4,107 matches
-
adaugă la soluția apoasă din prima pâlnie de separare. In soluțiile apoase reunite se dizolvă 1 g sulfat de amoniu și se agită de două ori, timp de câte 5 minute, cu câte 15 ml benzen care se îndepărtează. Soluția apoasă se agită de trei ori, timp de câte 15 minute, cu un amestec de alcool și cloroform, folosind la prima extracție 30 ml alcool și 30 ml cloroform, iar la a doua și la a treia extracție câte 15 ml
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
sulfuric și 60 ml clorură de sodiu-soluție saturată, într-un balon Cassia, se agită timp de 5 minute și se lasă în repaus timp de 2 ore. Se adaugă clorură de sodiu-soluție saturată pănă când uleiul volatil aflat deasupra soluției apoase trece în gâtul gradat al balonului. Se lasă în repaus timp de 15 minute, se citește volumul uleiului volatil și se raportează la 100 g tinctură. TEME 1. Ce monografii de generalități din FR X prevăd control de puritate? 2
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
care se pot încorpora substanțele active. In funcție de gradul de dispersie al substanțelor active, unguentele pot fi: unguente-soluții, unguente-emulsii, unguente-suspensii sau unguente cu mai multe faze. Dacă faza dispersată depășește 25% din masa unguentului, unguentele-suspensii sunt denumite paste. Dacă faza apoasă depășește 10% din masa unguentului, unguentele-emulsii sunt denumite creme. Bazele de unguent pot fi: baze liposolubile (grase), baze emulsii (apă în ulei și ulei în apă) și baze hidrosolubile. Descriere Unguentele trebuie să aibă un aspect omogen și să prezinte
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
g unguent se aduce într-o pâlnie de separare, se adaugă 5 ml cloroform, se agită bine pentru solvirea bazei. Se adaugă 10 - 15 ml acid clorhidric 0.1 mol/l și se agită pentru extracția tetraciclinei. Se decantează stratul apos pe la partea superioară a pâlniei. Se repetă extracția clorhidratului de tetraciclină de 3 - 4 ori cu câte 15 - 20 ml acid clorhidric 0.1 mol/l, îndepărtându-se de fiecare dată stratul apos. Cloroformul se filtrează peste 2 - 3 g
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
agită pentru extracția tetraciclinei. Se decantează stratul apos pe la partea superioară a pâlniei. Se repetă extracția clorhidratului de tetraciclină de 3 - 4 ori cu câte 15 - 20 ml acid clorhidric 0.1 mol/l, îndepărtându-se de fiecare dată stratul apos. Cloroformul se filtrează peste 2 - 3 g sulfat de sodiu anhidru, colectându-se într-o eprubetă gradată. Se spală apoi sulfatul de sodiu cu puțin cloroform până se colectează în total în eprubetă 5 ml. Se adaugă 1 ml anhidridă
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
separare. Se adaugă 15 - 20 ml eter etilic, se agită pentru solvirea substanțelor grase. Se adaugă apoi 20 ml apă distilată și 0.5 ml acid clorhidric 0.1 mol/l și se agită 10 - 15 minute. Se separă stratul apos și se colectează într-un balon cotat de 100 ml. Se mai repetă extracția de patru ori cu câte 20 ml apă și 0.5 ml acid clorhidric 0.1 mol/l colectându-se soluțiile în același balon cotat. Se
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
și 0.5 ml acid clorhidric 0.1 mol/l colectându-se soluțiile în același balon cotat. Se aduce la semn cu apă distilată și se omogenizează. Intr-un balon cotat de 100 ml se pipetează 5 ml din soluția apoasă acidă, se adaugă 75 ml apă și 5 ml hidroxid de sodiu 5 mol/l. Se aduce la semn cu apă. Se măsoară absorbanța acestei soluții la 380 nm, exact după 6 minute de la adăugarea hidroxidului de sodiu. Ca martor
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
neutru Mod de lucru • 1 g masă de supozitor se introduce într-un pahar de 50 ml, se adaugă 10 ml hidroxid de sodiu 100 g/l, 1 g parafină și se încălzește până la topire. Se răcește, se decantează stratul apos și se tratează cu două picături de peroxid de hidrogen-soluție diluată. Colorația galben- roșietică trece în roșu. La adaos de exces de peroxid de hidrogen-soluție diluată se produce o degajare abundentă de oxigen, se formează un precipitat, iar soluția se
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
galben (ionul bismut). • aproximativ 1 g masă de supozitor se introduce într-un pahar de 50 ml, se adaugă 10 ml acid clorhidric 100 g/l și 1 g parafină; se încălzește până la topire, se răcește și se decantează stratul apos. Soluției apoase i se adaugă 2 ml cloroform și 5 picături cloramină. Stratul cloroformic se colorează în violet (iodul din oxiiodogalatul de bismut). • din stratul apos obținut la analiza anterioară, înainte de a se adăuga cloroformul se iau 5 ml într-
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
bismut). • aproximativ 1 g masă de supozitor se introduce într-un pahar de 50 ml, se adaugă 10 ml acid clorhidric 100 g/l și 1 g parafină; se încălzește până la topire, se răcește și se decantează stratul apos. Soluției apoase i se adaugă 2 ml cloroform și 5 picături cloramină. Stratul cloroformic se colorează în violet (iodul din oxiiodogalatul de bismut). • din stratul apos obținut la analiza anterioară, înainte de a se adăuga cloroformul se iau 5 ml într-o eprubetă
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
și 1 g parafină; se încălzește până la topire, se răcește și se decantează stratul apos. Soluției apoase i se adaugă 2 ml cloroform și 5 picături cloramină. Stratul cloroformic se colorează în violet (iodul din oxiiodogalatul de bismut). • din stratul apos obținut la analiza anterioară, înainte de a se adăuga cloroformul se iau 5 ml într-o eprubetă, se răcește la 10 0 C, se adaugă 2 - 3 picături nitrit de sodiu și 1 - 2 ml 2-naftol-soluție alcalină, 3 - 4 ml hidroxid
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în vacuole (75% din toată apa celulară). b) Din punct de vedere al distribuției in tesuturi, apa poate fi: • tisulară • extratisulară (cavitară): umorile apoase, sângele. c) Din punct de vedere al interacției cu macromoleculele biologice: • apă liberă • apa legată (fixă, structurată) d) Dupa proveniența sa apa este: • exogenă (introdusă din exterior) • endogenă (rezultată în urma reacțiilor biochimice) Observație Cu cât un organ sau țesut constituie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
acest punct de vedere. Studii RMN au condus la concluzii mult mai rezervate și nuanțate decât simpla distincție între apa liberă și cea legată. Astfel se consideră că, în orice țesut există, în afara apei intercelulare, unul sau mai multe compartimente apoase intracelulare, atât în compartimentul extracelular, cât si în cele intracelulare existând o mică fracțiune de apă imobilizată în straturile de hidratare ale proteinelor și o proporție mare de apă obișnuită. între aceste fracțiuni are loc un schimb continuu de molecule
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mici. Aproximativ 7% din masa sângelui o constituie proteinele din care jumătate sunt albuminele. Particulele sângelui sunt reprezentate în cea mai mare parte, aproximativ 97%, din globule roșii (eritrocite). Eritrocitele conțin o membrană flexibilă în care se găsește o soluție apoasă (o soluție aproape saturată de hemoglobină). Ele au forma de discoid biconcav cu un diametru de aproximativ 8µ și o grosime de circa 2µ. In sângele uman normal eritrocitele formeaza agregate care conțin 6-10 celule sub forma unor rulouri. Din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
prin membrană și s-ar putea ajunge la egalizarea presiunilor osmotice datorată acestora, macromoleculele care nu pot difuza, asigură presiunea oncotică ce determină transportul de substanță dintre compartimentul vascular și cel interstițial. Plasma sanguină, după cum am arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
discuri suprapuse). Din aceștia se desprind vezicule care migrează în citoplasmă. La sfârșitul diviziunii celulare aceste vezicule dau naștere membranei care separă cele două celule. Sunt rezervoarele deșeurilor metabolice sub forma de uleiuri volatile, mucilagii. 7. vacuolele conțin o soluție apoasă numită suc vacuolar care conține 75% din rezerva de apă a celulei. Sucul vacuolar conține: ioni minerali (azotați, fosfați, sulfați), substanțe organice: acizi organici(malic, citric), glucide solubile, alcooli, eteri, antociani. 8. nucleul este un corpuscul dens și refringent (nucleus
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o “mare” ce constituie stratul dublu lipidic, pe care plutesc proteinele asemeni unor aisberguri. Dublul strat fosfolipidic formează o matrice de circa 60-80 A0 grosime. Membranele biologice iau naștere prin autoasamblare pe baza interacțiunii hidrofobe. Lipidele formează spontan în soluții apoase straturi bimoleculare pe care proteinele se adsorb tinzând să-și ascundă propriile lor porțiuni hidrofobe. Faptul că această dispunere a lipidelor se realizează de la sine în virtutea tendinței oricărui sistem de a atinge stări cât mai stabile (minim de energie) a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de producere a compușilor primari ai fotosintezei. 2.Grana alcatuită din discuri mici, verzi care conțin marea majoritate a pigmenților fotosintetici. Microscopul electronic a arătat că partiția grana este compusă din mici lamele de natură membranară care inchid un spațiu apos și care se numesc tilacoizi. Fiecare grana este alcatuită din 8-20 discuri lipoproteice, circulare și disp se sub forma banilor într-un fișic (dispoziția este asemănătoare dispunerii glob care a fost obs granelor crește celulele adulte ( ulelor roșii în urma fenomenului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
optic centrat, rezultând din medii optice cu indici de refracție diferiți, delimitați de dioptri cu centri de curbură situați pe aceeași dreaptă. Sistemul optic centrat conține în principal patru componente: ♦ cornea (corneea are indicele de refracție n=1,377) ♦ umoarea apoasă (n= 1,336); ♦ cristalinul (n=1,424); cristalinul care este o lentilă propriu-zisă, a cărui convexitate poate fi modificată de mușchiul ciliar, modificându-se astfel distanța focală; ♦ umoarea vitroasă, cu n=1,336. Ca urmare există trei dioptri ce formează
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
următorii: 1) Dioptrul corneean (suprafața de separație este corneea, refracția are loc la trecerea luminii din aer în cornee) 2) Dioptrul cristalinian anterior (suprafața de separație este fața anterioară a cristalinului deci refracția are loc la trecerea luminii de la umoarea apoasă la cristalin); 3) Dioptrul cristalinian posterior (refracția are loc în partea posterioară a cristalinului, la trecerea din cristalin la umoarea vitroasă) Acest sistem de dioptri proiectează o imagine a obiectelor din mediul înconjurător, imagine care se obține pe retină. Parametrii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se consideră că semnalul minim care produce senzația vizuală are o energie W de circa 2.10-17J și cum energia fotonilor este: deci la cornee vin: fotoni. Dacă se presupune că există un randament de absorbție de 50% în umoarea apoasă și un randament de absorbție de 20% la nivelul celulelor senzitive, randamentul total va fi : Deci la retină senzația vizuală este produsă de circa 5 fotoni. Măsurătorile au arătat că numărul de fotoni necesar pentru a produce o senzație vizuală
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a coeficientului de difuzie, D. Timpul necesar atingerii echilibrului este însă destul de lung astfel încât metoda nu este practică pentru molecule având masa moleculară mai mare de 5000. In tabelul VI.2 se dau principalele mărimi caracteristice unor macromolecule în soluții apoase. Tabelul VI.2 Substanța s(10-13s) D(m2s-1.10-11) M(Kg/Kmol) Albumină serică umană 4,46 6,1 70.000 Hemoglobină(om) 4,48 6,9 63.000 Hemoglobină(cal) 4,41 6,3 68.000 Mioglobină(inimă de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Legăturile chimice dintre particule sunt puternice, fapt verificat experimental prin măsurarea unor puncte de topire foarte ridicate (de exemplu: NaCl 8000C). Cantitatea de căldură necesară pentru topirea unei substanțe se numește energie de legătură. Topiturile acestor substanțe, precum și soluțiile lor apoase conduc curentul electric. În cristalul de NaCl, de exemplu, fiecare ion de sodiu este înconjurat de șase ioni de clor sistem cubic. Numărul de coordinație în acest caz este 6. În cristalul de CsCl, numărul de coordinație este 8. Ionul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
stabilirii unui echilibru. Catalizatorii intervin în cinetica chimică și în mecanismele de reacție fără a avea vreo influență asupra echilibrelor. Ei cresc viteza de reacție prin micșorarea energiei de activare. Exemplu: pentru reacția de descompunere a apei oxigenate în soluție apoasă, energia de activare a reacției necatalizate este de 44 18 kcal/mol, în prezența platinei coloidale scade la 12 kcal/mol iar în prezența catalazei (enzimă) energia de activare este de numai 5,5 kcal/mol. Între catalizator și reactanți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
volume) fiind 95,5% etanol și 4,5% apă. Din orice diluție am porni distilarea, vom obține în final același amestec: 95,5% etanol și 4,5% apă. Un exemplu de amestec azeotrop cu punct de fierbere maxim este soluția apoasă de acid clorhidric, de compoziție 20,2% HCl în unități de masă. Soluțiile mai diluate decât amestecul azeotrop dau prin distilare 59 amestecuri bogate în apă, iar cele mai concentrate degajă HCl și numai puțină apă. Curba punctelor de fierbere
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]