2,765 matches
-
ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi... CEASUL UNIVESRULUI A STAT. Ori s-a topit... Trecem peste ghicitori și peste toți comentatorii fatidicei cifre 6 menționată pe larg în Apocalipsă. Nici o ambiguitate. Decât să cauți... După descrierea fizică a Fiarei, a cărei înfățișare - oricât i-am pune noi la lucru zi de zi pe Dali și pe Picasso, împreună, - lucru depășind contorsionarea cea mai pervertită a formelor, până și ce
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
care am avut-o noi între Armaghedonul lui Ticu și blestemele Mamei șuvoiul ăsta de sânge ce duce cu el morții noștri tineri și ne ia până la urmă pe toți”. Marta Petreu a scris o carte cutremurătoare, sumbră ca vuietul Apocalipsei, cu puternice și minunate descărcări de electricitate stilistică, stenică, totuși, prin luminozitatea iubirii, întrevăzută pe cerul tulbure al romanului, înroșit de sângele morților evocați și negru de smoala câinoșeniei. A omului și a destinului.
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
expresiile sale diseminate între ghilimele pe tot parcursul acestui text, ce anume opune el acestor deviații aberante ale rațiunii la vîrsta ei modernă din secolul XX? Pentru Fondane, e cea care se arată a fi revelatorul cel mai sensibil al apocalipsei ce se apropie, dar poezia e și cea care poate reprezenta o cale de ieșire, de salvare. Tocmai prin a sa „logică altfel”, adică mai mult decît rațională căci înglobînd în ea și rațiunea, și prin „gîndirea vie” care-i
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
care precumpănește e fie resemnarea grea, fie amărăciunea dată de intuiția că mare lucru nu e de făcut. În fond, liberul arbitru e doar o consolare de care ne agățăm atunci cînd vrem să uităm că viitorul e descris în „Apocalipsa“ lui Ioan. Orice am face, deznodămîntul e știut. Și cum știm încotro ne îndreptăm, și anume spre un rău tot mai mare căruia nu i se poate găsi împotrivire, singura mîngîiere e să căutăm acele rare indicii care ne amintesc
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
mama Tabitei (eroina povestitoare), a lui Tinu și a Anei, căsătorită fără voie cu Ticu, „străjer al lui Iehova”, îl repudiază pe acesta pentru multele defecte, reale sau aparente, dar și pentru „sufletul său armaghedonic”, pentru credința lui neclintită în Apocalipsa care se apropie. Nu l-a iubit, dar îi și respinge credinț a. „... războiul lor religios și amoros, își amintește Tabita, schijele sfintelor și lumeștilor lor proiectile treceau prin noi tustrei, sfârtecândune. Și erau așa de ocupați să se pândească
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
Andrei Moisoiu (Google) Yitzhak Kaduri, unul dintre cei mai respectați rabini din lume, a făcut o profeție sumbră cu privire la viitorul lumii. El a susținut că Apocalipsa va veni după moartea lui Ariel Sharon. Yitzhak Kaduri a murit la înaintată vârstă de 108 ani, în anul 2006, potrivit Le News. Înainte de a muri, a plecat la sinagoga în ziua de Yom Kippur, o sărbătoare evreiască, si a
Moartea lui Ariel Sharon va aduce apocalipsa! Ce profeție sumbră a fost făcută by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54919_a_56244]
-
Marius Miheț Savatie Baștovoi,Fuga spre câmpul cu ciori: amintiri dintr-o copilărie ateistă, București, Editura Cathisma, 2012, 202 p. La sfârșitul anilor nouă- zeci, cu puțin timp înaintea apocalipselor furibunde, tinerii basarabeni tră- iau o efervescență specială. Întorși spre România cu sentimentul fiilor vitregiți, ei s-au simțit trădați într-un spațiu matrice care nu rezona nicicum cu lozincile de-acasă. Euforia patriotică s-a stins și a fost
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
optimistă e întreținută și simbolic: una dintre proze nu are nume, fiind descrierea unui oraș care își așteaptă întemeietorii, iar alta, Arca (aluzie transparentă), nu are oraș, titlul suspendat lângă un pătrat negru în loc de vinietă (gaură neagră, materie întunecată interstelară, apocalipsă ecologică?) lăsând spațiu unei soluții de salvare viitoare. Într-un text despre fragment și defragmentare în proza de azi, am reținut cartea ca variantă atipică la capitolul experimental „cursa de șoareci” - un tip de construcție folosit mai ales în proza
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
chiar și numai pentru că „Ochi roșii polaroid” al lui Gabi Eftimie sau „umilirea animalelor” lui val chimic au demonstrat, în ultimii ani, că se poate scrie bine-merci și în absența acestor ingrediente. Câtă ingeniozitate punea val chimic în sugestia acelei apocalipse a sentimentelor și în figurarea depresiei la persoana a III-a mașinismului! Ceea ce deconcertează la Bogdan Coșa e, în schimb, din orice parte ai lua-o, sterilitatea imaginarului: „au trecut două luni de când/ am încetat să vă mai răspund/ patru
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
postura narcisiacă a unui aristocrat tânăr care-și face din martiraj un titlu de noblețe. Impulsul central - și poate singurul convingător - al acestei poezii e autoînduioșarea, jucată melodramatic până la capăt, în același scenariu. O conștiință calamitată stă eroic în fața unei apocalipse anunțate în tonuri care de care mai sumbre. Niciun vers fără promisiunea câte unei prăbușiri: „Poate să vină dragostea sau iarna atomică,/ de-acum mi-e totuna”, „Vântul s-a întețit, păsări se lovesc/ de ferestre,/ de pian.// Gata cu
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
alte insomnii, ea e de regăsit doar în capacitatea de a identifica nevroze în gesturi cotidiene infime (concesie cât de mică făcută minimalismului?): în apariția unei noi cute, în „gestul discret de retragere a cotului”, în „mâna mai nesigură” etc. Apocalipsa e cu atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale. Cea mai deconcertantă nu e monotonia tematică (formula expresionistă legitimează și încurajează obsesiile), ci combinatorica stilistică extrem de previzibilă
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
Împărăția, nu pe ins În parte. Iar la Apocalipsă se vorbește de mântuirea neamurilor, nu a inșilor” (ibid.). Judecata de apoi este judecata neamurilor: „Iată, El vine cu norii...și se vor jeli din pricina Lui toate semințiile pământului. Așa. Amin” (Apocalipsa, 1. 7), sau „...și ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul” (ibid., 5. 9), sau: „După aceea, m-am uitat și iată mulțime multă, pe care nimeni nu putea să
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
și, de ce nu, la Arghezi și Bacovia (să ne gîndim la poezia Lacustră), la Dante, Goethe, la Novalis, Leopardi, la Poe, Baudelaire, la Rimbauld, la Rilke, la Omar Khayam, Saadi, Hafiz, în textele vedice, în Cartea egipeană a morților, în Apocalipsa lui Ioan, în Cartea lui Iov, ca să mă refer la textele vechi, dar și la poeții moderni începînd cu T.S. Eliot, Ezra Pound și la alți mari poeți ai lumii. Și, desigur, putem depista acești germeni ai sublimelor revelații și
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
nașterea lucrurilor la amurgul lumii, abolind iluzia că există o „salvare prin iubire”). Fiecare secol cere mitul său: noul mit era german. Wotan în loc de Zeus, Fricka în loc de Hera, Walkyria în loc de Pallas Atena. Destinul orb în toată sălbăticia lui, geneza și apocalipsa la un loc. Limbajul omenesc și contra-limbajul oarbei voințe de putere, înlănțuindu- se, vorbindu-și. Un secol de „o măreție sumbră... sceptică și în același timp încărcată de tristețea, de fanatismul adevărului”. Secolul al XIX-lea, care, dac-ar trebui
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
coboară în text pentru a-i prinde pe cei patru mușchetari ai iluziei într-o paradigmă a haosului. Oricât de vizionar ar fi, Horia Stanciu - ce se vrea cronicarul vieților paralele - știe că avansează într-o „lume a umbrelor”, unde apocalipsele se ghicesc pretutindeni. El fantazează livresc, mizând pe o ieșire providențială din labirint. Dan Stanca nu imprimă scribului din text magia teurgiei. Chiar dacă Horia caută avid sensurile ascunse ale existențelor ratate. Numai că simpla cultivare a prieteniilor redresate de relaționări
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
peste capetele tuturor o ploaie de aur, pulberea cea mai fină va împânzi astfel paginile cărților și cuvintele se vor sfinți”. Apoteoza din finalul cărții marchează sensurile misterios-cathartice criptate în soarta crailor. Dacă o carte poate salva o lume, orice apocalipsă poate fi amânată. Dan Stanca spune undeva foarte frumos că plecăm din lumea noastră cu cea mai frumoasă zestre: întrebările. Romanul debutează cu neliniștile lui Horia legate de interpretărilor Crailor... lui Mateiu Caragiale, și sfârșește cu întrebările destinului suprapus liturgic
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Dan Stanca construiește un destin multiplu, rezolvând problema supraviețuirii prin recursul la textul matein instrumentat ca terapie esoterică. De asemenea, scena liturghiei magilor este încântătoare. Catedrala moscovită devine un centru al alchimiei profetice. Dan Stanca unește poetic psihologia trecutului cu apocalipsa imediatului. Cititorii fideli prozei lui Dan Stanca vor regăsi în roman obsesii și preocupări mai vechi, precum lumea jurnaliștilor, teoriile conspiraționiste, sexualitatea maladivă, căderea în viciu, parabola eschatologică, extazul morbid, infernul casnic și altele. Craii și morții lasă deoparte spațiile
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
nu anunță, de fapt, adevăratul neant. Lui Dan Stanca această hermeneutică îi reușește de minune: liturgicul care duce spre neant transformă decorul contemporan într-o scenă parodică, unde nu se poate reface nicidecum un adevăr. Doar se justifică o nouă apocalipsă. Cunoscută. Un roman viu și o lecție ingenioasă despre recitire.
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Într-adevăr, avea adesea tot felul de fantezii legate de lipsa tatălui și/sau a mamei și cel mai mult și mai mult îi plăceau cărțile pentru copii al căror protagonist se trezea teribil de liber după un fel de apocalipsă parentală. Făcu cifra opt pe jos cu pantoful stâng și se gândi la cele două pagini despre legile din 1804 legate de importul de porumb, pe care trebuia să le scrie pentru a doua zi. (fragment din volumul în curs
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
trebuie "să fii cu adevarat onest". Presa determina politizarea procurorilor... Sebastian Lăzăroiu susține că presa, prin informațiile furnizate, îi determină pe procurori să se politizeze- " Să ne imaginăm că sunteți procuror. Să zicem mai slab de înger. Ce gândiți? Vine apocalipsa, s-a dus dracului tot. Trebuie să mă supun stăpânilor politici. Nu mai e speranța nici la Băsescu, nici la CE, nici la americani, nici la CSM. Asta e. Și poate unii: dacă tot suntem înregimentați politic să-mi caut
Ce ar face Lăzăroiu ca "jurnalist care ține la independența justiției" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37482_a_38807]
-
acum mai bine de zece ani. Poate nu la nivelul fiecărui poem în parte, dar volumul în sine se dorea și era o construcție. Ca și în cîteva din cărțile ulterioare, Liviu Georgescu propunea acolo o cosmogonie, imagina geneze și apocalipse, într-un traiect pe care unii interpreți îl numeau auroral. În sensul că, pe urmele romanticilor, poezia aceasta construia în mari panorame reinstituirea luminii. Apocalipsele erau doar o etapă, necesară noii geneze. De altfel, Ziua de dinainte mizează, cred, dincolo de
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
și în cîteva din cărțile ulterioare, Liviu Georgescu propunea acolo o cosmogonie, imagina geneze și apocalipse, într-un traiect pe care unii interpreți îl numeau auroral. În sensul că, pe urmele romanticilor, poezia aceasta construia în mari panorame reinstituirea luminii. Apocalipsele erau doar o etapă, necesară noii geneze. De altfel, Ziua de dinainte mizează, cred, dincolo de reușitele de traseu, tocmai pe acest sens global, pe care volumul îl propune. Și nu voi face o analiză minuțioasă - pentru asta ar trebui să
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
A fost o măsură a USL, susținută și de liberali, și de PC și e un preț corect. Grija noii Direcții Antifraudă va fi să caute să lovim în zona în care eventual se va crea evaziune. Aici se termină "apocalipsa" taxelor". Victor Ponta a precizat, la RTV: "Cei de la PDL sunt nebuni dacă spun că vor fi 21 de noi taxe. Ca să nu zic mincinoși, că i-aș jigni. Comisia Europeană și FMI au spus un lucru: ați redus contribuțiile
Apocalipsa taxelor- Cei de la PDL, nebuni. Cresc doar accizele by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35883_a_37208]
-
impulsurile filosofice nu mai sunt camuflate savant în interogații magice și tușe fantastice. Radiografia satului din roman nu trece de o formulă în care știința istoriei era tratată la loc de cinste între avariile unei lumi vicioase, ce plonja în apocalipse previzibile. Prozatorul este interesat de analogiile dintre haosul totalitar și cel postrevoluționar, insistând asupra defrișării spirituale. Între singurătatea forțată demografic și căderile în viciu și boală se resemna și eroul din romanul Așezarea (1989). Șerban Ghika, un filosof trecând prin
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
din comunism mai ales pentru că dispare kafkian. Din păcate, vocea narativă, fără modulații interesante, mereu egală, previzibilă, nu aduce niciun plus de adâncime textului. Lipsa unei strategii narative în căutarea excesivă a efectului satiric este defectul major al cărții. Între apocalipse diverse, Cătălin Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor negru distopiile, rezultând o lume-nelume ce-și absoarbe vitalitățile grotești numai pentru a crea altele, mai ingenioase. Recursul la realismul magic este soluția pe care Cătălin Mihuleac o folosește pentru
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]