lea totalmente fața ascunsă a spiritualității arabe, a cărei civilizație părea că se află într-o decadență iremediabilă. Ici și colo apăreau secții de arabistică, vreo istorie a literaturii arabe, câteva traduceri. Europocentrismul și obsesia antisemitismului i-au lăsat pe foștii cuceritori ai lumii având ca armă Coranul și dogmele islamice ce decurg din el să-și țeasă, în umbra unui timp
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
în zilele noastre, o anumită revanșă. Ismaeliții extremiști - pentru că despre ei e vorba, nici nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc, Alep, Cordoba. Secta extremistă a șiiților, ramură importantă alături de suniți, a Islamului, a apărut încă din secolul al VIII-lea; numele lor vine de la un Ismael, fiul dezmoștenit al celui de al șaselea imam șiit (care și el purta numele biblicului Iismael), declarat al șaptelea imam. Cum Ismael moare înainte de a ajunge imam, adepții
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
Globalizarea despre care se vorbește atît înseamnă într-adevăr că nimeni nu mai știe nici o limbă străină și, prin urmare, nu se prea mai citește literatură. Permiteți-mi să vă dau exemplul programului de Poetică de la Buffalo (SUNY). Acesta a apărut acum zece ani datorită lui Charles Bernstein care a lucrat cu Susan Howe și Robert Creeley, toți predînd acolo de ani de zile, trei poeți minunați. Programul lor de doctorat combina teoria cu poezia, iar totul a fost minunat în
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
ar fi Seamus Heaney, sînt legați de cultura tipărită și nu au prea mult de-a face cu internetul. Cum se leagă vandabilitatea și premiile de celebritatea pe internet? Dacă editura Farrar Strauss publică o carte, o găsim în librării, apare pe www.amazon. com și ajunge în programele de curs universitare. în privința poeziei, establishment-ul nu are nici un interes în internet. Cum comentați definiția lui Theodor Adorno despre "opera lirică - o expresie subiectivă a unui antagonism social"? înflorește poezia acolo
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
la Universitate cursurile lui Dasgupta, mentor și gazdă. După "episodul Maitreyi", locuiește în mănăstiri din Himalaya, unde se inițiază în tehnicile Yoga. Se întoarce în 1932 pentru încorporare, dar trece ușor peste rigorile cazone și continuă să scrie. În 1933 apare Maitreyi, romanul prin care devine celebru. Din 1934, cînd face parte alături de T. Vianu, Ș. Cioculescu și Petru Comarnescu din Consiliul Fundațiilor Culturale, se poate vorbi de adevărata sa consacrare.
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
această nouă ambianță în care, spune ea, numai exteriorul contează. Așa, "nu mai e o ființă împuținată în zdrențele bătrâneții, ci revine de la egal la egal în câmpul acțiunii umane". Atunci confuzia crește fiindcă rolurile se inversează. Întrebări fără răspuns apar: cine e încă tânăr și cine mai bătrân? Cine e părintele protector și cine copil supus? Cine e mai trist: adevăratul bătrân sau cel care în bătrânețea celuilalt își vede propria bătrânețe prezentă și viitoare? Des phrases courtes, ma chérie
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
cam pentru asta - sau chiar a unui enunț, în care nu vizează neapărat numai verbul predicat (Cam doarme). Folosirea adverbului e veche: nu puține citate care să-l conțină se pot aduna, de exemplu, din Letopisețul lui Neculce, unde cam apare în forma (curentă în limba veche) can: "era o samă din ficiorii lui can făr' de ispravă, zlobivi"; " în rè parte era can strașnic"; "răcniè tare, can cu grabă"; "numai nu pre putință, ce can încărcați"; "era boierii can grijiți
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
autorului de a atenua greutatea unei acuzații (e vorba de suspiciunea unui asasinat), dar e cel puțin la fel de posibil a-i atribui intenția ironică de a sublinia insinuarea. într-o acumulare cu evidentă intenție glumeață și parodică - la Creangă - , cam apare ca unul din elementele excesului de bîrfe și aluzii incerte: "îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa (...)" (finalul la Povestea lui Stan Pățitul). în folosirile "serioase", imprecizia poate privi gradul de specificare (cantitativă sau
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
obiectivul său. Pe de altă parte, atunci cînd Stelian Tănase și-a citit dosarul și a identificat sursa ar fi putut să declare, neted, ia te uită cine mă turna. Răbdător, Stelian Tănase scrie o carte și de-abia după ce apare cartea spune cine e sursa. Nu văd în asta un act de răzbunare subtilă. Stelian Tănase i-a mai acordat ceva timp prietenului său să recunoască singur ceea ce a făcut. Prietenul, funcționar la guvern, și nu la te miri ce
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
Cristea povestește, cu umor, felul în care trebuiau redactate pe vremuri prezentările din planurile editoriale. Indiferent de conținutul ori de maniera cărții, "rezumatele" acestea trebuiau să vorbească despre caracterul realist și profund atașat ideologic al, de pildă, romanului, în care apare viața luminoasă din România socialismului biruitor etc. Nostimada este că în Istoria dlui Micu despre un roman al dlui Cristea se menționează nu ce este el, nici măcar ce au văzut recenzenții în el, dar, pur și simplu, ce scria în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
iar în Cadaqués revine un vânt de uscat neîndurător numit de localnici "tramontana". Filonul fantastic al povestirilor nu este însă legat de aceste secvențe. Dacă în Sfânta întâlnim un caz asemănător cu cel din Despre dragoste și alți demoni (roman apărut în 1997, la cinci ani după publicarea acestor povestiri): corpul unei fetițe moarte de 11 ani este intact, miroase a trandafiri proaspeți și nu are deloc greutate, în Spaime de august avem o povestire cam simplistă și schematică, tipică fantasticului
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
nu se decontează. O economie de 25.000 de lei contează pentru buzunarul oricui, nu-i așa? În grădina Cișmigiu Cișmigiul a înflorit brusc: tremură de floare și l-a schimbat pe Bacovia cu Alecsandri. O dată cu soarele și pastelul parfumat apar și oamenii: primele sînt măturătoarele care se mișcă încet și trist, apoi iubitorii de cîini comunitari cu mîncare pentru protejații lor, apoi adversarii cîinilor comunitari care se răstesc la cei dintîi, diverși inși grăbiți în drum spre serviciu, ceva mai
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
32 - și care după pagina 303 se încheie cu un "sumar", ne-am putut face o idee despre personajele sau grupurile de personaje ale romanului Străina. Început în anul 1942 (februarie) după cum atestă o notiță din caiet, romanul urma să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă la d-na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
să nu observăm că "visul lunatec" al Biancăi este aproape o transcriere - în altă cheie - a scenei dintre copilul de casă și Cătălina din "Luceafărul". Magia lunii revine, după aproape douăzeci și doi de ani (Lui Don Juan în eternitate apăruse în 1920), dar într-o tonalitate aproape sumbră în care este inclusă însăși ființa poetului, imaginat de scriitoare și numit "omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
ieși odată cu amnistia din 1964. În general, sufletul românesc refuză exhibarea ororilor pe care le-a trăit și proba cea mai bună este literatura română. Despre monstruoasele sedii de detenție de la Aiud, Poarta Albă, Gherla și Pitești abia după 1990 apare "România - pagini revelatoare". Abuzul, injustiția, violentarea dreptului uman elementar nu pot fi uitate". Foarte adevărat, dar... Apoi falsul prin răstălmăcire: "În vara lui 1944, substituindu-se mareșalului Ion Antonescu, pe care-l arestează cu ajutorul unei conspirații de palat regizată de
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
a poporului român: "Marea tentativă românească, începută în anii '60, de a-și reface corpul social rănit de istorie, ca și rețeaua de valori, distrusă sistematic de agenții noii ideologii, este, în această viziune, vinovată și neavenită. De aceea a apărut curentul de inculpare a întregului popor român, a întregii societăți românești, începută pe unde scurte înainte de 1989, culminînd în decembrie 1989 și în anii care au urmat, inculpare posibilă doar prin manipularea istoriei. Se revenea astfel, la vechea teză kominternistă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
colorate puternic, viu. Un merit indiscutabil al scenografelor Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Ideea dublului, una din temele obsedante ale lui Mihai Măniuțiu (Richard al III-lea, Omor în catedrală și Caligula alcătuiesc o trilogie ce stă pe această axă) apare în Pescuitorii de perle. Cuplul, perechea, dorința care îi unește mai presus de orice, chiar și de amenințarea cu moartea, funcționează nu doar revelator, ci și emoționant într-un alt plan, într-un comentariu coregrafic. Absența unui membru al cuplului
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]