9,963 matches
-
i le dau să zboare, să plece din lumea în care pământul e un cearșaf plin de pișat, copacii sunt tuburi de oxigen și singurii oameni din jur sunt sora ei, plictisită să o îngrijească, și eroii unor telenovele penale. Apăs clanța apartamentului 10. Sărumâna, rămâ neți cu bine. La ușă, Dumnezeu așteaptă să intre. Oana Moisil O călătorie după moarte Călătoream singur, cu trenul, de două luni de zile prin țară. Puțin suspans, plictiseală și singurătate, uneori crâm peie de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe jos. O, Doamne, nu și pentru mine, fiecare pas e uriaș pentru omenirea cu tocuri. Atâta zăpadă, parcă nu ar mai fi călcat nimeni pe aici niciodată. Și nu se mai oprește din nins. Doamne cât sună. 11.55. Apăs butonul fără să mă mai uit și turui: Michael, zău, sosesc acum. Alo, spune. Vocea lui, cea mai frumoasă. M-am oprit, involuntar. Frig, zăpada îmi mușcă rimelul, îmi fărâ mițează obrajii, mă pulverizează, mă cerne și mă frământă. Alo
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
presiunea aerului din pneu. Modul de repartizare a presiunilor în suprafața de contact Suprafața de contact dintre anvelopă și sol este reprezentată printr-o linie a cărei proiecție orizontală este egală cu lățimea urmei pneului pe sol. Datorită sarcinii ce apasă asupra roții cu penu în cursul rulării, se deformează atât pneul cât și solul. Ca urmare, suprafața de contact este relativ mare, iar rostogolirea pneului întâmpină o rezistență deoseb de mare. Apariția deformației face ca rostogolirea să se facă cu
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
pe roți. Folosirea pneurilor În agricultură se face În condiții specifice deplasării pe solul agricol deformabil. Aceasta imprimă particularități de utilizare diferite În ceea ce privește rularea pe sol, solicitarea pneului, rezistența la rulare, aderența pe sol, presiunea pe sol. Datorită sarcinii ce apasă asupra roții cu pneu, În cursul rulării pe sol se deformează atât solul cât și pneul (fig.21) Ca urmare suprafața de contact a pneului cu calea de rulare (solul) este relativ mare, iar rostogolirea acestuia determină o serie de
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
o funcționare în condiții cît mai apropiate de realitate, dispozitivul este prevăzut la partea superioară cu o platformă de lestare, pe care sunt așezate greutăți egale cu cele preluate de roată în timpul lucrului. Platforma este astfel poziționată încît sarcina să apese exact pe axul roții și să se deplaseze pe verticală odată cu roata. Pentru aceasta, platforma este prinsă de ansamblul roatăflanșă - bare- bucșă. Lestarea se face cu ajutorul unor dale de beton. 6.4. DISPOZITIVELE PENTRU MĂSURAREA CARACTERISTICILOR PRIVIND TASAREA SOLULUI Pentru
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
putea surâde împăcată cu ea însăși și cu viitorul care o aștepta. Mâinile ei lucrau, și genunchii se târau pe podele, și fața aspră, slăbită, se încorda de efort, dar nu simțea efortul, numai încordarea și nerăbdarea urcând în ea, apăsându-i pieptul. Lucra ca și cum Tom aștepta pe-aproape, poate chiar la barieră, gata să primească și să-i dea îmbrățișarea lui scurtă de soldat norocos. Tomiță ieșise inginer de poduri, toți vorbeau de el, tot orașul, sfârșise cu media cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în fluxul unei fericiri violente, mistuită de gândul ei tainic, împotrivindu-se înfiorată de dulcea pierdere. "Ah, ce bine", vru să-i spună, dar renunță. Ce-i cu tine? Am fugit, vai, ce-am fugit! se lamentă ea și se apăsă cu mâinile pe piept. Să găsim o bancă. Credeam că nu mai ajung. De unde vii? Nu mai pot! Tudore, șopti, și-i apucă strâns mâna. Am nevoie de ajutorul tău. Repede! Doctorul! Unde-l găsim? Pentru ce? Nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
s-a-ntâmplat!? Nimic. Un fleac. Bine că i-am scăpat pe oameni! Bine c-ai scăpat cum ai scăpat. Ferească Dumnezeu de mai rău. Vreau să ies de aici. Unde-i moș Țurcanu? Se repeziră amândouă speriate și-l apăsară cu mâinile peste pat să stea liniștit. Fața Irinei era din nou atât de-aproape c-ar fi vrut s-o muște de buze. Simțea nevoia să se agațe de ea poate și pentru că, pentru prima dată, prezența mamei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
recunoștea, sau și-o recunoștea a fi rezultatul anilor de constrângere petrecuți mai mult alături de bătrână decât lângă pseudosoțul ei, cu ambițiile, ideile și pasiunile lui bizare, pe care-l înghițise războiul. Se sărutaseră scurt, jenați amândoi de lumina zilei, apăsați de conștiința că sunt pe stradă și încă pe strada ei și pot fi văzuți, mai mult ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul lor. Ce minune purificatoare săvârșise-n ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oriunde-ar fi, e ca și mort, nu se mai poate întoarce. Tom se afla și el în primejdie. Nu mai avea băieți, nu mai avea noră, rămăsese numai cu Miluță, și nici Miluță nu mai era al ei... Își apăsă pieptul cu mâinile, suflând tare, cu gura deschisă. Când i se mai potoli inima, intră izbită de liniștea nefirească și de aspectul înspăimântător al cârciumii pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe, chemări scurte, înăbușite-n foșnetul mătăsos al ninsorii și gemetele și urletele de la nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându-și pleoapele cu degetele înghețate și respiră prelung, ca în somn. Aproape, în marginea poienii, zări, dominând întreaga perspectivă, stâlpul de înaltă tensiune care conecta orașul din apropiere la circuitul național și care-i strângea inima dureros ori de câte ori trecea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
am despărțit? Nici nu mai știu. Și chiar nu contează, pentru că multe sau puține, sentimentul e același: dor. Dor infinit. Dacă acest sentiment ar avea o reprezentare materială, aș spune că este o imensă placă de beton. O simt cum apasă, aproape strivindu-mă. Și totuși mă simt fericită că există. Că doare. Și durerea poate avea frumusețea ei... Încerc, dar nu mai pot să adorm. Poate vei râde, dar de fapt mi-e frică să mă las pradă somnului. Ciudat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
poate. Dar când îi simțea mâna pe umăr, degetele trecute pe obrazul lui brăzdat de vreme, realiza că e cât se poate de real. - Mia, dragostea mea! Tu vei rămâne mereu tânără și frumoasă. Eu... - Sst! Taci, îi spunea ea, apăsându-i buzele cu degetul arătător. Nimic nu mai spune. Iubirea nu are vârstă și tu știi asta. Noi știm. Așa cum am citit undeva, nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. O asculta, o asculta fermecat, sperând... Poate avea dreptate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de tristețe... Fiecare zi care trece și care nu poate schimba nimic pe acest segment, ne lasă mai săraci și mai vulnerabili în fața universalității. „Un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat.” O crudă și devastatoare realitate ce apasă asupra nației noastre, de aproape douăzeci și șapte de ani... FLASH 27 (A fost odată...) Părinților mei A fost odată... Ei bine, nu. Nu: A fost odată ca niciodată... așa cum încep toate basmele. Această formulă mi se pare mult prea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prosperitatea fermei sale. În afară de carne mai primeau și câte o primă În bani și cadouri pentru copiii muncitorilor. Fermierul era singur, soția lui murise de câțiva ani dar, pe cei cu care lucra, Îi considera ca fiind marea lui familie. Apasă pe accelerație...tată! Abia se luminase de ziuă și scara troleibuzului 85 gemea de pasageri agățați pe scară. Trebuia să ai răbdare, să nu Încerci să-ți schimbi poziția, că și Începeau apostrofările. Bucureștenii erau foarte matinali, grăbiți și nervoși
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai târziu. Între timp Silviu se apropiase de mama Andreei și-i pusese o mână pe umăr, la fel și pe umărul tatălui său și spusese: Noi asta ne-am priceput, asta am făcut, de aici depinde numai de voi. Apasă pe aceelerație tată... Noi ne ducem să dansăm. O luase de mână pe Andreea și plecaseră râzând amândoi de Încurcătura În care-i puseseră pe cei doi părinți și ștergând ketchupul cu șervețele. Se bucurau de isprava lor. Teia, crede
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
foarte bine deocamdată. Mă bucur că ai spus deocamdată. Copiii noștri s-au gândit foarte bine. De ce să fim noi doi singuri și voi două singure, când putem forma o familie adevărată? Iată de ce se ține Silviu, auzi la el: ”apasă pe aceelerație tată“...Îi cuprinsese mâinile Într ale sale și-i șoptise să nu-și facă griji, totul va fi bine. Copiii ne vor Împreună, eu te vreau lângă mine, tu ce-ți dorești Teia? Eu? Eu Încerc să mă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bine se potrivesc? Încă de la barieră mi-a fulgerat prin mine că dacă voi sunteți singure și noi singuri... poate că putem schimba această stare de lucruri. Ce nebun ești și ce idei trăznite ai. Ce a vrut să Însemne, apasă pe accelerație? L-am Îndemnat pe tata să nu mai piardă timpul că noi am decis să fim frate și soră. Au suferit singuri destul, viața este scurtă, merită și ei o a doua șansă. Noi am crescut, vom avea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele ce trec neizbândă a sufletului întreg; s-a viclenit în lumină și ceară așteptând ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit gândul și inima și nu mai știu! Fără muzică, fără linii secrete redarea directă sună a pustiu. Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fi chemat, gândul, în chip de rege, s-ar fi încoronat. * * * Cât a ținut bucuria mea, șaptesprezece ani, lângă o stea. Am râs, am dansat, m-am reprezentat, mi-am strivit semnele înainte de somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite, fără căinți, lăsate în margini de dorinți. Ritual așezat într-o altă lume a credinței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și noi, trebuie spălate. − Ce s-o mai așteptăm pe mama? Știu și eu să pornesc mașina de spălat, spuse Lucy. Aveau o grămadă mărișoară de tricouri, blugi, șosete, de toate culorile. Lucy le îndesă în mașină, puse detergent și apăsă pe pornire. Ce nu știa Lucy este că mama spălase prosoape de bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au început întrebările: − Asta era albă! De ce
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
mama are multe treburi pe afară și le lasă singure la calculator. Shelley începe să caute ceva care să-i placă. − Ce-i prostia asta cu linii încolo și încoace? se întreba ea. Astea nu-s bune de nimic! Și apasă pe „delete”. Când se întoarse, Bărbie le spuse fetelor că are de făcut urgent o situatie la calculator. Apasă pe fișierul ei cu tabele, dar nimic. − Ce-o fi având calculatorul asta? După încercări repetate, Bărbie se prinse că fișierul
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3083]
-
-i placă. − Ce-i prostia asta cu linii încolo și încoace? se întreba ea. Astea nu-s bune de nimic! Și apasă pe „delete”. Când se întoarse, Bărbie le spuse fetelor că are de făcut urgent o situatie la calculator. Apasă pe fișierul ei cu tabele, dar nimic. − Ce-o fi având calculatorul asta? După încercări repetate, Bărbie se prinse că fișierul ei, pur și simplu nu mai există. − Fetelor! Ce-ați făcut aici? Ați șters ceva? −Aaa! Numai niște tabele
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3083]
-
toate trei. În cabinetul doctorului, în timp ce Shelley aștepta că doctorul să și pregătească seringă, Lucy se plimbă încoace și încolo, curioasă să vadă tot. Ba chiar să și atingă. Se așeza la birou și vru să vadă dacă ventilatorul funcționează. Apasă butonul de pornire și un vânt năprasnic zbura toate hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc. Doctorul se întoarse nervos, Bărbie sări să culeagă hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
este la fel de „beat de ea” pe cât este ea de el. P.H.L. a anticipat acest moment, pentru a sublinia că, deși aparent fără motiv (este tânără și are o frumusețe aparte), Teodora este „roasă de îndoieli”. E prea reținută și pare apăsată de complexe, mărturisite indirect, în confesiuni scurte făcute acestui bărbat în care a început să aibă tot mai multă încredere. Și constată aceasta cu oarecare teamă și nemulțumire... Drept răspuns, Profesorul i-a oferit o poezioară, un „exercițiu poetic”, zice
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]