904 matches
-
în 1981, am urcat prima oară, însoțit de el ― ne dăduserăm întîlnire în fața casei ―, cele 95 de trepte, a ținut să-mi arate o tehnică de urcare pe care o descoperise singur: cu trupul frânt din șale, pentru ca trunchiul, astfel aplecat, să ajungă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor.) Apoi, când Friedgard trece pragul apartamentului, intrarea ei este însoțită de faimosul gest prevenitor al lui Cioran care își așeza mâna pe canatul de sus al cadrului ușii, rugîndu-te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și apoi făcea cinste poreclei, Santa Paciencia 1, fiindcă Bobby se purta foarte urît și ea parcă nici nu băga de seamă, zîmbea tot timpul cu gura plină de ace. Și nu-i cădea nici unul; nici chiar acum, cînd stătea aplecată, uitîndu-se În jos și Întrebîndu-l pe Julius dacă-i plăcea să meargă la altă școală, Îți place noua uniformă? „Termină dracului odată!“, strigă Bobby și pe covor se Împrăștiară o mulțime de ace. Victoria se ridică pentru a desena reverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spus. După care, acum doi ani, dragul de Calvin Carter mi-a oferit ceva aici. —Și cum te relaxezi? Lisa se bucura de imaginea pe care o oferea cămașa strâmtă a lui Jack, mulată pe mușchii spatelui în timp ce el stătea aplecat. —Adică, spuse ea, atașând un zâmbet dulce, care din păcate s-a dovedit a fi irosit, joci golf? — Asta e ultima dată când vin să îți repar boilerul, bombăni el. — Nu te vedeam ca pe un bărbat care joacă golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că nici măcar nu era nevoie să Înghiți tot conținutul tubului ca să te sinucizi. De Îndată ce comprimatele Începeau să-și facă efectul, nu mai eram În stare să mă țin pe picioare și mă duceam să mă Întind pe pat, cu capul aplecat, ca Marat asasinat În cada de baie. Nu mai aveam puterea să părăsesc apartamentul, ceea ce era un mod radical de a nu mai simți angoasa străzii! Atunci l-am căutat pe doctorul Zscharnack. Psihanaliștii nu recomandă medicamente. — Doctore, am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mândria verticală, ci vestejesc spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea viața povestită de îngeri veseli în umbra unei sălcii plângătoare. Și de câte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate să le lumineze neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se deschide,/ În marele gol, de pe sârmă subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se deschide,/ În marele gol, de pe sârmă subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul Orfic”). Poemele foarte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ați spus asta înainte de a mă tăia, scrâșnește din fălci, neputincios, Augustus. Nu am fost eu acela, se dezvinovățește doctorul. — Tu sau confrații tăi, tot aia e, mârâie principele. Nu ți-ar fi folosit la nimic, îl consolează Livia. Stă aplecată asupra lui, încercând să-i aline chinul cu șoapte duioase, ca unui copil. — Pentru că libertatea carierei medicale nu ne oferă nici o garanție, se scapă Antonius Musa. Themison și câțiva dintre discipolii săi aprobă în tăcere. Mai e ceva, rostește după
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pa ci entului, învinuit sărmanul că nu a respectat cu strictețe tratamentul, deși învață pe riscul nostru și și câștigă experiența tot pe pielea noastră. — Ia nu te mai agita atâta, îl mustră afectuos Livia. Se saltă în picioare și, aplecată asupra lui, îi aranjează perna la spate cu o mână expertă. Îi pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe Themison pentru că m-au chinuit hemoroizii azi-noapte. Arată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spate și gura ușor întredeschisă. I se pare că-și ține pleoapele închise. Nu-l mai deranjează atunci. Se întoarce din nou la spectacolul de afară. De ce stau pe trei linii... nu... pe patru? Prima în picioare, a doua puțin aplecată, a treia și mai aplecată... Nu-l mai rabdă inima și izbucnește: — Al patrulea rând s-a pus în genunchi! — Alcătuiesc țestoasa, îngână ostenit Rufus. Sfârșesc în unghi, întocmai ca acoperișul caselor, nu vezi? Tânărul se codește. Coboară cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
I se pare că-și ține pleoapele închise. Nu-l mai deranjează atunci. Se întoarce din nou la spectacolul de afară. De ce stau pe trei linii... nu... pe patru? Prima în picioare, a doua puțin aplecată, a treia și mai aplecată... Nu-l mai rabdă inima și izbucnește: — Al patrulea rând s-a pus în genunchi! — Alcătuiesc țestoasa, îngână ostenit Rufus. Sfârșesc în unghi, întocmai ca acoperișul caselor, nu vezi? Tânărul se codește. Coboară cu un picior pe pământ. — Ba da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfânt, s-au alăturat rebelilor. Nu i-am mai putut ține în frâu. Au trecut de partea mulțimii dezlănțuite. Un nod îl apasă dureros în coșul pieptului. Rachela... Își aduce aminte unde se află. Vede chipurile îngrijorate ale celor doi aplecate asupra sa. Se ridică încet și le adresează un mic zâmbet trist: — N-am să procedez precum gladiatorii învinși, încearcă să glumească. N-am să fac apel la public să-mi decidă soarta. Pe Vittelius îl podidește plânsul. Se apropie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
albă de in, pentru a-i sustrage vederii mulțimii, pe cei atinși de câte un spirit ieșit din comun... Unii cavalos Își scuturau violent trupul, iar cei invadați de pretos velhos emiteau sunete surde - hum hum hum -, mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Du-te tu. — Eu am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia. Se ridică fără grație, luă sticlele, una În fiecare mînă, și o luă prin iarbă spre un grup de tineri care stăteau tolăniți. Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin ochii unui străin: Îi remarcă frumusețea, dar și faptul că arăta matură, avînd aproape un aer de matroană, pentru că puteai sesiza la ea ceva din silueta colțuroasă, șoldurile late
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat după ce tutunul se reaprinse cum trebuie și stinse chibritul, Își luă pipa de la gură. — Nu-i așa c-a fost ciudat să dau peste tine la fabrică așa? zise el. Lui Duncan Îi pieri inima. Nu răspunse. Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privire În stînga și-n dreapta; În cele din urmă, Își mușcă din nou unghia, se Încruntă și se dădu la o parte. Ea intră În baie, Închise ușa și o Încuie, aproape uitînd de el. Folosi toaleta - mai mult aplecată decît În șezut pe scaunul pătat din lemn, legănîndu-se În ritmul clătinat al trenului, simțind Încordarea mușchilor feselor și șoldurilor. Se spălă pe mîini uitîndu-se În oglinda mînjită, cercetîndu-și cîteva puncte ale feței - gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a adunat învățători din satele județene și le-a explicat sensul și sarcinile revoluției, a făcut și propaganda revoluționară în provincie iar pentru aceste fapte a fost arestat și închis 8 luni, comisia de anchetă precizând că a fost “tare aplecat și răspânditor de idei revoluționare” . C.Stanciovici funcționar ca profesor la Școala Ionascului din Slatina a raportat Departamentului Instrucțiunii Publice că nu a putut aduna învățătorii la școala normală din oraș, din cauza holerei, dar ca prin subrevizorii de plasa le-
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
exterior care o diferențiază de celelalte varietăți de culoare. Culoarea jarului situat pe extremitățile corporale este la majoritatea indivizilor neagră, iar lâna este albă. Profilul capului este pronunțat convex la peste 70 % din indivizi, iar urechile sunt lungi și purtate aplecat, ajungând până la nivelul botului. Coarnele sunt prezente la aproximativ 10% din efectivul varietății. Coada este lungă, depășind nivelul jaretelor. Ca dezvoltare corporală, țigaia cu capul negru este o oaie mai masivă comparativ cu celelalte varietăți. Astfel, greutatea corporală este de
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
să nu mai simți. Viața ta, condițiile În care trăiești și slujba ta revendică acel preț. Înspăimântat că n-o să mai ai umbră când stai cu fața la soare, ai Încetat să te mai uiți În sus spre el. Capul tău stă aplecat când nu ești În serviciul noilor tăi stăpâni. Dar acest lucru nu s-a Întâmplat atunci, când cu greva. S-a Întâmplat mult mai demult. Aș fi zis ca curu Îcă ai Întreprins o călătorie În Întuneric,n-a suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Vreo șase polițiști, patru agenți de patrulă și doi îmbrăcați civil, stăteau lângă o ușă dublă aflată la celălalt capăt al coridorului. Unul din ei era chiar Lon Sellitto, cel cu hainele boțite mai tot timpul; acum, stătea cu capul aplecat și cu un carnețel în mână discutând cu un paznic. Printre ușile parțial deschise, putu zări o formă vagă, cel mai probabil victima. Se adresă apoi tehnicianului ce tocmai trecea pe lângă ea: - Avem nevoie de mai multă lumină acolo pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gândesc că poate a spus anumite lucruri doar ca răspuns la cele spuse de tine. Rhyme o privi cu atenție pe Sachs. O pată de murdărie de forma unei semiluni pe obraz, câteva picături de transpirație deasupra buzei superioare. Stătea aplecată și, deși tonul ei era calm, îi simțea tensiunea și concentrarea. Cu siguranță nu își dădea seama, dar ceea ce simțea ea acum era foarte asemănător cu ce simțea el de fiecare dată când se aflau la distanță și încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se umflase cât un pepene. Constable îl târî înapoi la masă și îl propti acolo, cu spatele către ușă. În caz că vreunul dintre gardieni s-ar fi uitat iar înăuntru, ar fi rămas cu impresia că omul citește ziarele, cu capul aplecat. Constable se aplecă și îi scoase pantoful și șoseta, apoi șterse sângele de pe masă cât putu de bine și acoperi urmele cu acte și bucăți de hârtie. Îl va ucide mai târziu pe avocat. Deocamdată, cel puțin pentru câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
drăgălașă. - Și avocatul tău? întrebă ea, aplecându-se asupra lui Roth. A fost și el înjunghiat? - Da! A fost un deținut negru. A spus că sunt rasist și că vrea să îmi dea o lecție, răspunse el, stând cu capul aplecat, dar simțind-o că se apropie. Joe e rănit grav. Trebuie să îl salvăm! Doar câțiva pași... Sau dacă suspectul e alb și mai arată și decent, adică are toți dinții în gură și poartă haine care nu miros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
detectivul observă o mișcare dubioasă în hol. Un doctor cu halat verde îl văzuse pe Grady și venea încet înspre ei. Bell nu putea citi nimic pe fața lui. - Charles, spuse detectivul cu blândețe. Numai că, deși stătea cu capul aplecat, Grady era deja atent la apropierea bărbatului. - Negru și alb, șopti el. Dumnezeule! Se ridică pentru a-l întâmpina pe doctor. Privind fără țintă la cerul cenușiu al serii, Lincoln Rhyme își auzi telefonul sunând. - Comandă: răspunde. Click. - Da? - Lincoln
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-se către trotuar. Cu toate acestea, nu se putu abține să nu facă încă o pauză. Privi în urmă spre steagurile uriașe din fața cortului, pe jumătate ascunse de fum. Pe unul dintre ele se mai vedea un Arlecchino cu mască aplecat înainte, cu palmele goale deschise în sus. Priviți, onorată audiență, nu am nimic în mână. Numai că, parcă pictorul însuși ar fi comis o mică greșeală, personajul chiar ținea ceva în mână, ceva ascuns privirilor din pricina unei mascări perfecte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]