718 matches
-
nevinovat - cel mai mare bădăran. Scurt moment dramatic, soluționat de gestul lui Marcian de a săruta acolo, pe clape, mîinele Elenei, cerând grațiere. în seara aceea Marcian uitase ceasul și Elena nu i-1 adusese aminte. Ar fi servit un aperitiv, dar se temea să nu-1 facă atent asupra întîrzierii indiscrete. L-ar fi oprit la prânz, dar un rest de snobism o îndemna încă față de el la aparatul fastuos al dineurilor de gală. Spre zece, tot distrat, tot inocent, dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe toți vreme de aproape trei ani și, pentru că nu s-a dat bătut, a sosit și răsplata: fiecare a pregătit și adus în cele din urmă la curte câte un fel, cum a știut și putut mai bine, de la aperitive la desert, de la sărat, acrișor, amărui, până la dulcic. Când bunătățile s-au adunat, Marius le-a rânduit între două coperte și a închinat cartea lui Sorin Stoica. N-am avut cum s-o citesc pe toată, cap-coadă. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ce-i jertfim își pierde consistența... de exemplu gestul acesta al mainii care scrie... sau care „mă scrie”... Data 6, Lucrurile vii, câinii, oamenii, toate masele care se pun în mișcare spontan le-am văzut destul pentru moment. Este ora aperitivului... ...ejte ora aia cețoașă când dimpul, pornind să fie drei, zau șașe, zau poate nouă z a oprit din drum, vără ză-ji abandoneje pretenciile...acum orele ze dizting cu greu be gadranul alb....zunt cu totul jderse, gufundate în albul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Cotoșman: Ei, Voinicule, să vedem dacă-ți vine coroana! Uriașul: Cum să nu-mi vină? Mie orice-mi pui pe cap, îmi vine turnat! Cotoșman: Ia încearc-o! Uriașul: Nu acuma, după ce termin masa, că mi s-a făcut foame după aperitivul pe care mi l-ai adus. Iar mătăluță ești musafirul meu la masă. Și după ce te-ndopi bine, poate te mănânc și pe tine, că-mi ești foarte simpatic! Cotoșman: Nu cred eu așa ceva, că doar ești mâncător de oameni
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
am spus n-a fost nimic pregătit dinainte, de aceea să nu vă supărați că nu v-am anunțat. Am luat hotărârea pe loc și asta a fost. —Sunteți plini pe surprize. Ce mai? Să ne bucurăm! Silvia aduce imediat aperitive, băutură, ciocnesc închinând pentru logodna lor, fericirea de care să aibă parte împreună. Îl îmbrățișează, îl sărută felicitându-l, în timp ce Matei se simte ușurat că ei l-au primit cu bunăvoință în loc să fie luat la rost cum se aștepta. Cum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
noștri și o să-ți umple casa. Dacă voi mai apuca zilele acelea. Cum să nu le apuci , cuscre, că ești teafăr, voinic, arăți mai bine ca mine, îl încurajează Virgil Zamfirescu, tatăl lui Matei. Cecilia i-a servit cu niște aperitive și pentru că altceva n-au mai dorit să mănânce, le-a dat prăjituri, băutură și le-a făcut câte o cafea. —Te descurci foarte bine, noră-mea. Ești o bună gospodină, a lăudat-o Virgil. —Ca la început, a răspuns
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
digere carnea. Toate pungile de Mylar umflate cu azot erau aranjate pe sortimente, vârâte în cutii maro de carton striat. În cutiile marcate „Desert” se găseau pungi cu fursecuri uscate zuruind ca semințele într-o tigvă uscată. În cutiile marcate „Aperitive”, aripioare de pui dehidomnișoaratate zornăiau ca niște oase vechi. De frică să nu se-ngrașe, Miss America a găsit toate cutiile pe care scria „Desert” și a găurit fiecare pungă folosind cuțitul Bucătarului Asasin. Doar așa, să grăbească suferința. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trebuit ținut mult spre stînga, preferabil înapoia lui Triner, dar mai lateral. Hedrock încuviință satisfăcut. Nu-l scăpase o clipă din ochi pe Triner iar acum îi spuse: ― Am să-ți spun absolut totul, Triner. (Asta era un fel de aperitiv pentru curiozitatea evidentă a individului și avea să-i calmeze nerăbdarea). Dar mai întîi vreau să te rog să mai faci un lucru. Ai în biroul central de aici un contabil șef numit Royan. Cheamă-l sus. După ce-i vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Ce umbră stă la geamul tău Ca de iubiri învinse ? ! Un fost poet, și-al nopții hău, Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în voie, ca la fiecare sfârșit de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un apostol. Lângă masa cu aperitive, Elsa vorbea cu Manlio și cu soția lui, își mișca mâinile și părul, zâmbea. Buzele ei splendide se deschideau repetat pe arcada superioară a dinților, ușor pronunțată, conștiente de puterea strânsă în acel mic defect. Rochia de satin, roșu-închis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la discuție, sorbeam câte o înghițitură, Martine îmi servea aperitivele, vorbeam, și cu coada ochiului o priveam pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
celorlalți și sfârșea prin a le da ascultare. În seara aceea, cu ardoarea unui adevărat prieten, încerca să pătrundă în vizuina profundă în care eu călătoream fără chef. O făcea deja de câtăvă vreme. Eu, tăcut, distrat, mă repezisem la aperitiv cu o furculiță violentă, dar apoi l-am lăsat în farfurie, fără să mai comand nimic. Manlio încerca să fie alături de mine, îmi lua cu împrumut dispoziția și între timp ciugulea din diverse farfurii, ardei, urdă prăjită, broccoli căliți. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deprimantă și nu prea curată. Eu îi dădusem dreptate, dar apoi am prins obiceiul să mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive dense și cu mult alcool, care după câteva înghițituri te amețeau. Compania era modestă, polonezii se îmbătau, vorbeau cu voce tare, Gae se așeza la masa mea și îmi oferea o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răsuflarea. Nu era atentă la mișcările smucite, îl privea în ochi. Îl iubea, pur și simplu îl iubea. Trebuia să mă grăbesc, soarele apusese, Elsa mă aștepta la cină, băusem cel puțin o jumătate de pahar din unul din teribilele aperitive ale lui Gae, speram să-i dispară efectul în timpul plimbării de întoarcere spre casă. Dar, sprijinit cu cotul de tejghea ținând zece mii de lire în mână, mă gândesc că aș renunța bucuros la locul meu în tabăra celor sănătoși pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o fi. Un elefant mare și alb. Ai aproape treizeci de ani— — Mersi că-mi spui din nou. — Și până acum ai fost doar cu trei bărbați. Trei! Greu de crezut, dar e adevărat. Fetele tăcură cât timp Nicholas așeză aperitivele pe masă: ton cu sos tartar cu avocado și un platou vârf cu scoici. Părea că se pregătește să le ia comanda, dar Emmy își puse ambele mâini deasupra meniului și îl privi dușmănos. Înfrânt, acesta se îndepărtă. — Amândouă sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Repetă aceste patru cuvinte în timp ce prin minte îi dansau imagini cu rochia de mireasă Monique Lhuillier la care visa (fără mâneci, dar cu bretele, lungă până la podea, cu o eșarfă roz pal legată în talie) și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat la cuptor sau mușchi de vită Matsuzake). Mă bucur să știu că nu sunt singura. Emmy termină de băut cafeaua și linse lingurița. — De ce tu și familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o scoteau din sărite cei care sunau și întrebau cum te cheamă înainte să se prezinte, dar se strădui să fie politicoasă. — Chiar ea. Cine întreabă, vă rog? — Adriana, sunt Mackenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a găsi oarecare semne ale unui sfârșit apropiat al maladiei, se uita la chipurile trecătorilor de pe stradă, întorcea capul cu dezgust când vedea expresia lor de tristețe și, după ce citea pentru a suta oară firmele magazinelor din față, reclamele renumitelor aperitive care nici nu se mai serveau, se ridica și o lua la întâmplare pe străzile galbene ale orașului. Cu plimbările singuratice în cafenele, din cafenele în restaurante, venea astfel seara. Rieux l-a zărit, tocmai într-o seară, la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Café Breton. A mîncat apoi ceva, nu a știut spre ce a arătat cu degetul, spunînd this. Barmanul nu știa engleză, dar urmărise indexul; i-a pus niște bucățele de carne cu sos condimentat pe o farfurioară. Fără pîine, un aperitiv, specialitatea casei, probabil. A mai cerut un whisky, plătea consumația pe loc, pentru a putea să plece În orice clipă. A sorbit; s-a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin pe Calle Breton. Numai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vârstă erau încărcate cu pietre prețioase scoase din seif. Toată lumea se pupa și se saluta și turuia cât e de încântată să se revadă, chiar dacă lucrurile nu stăteau așa. Am fost conduse la locurile noastre exact când se servea, ca aperitiv, supa de mentă răcită. Masa noastră era chiar în mijlocul sălii. Toți ceilalți comeseni erau deja așezați. Cei patru PS pe care Muffy îi alesese pentru Julie erau très diverși din punct de vedere etnic. De-abia a apucat Julie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sau declinul carierei sale. Voia ca serata să fie șic, amuzantă și frumoasă în același timp. Mă gândesc să renunțăm la tema florală. Tema asta a fost folosită până la epuizare. Pentru tine, Julie, mă gândesc la un șic oceanic. La aperitiv, rulouri de homar, dar micuțe. Micuțe de tot! Minuscule! Cele mai mici și mai adorabile rulouri de homar din New York. Apoi stridii, servite în veselă de sidef adevărat, continuă Barclay mâzgălind în notes. Acum, dacă o să mă lăsați puțin singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Pun tava cu tarte în cuptor, adun resturile de foietaj și încep să-mi șterg bine sucitorul. — Samantha ? Trish bate ușor în ușă. Mai avem un oaspete. — Încă unul ? Mă întorc, ștergându-mi făina de pe obraz. Dar tocmai am pus aperitivele în cuptor... — E un prieten de-al tău. Zice că trebuie să-ți vorbească urgent. Ceva legat de afaceri ? Trish ridică din sprânceană către mine sugestiv - apoi face un pas înapoi. Și încremenesc de uimire. E Guy. Care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uluit. — O, Doamne, spune încet, mutându-și privirea de la uniforma mea la sucitor și la mâinile pline de făină. Chiar ești menajeră. — Da. Îmi înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de uimire. — Faci reverențe ? — Ei, faza cu reverența a fost o scăpare, admit. Îi surprind privirea siderată și simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu ciuperci și chiflele. Când intrăm în încăperea tapetată cu mătase albă, pălăvrăgeala amuțește brusc și paisprezece capete vopsite și lăcuite se întorc spre noi. Invitatele lui Trish sunt așezate în jurul mesei, bând șampanie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din nou, stilul genialului Arghezi („Am fost un martor de fotoliu, priceput mai mult În emoții de ignoranță, decît În despicarea tehnică a firului În șuvițe și mi-a zburat petecul de suflet, În mijlocul entuziasmului din sală”; sau „fluieratul e aperitivul simțului critic”); am redescoperit modernitate gîndirii lui Blaga („Între teatru și realitate se pune semnul celei mai monotone egalități matematice”; ori:„Noi suntem pentru modernism, dar nu pentru Eschil modernizat; Eschil să rămînă Eschil!”); mi-am amintit cu afecțiune de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]