1,075 matches
-
și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la maturarea limfocitelor. Maturarea semnifică dobândirea RCT, a cărui diversitate de legare a epitopilor este generată printr-o serie de rearanjări genice specifice. Celulele pre-T conțin o enzimă specifică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din cromozomul omolog, stimulează rearanjarea genelor pentru RCT-α și determină dezvoltarea stadiului dublu pozitiv (DP) (CD4+, CD8+). Celulele DP își au originea în celule dublu negative și proliferează. Circa 98% din totalul limfocitelor timice nu se maturează. Acestea mor prin apoptoză în timus, fie pentru că nu realizează o rearanjare productivă a RCT, fie pentru că nu supraviețuiesc selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și interacționează cu afinitate medie, cu moleculele CMH ale celulelor epiteliale. Limfocitele care nu generează un receptor care să recunoască moleculele CMH, dar și cele care leagă cu mare afinitate moleculele CMH, potențial inductoare ale conflictelor autoimune, sunt eliminate prin apoptoză (selecție negativă). Majoritatea limfocitelor(80-85%) din cortex sunt imature, dublu pozitive (exprimă nivele înalte ale moleculelor CD4 și CD8) și au un nivel scăzut de molecule RCT. Ele stau în ochiurile unei rețele de celule stromale, care exprimă molecule CMH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
inițială în care s-ar desfășura aceste evenimente ar da naștere la două celule fiice, una moștenitoare a unui aranjament genic V-J-C corect și alta lipsită de informația genetică completă pentru sinteza imunoglobulinelor, în acest din urmă caz intervenind mecanismul apoptozei. Celula în care s-ar realiza o informație genetică completă și corespunzătoare specificității antigenice ar sta la originea clonei de celule indusă de antigen. Această ipoteză care ne aparține este una speculativă, dar ea ar putea beneficia și de argumentul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
punctul în care s-a produs evenimentul mutațional. Asemenea evenimente conduc la realizarea unui rearanjament neproductiv de segmente genice în limfocit și, în condiții normale, mecanismele de reglarea celulară vor direcționa o astfel de celulă B spre un program de apoptoză (moarte celulară programată genetic). La toate asemenea surse de variabilitate a secvențelor de nucleotide în procesul asamblării de segmente genice imunoglobulinice se adaugă asocierea întâmplătoare posttranslațională de catene L și de catene H, ajungându-se la o variație enormă a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
neproductive al căror efect ar fi dezastruos pentru organism, dacă asemenea rearanjamente abortive nu ar declașa spontan mecanismele celular-moleculare de reglaj genetic care direcționează limfocitele B incapabile de a realiza rearanjamentele corecte de segmente genice imunoglobulinice spre un program de apoptoză. Constatându -se că în timpul realizării răspunsului imun, în citoplasma limfocitelor mature primele care apar sunt catenele H, s-a dedus că mai întâi sunt rearanjate segmentele genice H, după care are loc rearanjarea de segmente genice L. Asamblarea catenelor ușoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a deveni celule cu memorie are loc în afara măduvei osoase. Ambele căi de diferențiere depind de interacțiunea IgM legată la membrana celulelor B cu un antigen specific. Incapacitatea celulei B de a lega antigenul, activează programul morții celulare programată genetic (apoptoză), în câteva zile. Interacțiunea IgM de suprafață cu antigenul specific, declanșează o serie de răspunsuri fiziologice care includ creștere activă și proliferare, schimbarea de la producerea de anticorp legat de membrană, la sinteza de anticorp secretat, precum și schimbarea clasei catenei H
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
remarcat faptul că asemenea rearanjamente de segmente genice imunoglobulinice sunt desfășurate doar în celulele sistemului imunitar care sunt direct implicate în realizarea răspunsului imun. După ce aceste celule și-au îndeplinit funcția pentru care au fost destinate, ele vor lua calea apoptozei. erspectiva cunoștințelor actuale, este de neimaginat că asemenea rearanjamente genice ar putea avea loc și în neuroni, celule angajate în realizarea engramelor și rămâne încă misterios, controversat, rostul apoptozei neuronilor, după vârsta de 35 de ani. 6.3. SCHIMBAREA EXPRESIEI
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
îndeplinit funcția pentru care au fost destinate, ele vor lua calea apoptozei. erspectiva cunoștințelor actuale, este de neimaginat că asemenea rearanjamente genice ar putea avea loc și în neuroni, celule angajate în realizarea engramelor și rămâne încă misterios, controversat, rostul apoptozei neuronilor, după vârsta de 35 de ani. 6.3. SCHIMBAREA EXPRESIEI PENTRU CATENA GREA IMUNOGLOBULINICĂ Dezvoltarea limfocitului este inițiată printr-o perioadă de sinteză a IgM. Această perioadă are două etape în cadrul cărora sunt sintetizate diferite versiuni ale regiunii constante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la asemenea semnale constă în sinteza și secreția de enzime care determină „găuri” în celula infectată (Watson și colab., 1992), astfel că nu mai poate avea loc sinteza precursorilor virali și asamblarea virionilor progeni, deoarece o asemenea celulă este supusă apoptozei. Legarea inițială a celulelor T la APC este facilitată de molecule de adeziune și liganzii lor, incluzând CD2/LFA-3 (antigenul 3 pentru funcția limfocitară CD58) și LFA-1/ICAM (molecula 1 de adeziune intercelulară). Aceste molecule funcționează ca molecule de adeziune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau CD16. Activarea lui FcγRIII de către IgG declanșează eliberarea de citokine de tip interferon, cum ar fi IFN-γ (care semnalizează alte celule ale sistemului imunitar) precum și alți mediatori chimici de tip perforina și granzima care pătrund în celula țintă, declanșând apoptoza. Acesta este procesul de citotoxicitate mediată celular, dependentă de anticorp, cunoscut sub acronimul ADCC. FcγRIII de pe celule NK se poate asocia și cu IgG monomeric, adică nelegată la antigen, caz în care FcR inhibă activitatea celulei NK. Anticorpii IgE se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
considerate următoarele:- Sindromul limfoproliferativ autoimun este determinat de mutații în gena Fas sau în gena care codifică pentru receptorul Fas și este transmisă pe model autozomal dominant. În condiții fiziologice produșii acestor gene limitează răspunsul imun secundar infecțiilor microbiene prin apoptoza celulelor imune;- Sindromul APECED (endocrinopatia poliglandulară autoimună cu candidoză și displazie ectodermală) este determinat de mutațiile în gena care codifică pentru proteina AIRE care este un reglator autoimun. Această proteină participă la reglarea etapelor timice (selectarea limfocitelor T și dezvoltarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cuprinsă între valorile terapeutice respective (10- 80mg/mlă. Eritrocitele suspendate în ser și expuse ozonului au o reacție intensă de hemoliza postexpunere. Celule din culturi care au fost expuse o perioadă îndelungată unor concentrații foarte mici au o reacție de apoptoza. O expunere de o oră a sângelui suspendat în ser, la o concentrație de 5mM ozon, are acțiune genotoxică asupra leucocitelor. În mod intuitiv, terapia cu ozon este foarte folositoare atât în tratarea infecțiilor cronice cât și acute, bacteriene, virale
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
factorilor de inflamație TNF-α, IL-6, IL-1, PCR ce modifică nivelul gluco- corticoizilor și catecolaminelor, dar și al hormonilor sexuali (aspect întâlnit în stres);lipsa activității fizice;alterări endocrine apărute odată cu înaintarea în vârstă - scăderea testosteronului, nivelului de 25(OH)D;apoptoza (moartea celulară) miocitelor, care este accelerată; ‒ factorul genetic - greutate mică la naștere; aportul nutrițional și proteic scăzut; ‒ obezitatea sarcopenică. În clinică, sarcopenia și fragilitatea se suprapun adeseori. Sarcopenia se intrică cu diferiți factori ai sindromului geriatric, astfel încât apar rezultate negative
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lelia Maria Șușan, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91957_a_92452]
-
aplicarea unei lumini laser cu lungime de undă variabilă în funcție de tipul de porfirină. Activarea porfirinei la nivel intracitoplasmatic duce la producerea de radicali liberi de oxigen și la declanșarea unor reacții de stres oxidativ în celula respectivă. Rezultatul final este apoptoza celulară, activarea imunității umorale împotriva antigenilor tumorali și necroza tumorală. Mecanismul distrucției tumorale include și afectarea vasculară peritumorală și ischemia celulelor tumorale [1-4]. Datorită faptului că cei mai mulți dintre pacienți au o vârstă înaintată și prezintă comorbidități, la acești pacienți rezecția
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92168_a_92663]
-
postoperatorii corelează cu concentrația plasmatică de C3a [5]. Numărul leucocitelor scade în timpul by-pass-ului cardiopulmonar datorită hemodiluției, crește apoi în perioada postoperatorie, datorită activării lor în timpul circulației extracorporeale de către kalikreină și C5a. Circulația extracorporeală, probabil prin intermediul interleukinei-6 și interleukinei-8 inhibă parțial apoptoza neutrofilelor, ducând la creșterea numărului lor după intervențiile chirurgicale pe cord deschis, prelungind activitatea lor și prin aceasta durata sindromului inflamator post-by-pass cardiopulmonar [4]. Vasoconstricția regională, mediată de sistemul nervos simpatic și sistemul renină-angiotensină-aldosteron scade fluxul sanguin în special în
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
a limita necroza miocardică după clampajul aortic este reperfuzia, dar reperfuzia însăși poate induce leziuni inflamatorii datorită sechestrării de neutrofile în țesuturile postischemice, care pot fi diferențiate cu greu de leziunile ischemice miocardice. Mai mulți autori au găsit semne de apoptoză miocardică după ischemia/reperfuzia miocardică, mai frecvent la pacienții cu clampaj aortic prelungit [3, 9, 10]. Radicalii liberi de O2 și peroxinitriții generați în timpul ischemiei/ reperfuziei miocardice duc la fragmentarea ADN nuclear și la moartea celulară programată a miocitelor [11
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
ischemiei/ reperfuziei miocardice duc la fragmentarea ADN nuclear și la moartea celulară programată a miocitelor [11, 12]. În ultimii ani se consideră că tulburările în producția energetică și a homeostaziei de Ca2+ de la nivelul mitocondriei joacă un rol important în apoptoza și necroza celulei miocardice [13]. Trombocitele sunt activate în timpul by-pass-ului cardiopulmonar de trombină, adrenalină, vasopresină, tromboxan A2, serotonină, dar și heparina, hipotermia, trauma chirurgicală, respectiv interacțiunea sângelui cu suprafața circuitului extra-coporeal pot induce activarea plachetară. Trombocitele își pierd abilitatea lor
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
prostaglandine și tromboxan în circulație, cu scăderea ratei complicațiilor pulmonare în perioada post-by-pass cardiopulmonar. Doze mici de aspirină (3-4 mg/ kg/ zi) scad nivelul circulant al factorului de necroză tumorală-α și activitatea factorului nuclear-κB, scad numărul de neutrofile, prin păstrarea apoptozei celulare. Studiile clinice arată că administrarea preoperatorie a aspirinei previne sau atenuează sindromul inflamator persistent după by-pass cardiopulmonar. [26]. Multe studii arată că glucocorticoizii suprimă răspunsul inflamator acut după chirurgia cardiacă cu utilizarea circulației extracorporeale, dar nu s-au putut
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
limitează proliferarea limfocitelor T și imunitatea T celulară (Redondo și Eisenbarth, 2002). Astfel legarea CTLA-4 la liganzii CD80/CD86 determină eliberarea unui semnal inhibitor asupra activării limfocitelor T mediată de TCR și CD28 (Sharpe et al., 2002). Totodată CTLA-4 favorizează apoptoza limfocitelor T prin scăderea expresiei interleukinei 2 (IL2) și a unor factori de creștere autocrini și paracrini responsabili de supraviețuirea și proliferarea celulelor T (Greenwald et al., 2001). Șoarecii knock-out (KO) pentru gena CTLA-4 - CTLA-4(-/-) - prezintă boli limfoproliferative și autoimune
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
1994), iar domeniul 5 extracelular joacă un rol important în adeziunea limfocitelor B și a celulelor dendritice (Joling et al., 1994). În plus, polimorfismul K469E pare a influența producerea de sICAM-1, interacțiunea intercelulară mediată de sistemul Fas-FasL și procesul de apoptoză (Iwao et al., 2004). Menționăm că au fost descrise unele asocieri ale polimorfismelor 241 G/R și 469 E/K cu rejetul de grefă renală (McLaren et al., 1999), boala inflamatorie colonică (Matsuzawa et al., 2003; Papa et al., 2003
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
era una din genele candidate ideale pentru DZ tip 1 ca boală autoimună. Astfel, molecula CTLA4 este exprimată pe suprafața limfocitelor T activate și limitează proliferarea acestora (Redondo și Eisenbarth, 2001). Totodată ea mediază negativ activarea celulelor T și favorizează apoptoza acestora. La nivelul exonului 1 al genei CTLA-4 a fost descris un polimorfism de tip SNP în poziția -49 ce constă din tranziția A/G și care antrenează substituția Tre/Ala în lanțul de aminoacizi. Alela -49 G a CTLA4
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
pare a fi implicată și în patogenia bolii renale diabetice (Pociot și McDermott 2002). Una dintre cele mai importante gene candidate din regiunea IDDM6 este reprezentată de BCL2 (B Cell Lymphoma-2) care codifică o proteină cu rol de inhibiție a apoptozei limfocitelor T. Alterarea expresiei genei BCL2 poate induce o creștere a perioadei de supraviețuire a limfocitelor T citotoxice, și în acest fel poate deveni un mediator al autoimunității. A fost descrisă o asociere a unui polimorfism Ala43Thr al genei BCL2
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
postsarcinii, iar retenția hidrosalină determină creșterea presarcinii. În consecință, se agravează IC. Pe lângă activarea acestor sisteme neurohormonale, în IC apar și dereglări imunologice, cu creșterea TNF-α, a interleukinelor 1 și 6 și a unor citokine, care vor duce la creșterea apoptozei și la apariția anorexiei. Toate aceste anomalii neurohormonale și imunologice vor avea și efecte metabolice, cu creșterea ratei metabolismului bazal, alterarea metabolismului lipidic și proteic și afectarea fluxului sanguin periferic, cu scăderea eliberării de nutrienți către țesuturi. În final, tulburările
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
a menționat, la vârstnici există niveluri crescute pentru anumiți factori de coagulare sau creșterea frecvenței unor mutații. Recent a fost postulat rolul în hemostază al microparticulelor derivate din celule (fragmente de membrană) în cursul proceselor de activare celulară și/sau apoptoză, care devin locul de asamblare pentru diverse molecule procoagulante și cărăuși ai factorului tisular, cel mai important promotor al generării de trombină (31). Rămân multe probleme neelucidate referitoare la interacțiunea hematiilor, componentelor plasmei, microparticulelor și endoteliului vascular la vârstnici. Inflamația
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Lucian Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/91951_a_92446]