8,321 matches
-
forță. Nu e vorba numai de o atingere adusă libertății presei; inima însăși a națiunii încetează să bată. Memoria națională e sugrumată. Acea națiune nu mai știe nici ea ce este cu adevărat. Își pierde unitatea spirituală și, cu toate că în aparență își păstrează aceeași limbă, fiii ei încetează să se înțeleagă. Generații amuțite îmbătrânesc, mor fără să-și fi povestit istoria nici pentru ele însele, nici pentru cele ce vor urma. Când spirite ca Ahmatova și Zamiatin sunt zidite de vii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
unei lumi suprasensibile și o opune mai întâi ca pe un dincolo conștiinței nemijlocite și senzației prezente: este libertatea cunoașterii prin gândire care se eliberează pe sine, de acest dincoace numit realitate și mod finit de a fi. /.../Arta înlătură aparența și înșelăciunea acestei lumi rele și trecătoare din conținutul valoros și veridic al fenomenelor, dându-le acestora o realitate superioară, născută din spirit.” [19] Și iată cum - către înălțimea aceleiași idei - se ridică rostirea poetului: „Atâta cât ochii nu pot
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
adică în engleză, așa că cititorii străini iau de bună ce zice el, cu totul în răspăr față de citat, fără posibilitatea vreunui control.” 4. Concluzii Lecturând poemele lui Horia Stamatu e imposibil să nu te reîntorci cu gândul la acea imponderabilă aparență a artei care, cum o gândea Hegel, anunță prin ea însăși ceva spiritual și trimite de la sine la acest spiritual. El rămâne printre marii nedreptățiți ai soartei - dar nu numai - și în același timp unul dintre marii poeți români care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
natură, realitate și libertățile infinite ale gândirii conceptuale. Fără a fi fost un hegelian, Horia Stamatu ne convinge, pe calea eminentă a poemelor sale, că arta, în realitatea ei vibrantă și vie este singura capabilă să înlăture ceea ce Hegel numea „...aparența și înșelăciunea acestei lumi rele și trecătoare din conținutul valoros și veridic al fenomenelor, dându-le acestora (și implicit nouă, celor de azi) o realitate superioară, născută din spirt.” [22] [1] Din nefericire realitățile din Cultura (!) noastră de azi sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate. Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele”, a spus ea. În continuare, poeta a abordat tema corectitudinii politice, cea devenită „aproape religie și mai mult decât politică”, dar și despre distrugerea statelor naționale. „Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a
Discurs teribil al Anei Blandiana [Corola-blog/BlogPost/93600_a_94892]
-
o lansează în programul de identificare. Un clipit verzui anunță misiunea încheiată. Își lasă capul ușor pe tetiera scaunului, dând semn că ațipește. Eul i se concentrează într-o suită de fulgere minuscule, descărcări electrice controlate. Un coridor sinuos, cu aparență spongioasă, îi este traseu instantaneu. Virtualul spațiu cenușiu, parcurs cu supra-viteză în banda onirică, devine brusc el însuși un mănunchi de scântei luminoase, multicolore. Congestiile programate își fac datoria și-n somnul căutat transferă pseudo-câmpului vizual amprenta reperată. Constată că
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
după care s-a acționat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forțelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naționale și difuzarea unor ordine, rapoarte și informații false, scoaterea în stradă și înarmarea populației, respectiv crearea aparenței unui „război civil” în care să se confrunte unități înarmate aparținând Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne sau aceluiași minister, în scopul preluării puterii și legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a
Parchetul Militar extinde urmărirea penală în Dosarul Revoluției [Corola-blog/BlogPost/93257_a_94549]
-
înfrigurat la provă ceteam din Zend-Avesta." (Călătorie veche) " Împleticit pe scenă și mândru ca un rege", leul din cușca acestui fast găurit e captivul în care se deșteaptă, nefiresc, pofta de viață a sălbăticiunii. Iluzie comică, în lumea unde doar aparența suferă: "mantia mă doare cu ciucuri argintii." (Măscăriciul) Priviți cum trece, în regretele nehotărîților, circul divin: "Îmi cer iertare, Doamne, pentru că poate,/ poate-ar fi fost mai bine dacă-aș fi jucat și eu/ - fie chiar pe-un preț derizoriu
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
frații nu sunt duși la biserică, iar moralitatea intervine vag în viața celor doi ca un fel de mască socială, o convenție. Și totuși, crima declanșează ceva neprevăzut, dimensiunea ascunsă a identității fiecăruia. Cuplul fratern atît de bine sudat în aparență se desface monstruos, cînd Ian este pe punctul de a-și lichida propriul frate devenit "incomod", și altercația atrage după sine Nemesis-ul stupid și ironic desprins parcă din piesele lui Alfred Jarry. Numai că mai există un filtru livresc prin
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
experiment, duhul apare într-un anumit fel, dacă în schimb face alt experiment, duhul, la rîndul lui, va apărea altfel. Duhul acesta e ca un substrat care se manifestă în două moduri care se contrazic reciproc. O esență cu două aparențe care se exclud. Iar dacă aparența ondulatorie a fost descrisă de Schrödinger, aparența corpusculară a revenit lui Bohr și Heisenberg. Ipoteza cîmpului cu răspîndire universală are o consecință remarcabilă, și anume aceea că diviziunea materiei nu numai că nu poate
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
fel, dacă în schimb face alt experiment, duhul, la rîndul lui, va apărea altfel. Duhul acesta e ca un substrat care se manifestă în două moduri care se contrazic reciproc. O esență cu două aparențe care se exclud. Iar dacă aparența ondulatorie a fost descrisă de Schrödinger, aparența corpusculară a revenit lui Bohr și Heisenberg. Ipoteza cîmpului cu răspîndire universală are o consecință remarcabilă, și anume aceea că diviziunea materiei nu numai că nu poate fi făcută la infinit, că așadar
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
duhul, la rîndul lui, va apărea altfel. Duhul acesta e ca un substrat care se manifestă în două moduri care se contrazic reciproc. O esență cu două aparențe care se exclud. Iar dacă aparența ondulatorie a fost descrisă de Schrödinger, aparența corpusculară a revenit lui Bohr și Heisenberg. Ipoteza cîmpului cu răspîndire universală are o consecință remarcabilă, și anume aceea că diviziunea materiei nu numai că nu poate fi făcută la infinit, că așadar există niște particule dincolo de care mărunțirea se
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
la altul ("mătură") producîndu-se ușor, prin contextele comune: "fruntașul TR (...) descoperind (...) că Ťbalaurulť e de fapt mătura și că formula Ťholul și scărileť ascunde o porție zdravănă de baleiaj" (p. 149). Într-o altă sursă, apăreau - cu ironia accentuată prin aparența lor de denumiri de cod militar - formulele Acțiunea șopîrla ("spălatul toaletelor") și Acțiunea Cobra ("frecatul dușumelelor"). Metaforică e și una dintre desemnările ironice tradiționale ale infanteriștilor - iepuri sau iepurași de cîmp (cf. Moise 1982): "la infanterie sau Ťiepurași de câmpť
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
se împlinește în anii detenției aureolați cu moartea sa christică. Dar în prealabil a existat o adevărată catehizare întru sfințenie pe parcursul anilor în care protagonistul acesta, pentru ochii noștri de lut în cel mai insesizabil mod, în răspăr cu toate aparențele contrarii, încă de pe când era situat în apogeul vieții de îndestulare și de libertate, aluneca subteran spre închisoare, spre moarte, spre sacralitate. Căci sfințenia preexistă! Despre această catehizare avem ca principală probă transpunerea în românește a părții a treia a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus. Acest lucru nu poate fi definit altfel". După cum Merleau-Ponty constata încărcătura inconturnabil existențială, ideatică și chiar somatică a verbului poetic: "Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
amendat în vreun fel pentru raptul feroce al bunurilor statului, pentru acapararea sălbatică a resurselor acestuia. Complicitățile (și șantajele) reciproce, conspirația tacită și manevrele de dezinformare (executate după regulile "artistice" ale ideologiei comuniste) le-au permis onorabilizarea pe bază de aparențe, acceptarea - ce-i drept, reticentă - de către Occident, aprobarea mecanică de către "masele populare". După 1989, trezirea comunităților României a început lent, cu mari dificultăți. Nu întâmplător Bucureștiul, cea mai informată și deschisă colectivitate, a fost ținta represiunilor minerești, puse la cale
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
a sesizat că tranșarea bătăliei nu se va realiza decât după alegerile locale și parlamentare din acest an. Câștigarea localelor a căpătat, dincolo de semnificativul acces la fondurile europene (pe care "sistemul" le va deturna "firesc" prin același probat joc al aparențelor) o importanță majoră pentru configurarea viitorului legislativ. La "parlamentare", PD-L-ul va trebui, probabil, să înfrunte o întreagă "monstruoasă coaliție", de la dreapta (PNL-ul) la stânga (PSD-ul, PRM-ul, PC-ul). Bucureștiul a devenit, încă o dată, ținta cea mai
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
bătăliei finale cu "sistemul" pe care îl reprezintă după "parlamentarele" din toamnă. Obișnuiți cu trucurile propagandei comuniste, ei au propus două direcții de acțiune, menite să ducă la înfrângerea candidatului PD-L-ist. Pe de o parte au susținut, în aparență corect, necesitatea unei campanii cât mai puțin politizate, pe motivul rolului "tehnic" al primarilor, de administratori pragmatici și raționali. Era previzibil că, onest cu sine, d-l Blaga își va asuma în program continuarea și finalizarea proiectelor începute de înaintașul
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
îngrijorată, sora lui, Pia, printr-o epistolă mai mult decât prietenoasă adresată lui Nelli. Punctul critic va fi, prin urmare, depășit fără complicații. Nicăieri apoi, în tot restul cărții, nu se va mai aduce vorba despre momentul acesta, după toate aparențele dificil. Ce este de remarcat - aici și în continuare - e o infailibilă artă a disculpării morale. A apărării demne, pe care o profesează, cu egală noblețe, și distratul filolog Dinu, și visătoarea lui logodnică, Nelli. Spun asta pentru că, mai ales
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
însă capacitatea lui critic-integratoare, cu absorbția unor elemente și valori pe care spiritul comun le vede exclusiv în opoziție. Lethe și Styxul, Apolo și Dionysos, Icar și Anteu, piramidele deșertului și clipele pulsatile ale vieții, statornicul și efemerul, esența și aparența lucrurilor, fiarele și templele, zeii și monștrii, râsul omenesc și surâsul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, preștiința destinului și experiențele pe care le stoarcem de toată seva lor: aceste bipolarități, și altele încă, sunt puse în conjuncții inițial adversative
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
a îndurat Flaubert. Și același lucru e valabil pentru orice scriitor. De aceea, oricît de autonomă e o breaslă culturală în raport cu factorii de putere (politicul și financiarul), normele care dau tonul și fac legea în interiorul ei nu sunt decît în aparență culturale. A susține existența unor criterii exclusiv culturale înseamnă să nu te fi desprins încă de cutele mentale ale burgheziei mici, înguste și filistine. Pelicula culturală a unei societăți - sera plantelor înălțîndu-se pe solul hrănit pecuniar de propaganda politică - este
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
tematică derutantă, ar fi trebuit nu să înlocuiască Tinerețea lui Pius Dabija, ci doar să se integreze ca episod intermediar între cele două nuvele. Însă, chiar și așa, s-ar fi introdus în masa romanului un capitol tensional. După toate aparențele, Adolescenții a fost oprită de cenzură, autorul fiind convins să nu o publice 2. Manuscrisul ei, aflat în Dosarul de securitate al scriitorului 3, a fost publicat, pentru prima dată, în Opere, vol. II, 2005. Proza, care nu e una
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
reflux, cu o cedare, cu o abjurare formală, conduită a unui om timorat, înfricoșat, căruia Gulagul autohton i-a înfrînt cerbicia. Nu știm, nu vom ști niciodată cu exactitate ce s-a petrecut în forul său intim, însă, după toate aparențele, manifestarea filosofului conturează o retractare a la Galileo Galilei. Iată un pasaj din "Autobiografia" sa, anexată dosarului de angajare la Centrul de logică, în 1965 : Am beneficiat în anii detențiunii de un regim uman, iar în ultimii doi ani am
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
-a, 2003), nici cel al lui George Volceanov (2006) nu îl includ. Nu se găsește nici în lista on-line dictionarurban.ro; doar pe site-ul 123urban.ro apare sintagma marele licurici, cu două explicații parțiale și discutabile, provenite după toate aparențele din deducții contextuale: (1) "poreclă a lui Băsescu legată de faptul că se pare că el ar fi în spatele multor acțiuni din politica românească"; exemplu: "Flutur a primit ordin de la Marele licurici să părăsească PNL-ul!" și (2) "denumire generală
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
vorbele, tonul, gestica, mimica, faptele și înjurăturile colorate, captate vizual și auditiv, ca în proza comportamentistă. Apar însă și infiltrări în interiorul conștiinței lor, flash-uri ce luminează deodată gânduri profunde, lacunar exprimate, sentimente încă ascunse, obsesii care îi macină pe sub aparența de băieți duri, de Ferentari. Vezi, pare că ne avertizează prozatorul, folosindu-se cu subtilitate de ubicuitățile ori alternările naratoriale; gândește-te numai, întărește el, vorbind atât cu lectorul relaxat, cât și cu personajul istovit de "ocna de viață". Ai
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]