2,251 matches
-
Lucrari > FOTOGRAFIA Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cu mâinile adânc înfipte în buzunare, Matei hoinărea pe străzi fără o țintă precisă. Era o vreme mohorâtă, capricioasă, cu nori cenușii și apăsători, care-și vărsau din când în când lacrimile peste oraș. Mașinile treceau pe lângă el într-un continuu dute-vino, părând că nu le pasă de trecătorul zgribulit care mergea îngândurat. La un moment dat, auzi un claxon puternic chiar în spatele lui
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai simțea durerea din mușchii brațelor și nici amorțirile din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Medicale Balcanice Aveam senzația că mă aflu în fața unui examen important. Încercăm să îmi controlez emoțiile. Am plecat un pic răvășita spre spitalul Self Control din Pitești, unde trebuia să-și facă apariția. În sala de așteptare era o liniște apăsătoare. Unii dintre pacienți se plimbau nervoși, alții discutau despre competențele doctorului, din când în când răsună melodia unui telefon mobil, atmosfera generală era încărcată. Și-a făcut apariția doctorul . și echipa sa de elită . Toate privirile erau indrepatate către ei
DR. TONI FEODOR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363744_a_365073]
-
să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare în încordarea‑i nefirească. L‑a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii și, după câteva secunde apăsătoare, pline de tensiunea născută din senin, i‑a vorbit cu năduf: - L‑ai reținut pe acest om pentru că este proprietarul mașinii aflată în curtea cu pricina... Ai avut și alte motive? - ...Nu înțeleg ce vreți să insinuați, domnule comisar... El
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
și în mișcarea necontrolată a mâinilor se citea începutul neliniștii ce‑l cuprindea. - Mda... Până aici e bine, domnule Breazu, chiar dacă ai lungit răspunsul cu date despre care nu te‑am întrebat, a intervenit comisarul Olaru după o pauză lungă, apăsătoare, bine calculată de ofițer. Ai afirmat că lucrezi la firma de pază și protecție „P”... ca agent de pază... - Da, domnule comisar, așa este, s‑a grăbit el să confirme, ridicând capul. Am postul de pază la Mall... cel din
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
pe nume Dar neagră e metastaza în care tu decazi. Parcă-mi bați la ușă c-un deget ce se-abține, Cu pasu măsurai prea lunga înstrăinare, Cu fiecare rugă mă întorc la tine, Iar casei dă târcol o umbră apăsătoare. La ușa grea când am să bat și eu la tine, Nicicând vreo soartă obscură nu ne mai desparte, Și rude-om vizita din astrele străine Iar vieții noastre absente nu-i vom spune moarte Pururi după tine este ochiul
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
uzate, rup fâșii de timp, sculptează piatra unui suflet rătăcit pe valuri de aroganță, servește culori gri la micul dejun în tandem cu prejudecăți arse. Strâng totul într-un ghem încâlcit, nici eu nu știu cum, îl ascund de simțirile tale, de apăsătoare neliniști, caut o breșă de uitare să-l pot arunca. Referință Bibliografică: Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1300, Anul IV, 23 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger : Toate
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape, poșetele. Apoi, am stat nemișcată. Minutele se scurgeau unul după altul și eu încremenisem, singură, în acea încăpere. Am reînceput să studiez poșetele. Liniștea devenea apăsătoare. Părea că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine să renunț și să vin altădată. Însă am rămas, în virtutea sfertului academic. La un moment dat, am remarcat o arcadă dăltuită în perete, mascată de
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
Deșteaptă-te române», creat în 1848, într-o perioadă de aprigi frământări și neîmpliniri naționale, are ilustrat un mesaj învolburat al textului («somnul cel de moarte», «barbarii de tirani», «cruzii tăi dușmani», «să fim sclavi iarăși» etc.). De asemenea construcția apăsătoare, de factură bizantină a melodiei, relevă aspecte care fac din acest cântec o variantă nefericită pentru imnul unui stat. Omagiul adus țării sale și Familiei Regale prin inserarea «Imnului Regal» în «Poema Română» a rămas până în ziua de astăzi un
IMNUL REGAL, ÎNVEŞMÂNTAT MUZICAL ÎN „POEMA ROMÂNĂ”, DE GEORGE ENESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350367_a_351696]
-
jumătate a lunii august, soarele, încă dogoritor după un răsărit plin de lumină, trecea liniștit către apus, în timp ce dinspre est se ridicau nori negri ce prevesteau posibilitatea să plouă. Poate că un pic de ploaie ar mai fi domolit aerul apăsător, înăbușitor, al sfârșitului de vară... Clopoțelul de la vila din str. Speranței l-a întrerupt pe domnul prof. dr. Popescu din concentrarea cu care studia pe internet, în paralel, un tratat de medicină francez și un altul, tot de medicină, american
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
Când ochii plâng... Inlăuntrul sufletului nostru există un gol fără formă, un gol însângerat și otrăvit de... dureri. Viața aleargă mereu, orbită de trecut, tot mai departe și nu ține cont de ceea ce simțim... Atunci când sufletul plânge, simțim o durere apăsătoare în toată ființa ta. Nici un medicament și nici un medic nu ne pot lua această durere... Creierul dă alarmă și începe să analizeze această stare de neliniște împletită cu acea durere, care acaparează cu lăcomie toată ființa noastră. El ajunge la
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
atât de multe lucruri inutile și cumpărăm din ce în ce mai multe...? La Sfârșit... din tot ce am acaparat, nu vom lua nimic cu noi în mormânt... Aceste gânduri m-au urmărit astăzi la fiecare...pas. Poate de aceea am simțit o tristețe apăsătoare în adâncul ființei mele și poate de aceea mi-am căutat un locușor unde să-mi ” răcoresc sufletul”... Singurul ”refugiu” pe care l-am descoperit astăzi, In această zi însorită de Mai, a fost o bancă în... Cimitir. Acest loc
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
ele. Gabriellé, ca orice adolescentă dornică să savureze la maximum stările extreme care o caracterizau de fapt, îl privi pe bărbat cu interes. Se simțea dintr-o dată curajoasă și puternică. Chiar îi plăcea de el. Situația ei de virgină devenise apăsătoare. Nici să se ofere unui coleg fără experiență, care apoi ar fi povestit întregului liceu că s-a culcat cu ea, nu i-ar fi surâs. Spera mereu ca atunci când va sosi momentul să se dăruiască cuiva, acesta ori să
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
locurile observate în călătoria pe care o face cu prilejul vizitei în Germania Democrată, dar și o descriere minunată a unei zone din București, prilej cu care autoarea ne dă și o adevarată lecție de istorie. În toată această atmosferă apăsătoare, puternic încărcată emoțional, există totuși un leit motiv care îți aduce un zâmbet în colțul gurii și care nu face altceva decât să iți întărească convingerea ca protagonistă poveștii nu este un personaj artificial, căruia i se scot în evidență
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1281 din 04 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cu toc sau fără tocul emoției? Cu mărgele sau doar colierul modestiei? Rujată sau doar zâmbitoare? Fardată sau naturală? Îmbrăcată sau fără nici o frică, teamă sau apăsătoare incertitudine? Cu zefirul ondulându-mi părul sau într-un coc angelic încadrându-mi chipul, cum să ajung la tine? Și cum să mă prezint: strălucind sub neînțelesuri sau simplist sub tăcere? Să-mi pun cerceii și brățara argintate sau pietruite
PRIMA ÎNTÂLNIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349174_a_350503]
-
loc la rând. Doar una din figurinele mai mici, supranumită „ninot” (copilul) este desemnată, de comun acord cu participanții, pentru a supraviețui în muzeul special amenajat. Se poate spune așadar că tot ce ține de trecut, de iarnă, de bagajul apăsător, a fost înlăturat temeinic. Chiar din ziua următoare, artiștii „falleros” se vor încuia în atelierele lor, în așteptarea inspirației, începând să modeleze statuile pentru anul care va urma. Doar municipalitatea va mai lupta scurt cu sechelele nopții de pomină, trimițând
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
sarea de pe o creangă pe alta. în blocul de alături intraseră alergând cei de la SMURD. "larăsi a căzutpe scări bătrânul”. - Ești un laș! - aud din nou aceeași voce. - Cine ești dumneata, de mă jignești?! Nu vezi că lucrez? O liniște apăsătoare se lașase în cameră. Parcă mă dureau toate cuvintele pe care le scrisesem până acum. - Sunt Dumitru Macrea. - Care Macrea? - Cel între cuvintele căruia ți-ai prins urechile. - A, a... Domnul profesor... dar... parcă, sunteți de mult trecut dincolo... adică
URECHEA DINTRE CELE DOUĂ CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348504_a_349833]
-
o aduci pe Romelia? Floarea plângea în hohote iar Nicolae nu știa cum să o liniștească... - O voi aduce, o voi aduce..., repetă Nicolae, cu glasul stins de tot... Cu bine! Drumul spre casă se dovedi mai lung și mai apăsător. Cei doi nu au scos nicio vorbă. Mergeau ca muți, cu capul plecat și privirile-n pământ. Doar suspinele Floarei și oftaturile prelungi, la anumite intervale de timp, ale lui Nicolae erau dovada că pe acel drum de țară, circula
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
din nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar încerca. Pentru că nu a răspuns și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l-a trezit pe Tudor. - Măi, omule! Este trei noaptea și fata nu a venit. Ce facem? Ce i s-a întâmplat? - De unde să știu, măi, femeie?! Caută telefonul prietenei la care
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
atât s-a dat liber la liber ai auzit ca porumbeilor dreptul de a fi albi erau albi oricum tremuram oricum negarea își avea propriul răspuns de da s-a desfințat universul negarea negațiilor strigând lipsa lui nu e mai apăsătoare decât nu-ul însuși uitând că nimeni nu ntreabă nimic Referință Bibliografica: Lipsa lui nu / George Adrian Popescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 740, Anul III, 09 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile
LIPSA LUI NU de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348724_a_350053]
-
nevoie să revină asupra unui subiect atât de cunoscut. În completarea Evangheliștilor sinoptici, el notează așa încât doar faptul că Mântuitorul Iisus Hristos, rămas numai cu cei unsprezece Apostoli după plecarea trădătorului Iuda, respiră ușurat, ca după eliberarea de o povară apăsătoare și zice: "Acum s-a proslăvit Fiul Omului și Dumnezeu s-a proslăvit în El. Dacă s-a proslăvit Dumnezeu în El, și Dumnezeu îl va proslăvi pe El în Sine și îndată îl va proslăvi" (Ioan XIII, 31-32). Prin
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
fost înlocuită de o biserică triunghiulară. Astfel, întreaga construcție a dobândit forma unei cruci. Bazilica lui Iustinian, care este mai mare ca dimensiuni, nu are fumusețea și splendoarea celei dintâi. Însuși Iustinian s-a declarat nemulțumit de construcția nou înălțată, apăsătoare și întunecată, motiv pentru care a poruncit, conform tradiției de mai târziu, ca arhitectul principal să fie pedepsit. Ornamentele exterioare ale noii bazilici a lui Iustinian Împăratul nu s-au păstrat, deși, după toate aparențele, ele trebuie să fi fost
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
palmele talia în timp ce fata își încolăci brațele pe după gâtul lui și se prelinse lin spre pieptul său, apăsându-l cu sânii fragezi și tari de domnișoară. Buzele lor se caută, se contopesc și parcă se strivesc într-un sărut prelung, apăsător și pătimaș. Dezmierdările lor înfocate se dezlănțuie ca o furtună în plină vară. El îi presară pătimaș săruturi pe gât, pe obraz, apoi îi regăsește buzele. În același timp îi caută sînii, îi cuprinde în palmă și-i apasă ușor
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
numită oficial exproprierea - se spunea că se va face de bună voie, dar aceasta în condițiile în care puterea uza de două pârghii constrângătoare și anume sistemul cotelor și al impozitelor care la un moment dat deveniseră într-atât de apăsătoare încât țăranii erau nevoiți să cumpere produse pentru a-și achita cotele altfel erau arestați ca sabotori ai economiei naționale. În numeroase județe din toate colțurile țării au avut loc revolte care au fost reprimate cu brutalitate, forțele de armată
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]