682 matches
-
răi - mașini superinteligente care aleargă în toate direcțiile - au întemnițat mințile umane într-o lume întunecată, artificială a universului electronic matricea. În fiecare dintre aceste cazuri, ni s-au oferit posibile imagini ale viitorului care ne așteaptă, unul în care apologetica știință s-a descătușat cu furie de sub tirania controlului, cu rezultate catastrofale. Mașini pe care le creasem în avantajul nostru s-au întors până la urmă împotriva noastră. Am fost trădați, iar existența noastră ca și specie a fost amenințată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
altcineva. —Nimic. —Uite-l, observă Joy. Sprijinit de un perete - ceea ce era riscant în aceste apartamente ciudate - se afla prada ei. Și-a aranjat părul și a dispărut. Rămasă dintr-odată singură, Ashling i-a trimis lui Bellez-moi un zâmbet apologetic. Dar, spre disperarea ei, în loc ca acest gest să îl scârbească, l-a făcut să se îndrepte direct spre ea. — Nu m-ai sunat, spuse el. —Mmmm, făcu ea încercând să zâmbească din nou și să se îndepărteze în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lipsa de cultură, lipsa de eleganță sau, mai grav, prostia. În cazul acelor tineri n-a fost vorba de prostie ci, în ciuda cîtorva exagerări, de o șarjă inteligentă. Și aș mai spune: a fost un fel de parodie a criticii apologetice a lui Eminescu, care, uneori, decade în clișeu, în formulă didactică, în jenantă banalitate. Iar pentru împrospătarea imaginii critice a unui scriitor, indiferent de dimensiunile sale, este nevoie, cîteodată, și de asemenea probe ale contestării. V. P.: Poate fi judecată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la ușă cu o expresie contrariată și două sacoșe mari. — Ce vrei? Întrebă Logan. — Păi, uite, știu că ești nervos, OK? Dar n-am făcut-o intenționat. Dacă știam, Îmi țineam gura. Îmi pare tare tare rău... Cu un zâmbet apologetic, Împinse În față cele două sacoșe. O ofertă de pace? Se așezară În bucătărie, iar la sticla de shiraz a lui Logan se adăugă sticla de chardonnay răcit a lui Miller și o serie de vase de plastic, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fie de o exagerare a autorului. Lactantius a fost un autor creștin (circa 260 - circa 325 e.n.) care a scris strict de pe această poziție. Mai ales lucrarea la care mă refer (De mortibus persecutorum), în care a prezentat, de pe poziția apologeticii creștine, biografiile împăraților care i-au persecutat pe adepții noii religii. Este deci firesc să-l bănuim pe autor de exagerări menite să discrediteze cultul „barbar” și „păgân” practicat de mama lui Galerius pentru a-l discredita pe acest „ticălos
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a adăugat și a întregit capitole precum: problema liturgicii, istoria și originea cultului, ființa și necesitatea cultului, întregiri la literatura liturgică, anul bisericesc, sărbătorile legale, ajunarea ș.a. A mai scris, de asemenea, un scurt istoric al ctitoriilor moldovenești, studii de apologetică, filosofie și psihologie a religiei, de istoriografie bisericească, de omiletică și de teologie pastorală și a descoperit dând publicității o serie de documente vechi moldovenești din Bucovina. Conștient de vechimea clasică a românității, cu rădăcini adânci în civilizația europeană, în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fi decât un „nou Elisei”, căruia Mântuitorul îi lasă întreaga moștenire spirituală. Întrucât asistă la ascensio Învățătorului, ea primește automat duhul și puterile Sale. Dar scena transmiterii efective nu mai apare în textul actual. Extremele acestei hermeneutici deopotrivă revanșarde și apologetice sunt atinse în două studii, semnate de Esther A. de Boer și Ramon Jusino. Primul îl identifică pe misteriosul „ucenic iubit” de Isus cu însăși Maria Magdalena, iar al doilea propune nici mai mult, nici mai puțin decât identificarea acesteia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod cu totul și cu totul nelegitim de la modelul divin și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false minuni. După cum se poate constata, atunci când este utilizat în scopuri apologetice, mitul căderii îngerilor furnizează o explicație în același timp simplă și coerentă asupra originii și păstrării credințelor păgâne până la sosirea creștinismului. Condiția principală pentru ca această explicație să stea în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Monografia lui Stăniloae din 1938222 cuprinde două părți: prima reprezintă un lung studiu, de aproape două sute de pagini, despre „viața și învățătura lui Palamas”, în vreme ce a doua propune traducerea a patru tratate împotriva lui Varlaam și Akindin. Tonul lucrării este apologetic, căci, pentru Stăniloae, Palamas reprezintă adevărul absolut al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas, apoi personalitatea lui Varlaam (în ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dezastruoasă 235. Rezumat și concluzii Încercând să rezum rezultatele anchetei de față, care nu se pretinde a fi decât începutul unei dezbateri despre actualitatea Părinților în teologia contemporană, aș spune următoarele: 1. Abordarea patristică a lui Dumitru Stăniloae este deopotrivă apologetică, dogmatică și spirituală. El îi citește, îi traduce și îi utilizează pe Părinții Bisericii în calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și existențială a dogmelor. Astfel, patristica îl ajută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
una dintre vocile ascultate în timpul Conciliului Vatican II239. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la confuzii și, într-o bună măsură, chiar le-a provocat. Nu este vorba despre o apologetică a Bisericii sau a confesiunii predominante în Occident, catolicismul, ci despre „caracterul universal, catolic al creștinismului”. Pe de o parte, De Lubac își propune să spulbere unele neînțelegeri legate de așa-zisa natură „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ziua din săptămînă În care o Întîlnise. S-a predat pînă la urmă englezilor, lîngă Hamburg. Negermanii au fost separați Îndată de germani, iar, În curînd, Ioan Costin se găsea În sudul Suediei Într-un lagăr de refacere. Cea mai apologetică frază pe care am auzit-o din gura lui evoca tocmai cele trei luni scan dinave: „Atîta bere cîtă am băut la șvezii ăia, n-oi mai bea io În veci!“ Dar tot În ziua cînd a depănat Întîmplări de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rămâneau îngropate în colecțiile ziarelor în care au apărut cu ani în urmă și nu erau puse din nou în circulație, ca niște conserve cu termenul de garanție depășit. Glorificarea mineritului În timpul lui Ceaușescu, se cerea insistent scriitorilor să scrie apologetic despre minerit, despre siderurgie, despre șantierele de construcții. O autoare din Petroșani, Maria Dincă, răspunde cu o întârziere de peste un deceniu acestei solicitări. Ea procedează ca și cum n-ar ști că în România s-a terminat cu comunismul (cel puțin oficial
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mă pustiesc.“ (Enigmă) Cititorii care n-au adormit sunt rugați să ia în considerare faptul că această versificare mecanic-sacerdotală îi provoacă admirație lui Liviu Dorin Clement, semnatarul prefeței. Prefațatorul are însă și el o boîte à musique, a criticii literare apologetice, astfel încât efectul de somnifer al cărții în ansamblul ei sporește: „În căutarea unui adevăr sau a unor adevăruri compatibile cu realitatea vieții firești, palpabile, recognoscibile și cu realitatea adesea aproape la fel de concretă, prin semne ale sale, a vastelor câmpii lăuntrice
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Doclin, Marineasa, Timișoara, 2001). Adjectivarea numelui unui poet fără mare valoare este propagandistică și abuzivă. Și mai este și caraghioasă. De altfel, în întregime, cartea lui Doru Timofte alunecă în ridicol, din cauza inadecvării la obiect. Înainte de a-și începe excursul apologetic, exegetul se mobilizează intelectual ca și cum ar avea de interpretat opera lui Shakespeare: „Mi-am propus, în cele ce urmează, o descifrare a întregii lirici docliniene, descifrare ce mi s-a părut a fi mai explicită și, în consecință, explicitată, în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
transformare a persoanelor în indivizi. Diversitatea punctelor de vedere existentă în mod spontan în viața cotidiană este foarte mult limitată în fața televizorului; două limitări sunt mai frecvente: atitudinea pro sau contra (cu marcată tendință de dispariție a nuanțelor) și atitudinea apologetică (forma maximă de limitare). Deseori sondajele indică astfel de atitudini (pe care în bună măsură le și induc prin publicarea sondajelor). Putem vorbi de pericolul pe care-l reprezintă pentru gândire limitarea variantelor; aceasta creează senzația unui tertum non datur
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
spaniol situat în provincia Cuidad Real. Ricardo Becerro de Bengoa (1845-1902), scriitor și publicist spaniol. Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) (348-c. 415), născut în Spania (Tarraconensis, probabil chiar la Tarragona de astăzi), cel mai mare poet creștin de expresie latină, lirică apologetică (Peristephanon), poezie didactică (Apotheosis), un poem alegoric de mare răsunet în Evul Mediu: Psychomachia. Nu am putut identifica personajul. În ediția M.J. Valdés, se menționează fără alte precizări: „Jean Lionnet, literat, critic și botanist francez contemporan cu Unamuno.“ Calila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
braț prezentul și la celălalt viitorul, iar în amândouă mâinile cheia miraculoasă cu care se deschide orice ușă. Am fost sărbătorit de colegi la Athenee-Palace. Toasturile, departe de a-mi gâdila amorul propriu, mă indispuneau știind că sânt de regulă apologetice. În schimb m-a emoționat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor strălucit. (Ce păcat ― după o lună s-a stins din viață). Au venit și părinții mei, mai fericiți ca oricând. Altă petrecere, alt banchet, de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fiecare an. M-a surprins și pe mine. Zăpada surprinde oricum. Zăpada e surprinzătoare! Este elementul de surpriză. O vreme, lumea a fost lunară. A fost tăcută. A fost înzăpezită. A fost mută a doua dimineață până când ai auzit zgomotul apologetic al șoptitoarelor mașini. Cu toții am ieșit din case în vârful picioarelor și am clipit la vederea lumii. Fiecare pare să creadă că e în întregime doar vina lui. Dar sunt și cazuri când ne acordăm nouă înșine puțin credit. Credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
n-am putut să mă duc ca martor la procesul profesorului și cărturarului Ovidiu Papadima. Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor întru dezvinovățirea lui. Am scris și am trimis tribunalului o palidă declarație apologetică”...și martirizatul precizează: “acuzatia de “legionarism” nu mi-a fost adusă deloc la proces, cred că e o inexactitate”...dat fiind starea de paralizie a lui Galaction, acuzațiile au fost centrate pe naționalismul său și faptul că a scris despre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
poezie, a jocului gratuit al minții, a alchimiei absurdului - noi îl ținem minte și inima noastră fumegă tămîie spre el. Requiescat!” Comparația între Urmuz și Eminescu - plasați sub zodia „poeților maudits” - fusese făcută și de Geo Bogza, în manifestul său apologetic din unu („Urmuz premergătorul”). Peste decenii, Marin Mincu o va recupera teoretic, „din perspectiva unei istorii a formelor artistice”, în studiul introductiv la antologia Avangardismul poetic românesc. În numărul 1 al revistei Capricorn, chiar lîngă recenzia lui G. Călinescu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face parte din categoria celor care se citesc cu resentiment, și așa se face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv, taxînd-o ca bufonerie și minimalizînd-o”. Refuzul justificat al conservatorismului protocronist nu justifică însă și delirul apologetic al autorului: „opera lui Urmuz (...) este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care îl ocupă, în culturile respective, marii torturați, un Blake, un Dostoievski, un Kafka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl ocupă, în culturile respective, marii torturați, un Blake, un Dostoievski, un Kafka”... Tot pe linie semiotică (dar colorate „protocronist” și, totodată, „textualist”) se înscriu și interpretările lui Marin Mincu din studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească. Citînd manifestul apologetic al lui Geo Bogza din revista unu, în care Urmuz era pus pe același plan cu Eminescu, Mincu apreciază — provocator — comparația bogziană ca fiind valabilă într-o „istorie a formelor literare”. Putem vedea însă în această pioasă „blasfemie” și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
destăinuire decât mie o Întrebare”. Poate că Însuși dandysmul nu este decât o formă minoră de demonism sau, ca să folosim o terminologie baudelairiană, o formă de satanism. Baudelaire a luat, În cursul timpului, atitudini contradictorii față de problema dandysmului. În portretul apologetic al dandy-ului din paginile dedicate lui Constantin Guys (Le peintre de la vie moderne), deși atribuie dandysmului o dimensiune existențială, el nu neglijează nici condiționările sale economice și sociale: „Omul bogat, leneș și care, chiar blazat, nu are altă ocupație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative izvorând din nevoia de a-și face cunoscută, în sens misionar, apologetic, credința în Dumnezeu, credință formată în mijlocul familiei, primită și învățată de la părinții săi, față de care nutrește o dragoste totală, mărturisită cu nețărmurită emoție. Astfel, Lidia Vrabie, în pagini memorabile, își mărturisește convingerea că cele mai mari bogății ale omului, și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]