604 matches
-
actul final de la Helsinki, că nu a respectat Constituția țării, că a blocat economia, că a lăsat agricultura să meargă în derivă. Măsurile de sistematizare, construcția centrului civic, pentru care s-au investit miliarde, sînt, de asemenea, condamnate. Ceaușescu este apostrofat direct: "Centrul civic, cea mai mare investiție de miliarde de lei din România, nu are buget, iar construcția se face contrar tuturor legilor existente care reglementează construcția și finanțarea ei. Costul acestei imense construcții s-a triplat din cauza schimbărilor pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din jur reproșuri violente, de genul: „Vrei să te pui bine cu toată lumea”, „Vrei să fii și În car, și În teleguță” etc. Când, dimpotrivă, simțim uneori nevoia să ne exprimăm tranșant opinia Într-o chestiune, cei din jur ne apostrofează: „Dar nu ai deloc un simț al nuanțelor!”, „Nu știi că adevărul este Întotdeauna la mijloc?”, „Cum poți să prinzi totul Într-o singură formulă?!” etc. Μ Trădătorul care merge până acolo cu perfidia și neloialitatea sa Încât sacrifică onoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
multe tipuri de produse comestibile sau nu; nu vă lăsați păcălite de aspectul asemănător unor birouri lăsate în paragină; plantele acelea care par să fi crescut vraiște pe tarabe sunt marfă și totodată obiectul vizitei voastre în acel areal; am apostrofat eu odată un negustor că nu-și face curățenie pe birou (mă tot întrebam pe unde și-o ține dosarele) și nu-mi permit să vă spun ce mi-au auzit urechile... Tot la piață puteți găsi carne, mezeluri, brânzeturi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
câteva minute, după cum a arătat acest experiment: Psihologul Richard Katzev a realizat câteva experimente într-un muzeu. Un experimentator deghizat în gardian se apropia de unii vizitatori care aveau imprudența să atingă exponatele. El le determina un sentiment de culpabilitate, apostrofându-i fățiș, spunându-le că deteriorau opere de artă prețioase, că asta era interzis și că făceau ceva reprobabil. La ieșirea din încăpere, un alt complice lăsa să-i cadă în fața vizitatorilor necăjiți o geantă plină cu stilouri, hărți și
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
putut observa reacția subiecților. R. Katzev a constatat că indivizii care se simțeau vinovați că ar fi deteriorat operele de artă își ofereau spontan ajutorul vizitatorului ghinionist căruia i-au căzut lucrurile pe jos, decât persoanele care nu au fost apostrofate de gardian. Sentimentul de vinovăție resimțit i-a incitat inconștient pe acești vizitatori să adopte comportamente altruiste, ca pentru a fi iertați sau pentru a se revanșa. Experimentul de mai sus arată efectele culpabilității asupra comportamentelor generoase și altruiste. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
strîngă lucrurile și să plece. Pentru că nu a plecat cu o jumătate de oră mai devreme, așa cum își dorea, Stăpînul de sclavi, deși nu prea mulțumit, nu ar fi avut ce să-i reproșeze concret. Dacă marți ar fi fost apostrofată că vineri nu a terminat ce avea de făcut, ar putea răspunde, privindu-l cu nevinovăție: „îmi pare rău! Am presupus că, dacă nu am putut să plec cu jumătate de oră mai devreme, așa cum voiam, ar fi OK să
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
400 sau 500 lei pe lună". Atenția pe care Caragiale o acordă reacției de răspuns la opiniile despre propria operă e vizibilă și în cazul farsei D-ale carnavalului, citită în casa lui C. Nottara, autorul întrerupînd lectura pentru a apostrofa sever o... damă: "Nu permit manifestații d-astea anti-comice nici chiar reginei Elisabeta care totuși are scuze că nu este obișnuită cu quiproquourile limbei românești. Dar noi mitocnii get-beget știm să învîrtim limba noastră în orice fel voim." În 1864
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că Zambilica este mătușa lui Bubico după mamă..." Panoplia trivialului se întregește și cu celebra înjurătură națională in extenso într-un raport oficial al procurorului, Telegrame: Atunci Costăchel Gudurău care sta la altă masă criticînd guvernul gura mare, sculat și apostrofînd directorul strigat ba pe al mă-tii și ridicat bastonu") sau în forma ei prescurtată, însoțită de instrucțiuni logopedice ca în Art. 214: "Cocoana (pufnind) Em...p (face din buze un zgomot onomatopeic). Avocatul Em...p (face același zgomot ca
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Televiziunii Române, care încercau să impună o „realitate” edulcorată, poetizantă, „însuflețitoare”. Contrastul cu secvențele realiste, cu dialogurile cu adevărat „ca-n viață” (pentru prima dată în filmul românesc personajele vorbesc ca niște oameni, nu ca niște seturi de replici înregistrate - Ani apostrofându-l pe Nelu : „Mă ameninți, tu, pe mine ! ? Bă... amărășteanule !...” e o piatră de hotar în istoria noastră cinematografică) este mai eficient decât orice „șopârlă”. Mai există un moment în care sistemul își face simțită prezența, prin personajul Luiza, interpretat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cântece politice imediat fredonate de toți cei prezenți. Aceștia improvizează torțe din ziarele obediente puterii, se roagă, scandează, cer aplicarea Proclamației de la Timișoara, se îmbrățișează cu prietenii și îi aplaudă în derâdere pe rarii trecători care își permit să-i apostrofeze, născocesc strigături anti-Iliescu: pe scurt, trăiesc o adevărată sărbătoare revoluționară. Oficial, partidele de opoziție se țin departe de Piață, cu atât mai mult cu cât una dintre lozincile cele mai populare este " Noi nu suntem partide!", atestând neîncrederea celor mai mulți în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de jos nu au putut beneficia de instruire, dar sunt pitorești și admirabil caracterizate printrun limbaj neaoș. Fiammetta este conștientă de posibilitățile oarecum limitate ale femeilor vremii de a accede la tainele științei sau ale artei dezbaterii, de aceea își apostrofează suratele atunci când acestea se lansează într-o dispută pentru a stabili care personaj fusese mai generos din povestirea rostită în ultima zi a reuniunii de către Emilia: „într-o tovărășie ca a noastră se cuvine să se vorbească într-un fel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent față de confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se căi însă. Nu păcatul trupesc este fapta cu adevărat abominabilă, ci lipsa toleranței, a înțelegerii, a iertării. Călugărul tânăr se salvează datorită istețimii sale, a capacității de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
comice, iar femeia devine credibilă în actele ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a cincea ne înfățișează tot un soț neputincios, de data aceasta homosexual, pe care consoarta sa nu poate decât să-l apostrofeze, căci era „tânără și zdravănă, o roșcovană plină de draci, căreia doi bărbați i-ar fi trebuit, nu unul”875 și se vede privată, pe bună dreptate, de complexitatea trăirilor unei căsnicii normale. O bătrână, ce trecea drept evlavioasă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
subiect și predicat este interzisă, iar Înaintea unor circumstanțiale este facultativă. Ignorarea semnelor de punctuație obligatorii sau interzise constituie problema cea mai frecventă. Bunăoară, În Atac de Cluj (anul I, nr. 4, 17 iunie 1999, p. 10), un deputat este apostrofat pentru că, Într-o scrisoare trimisă redacției respective (scrisoare reprodusă În facsimil), pune (de două ori, cu obstinație!) virgulă Între subiect și predicat: „Ceea ce a apărut În urmă cu șase luni Într-un cotidian național, n-avea cum...”; „Nici o instanță pământească
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și exterioară (G. Amado). Orice dialog pune în evidență „dualitatea naturii persoanei”, dar, concomitent, stabilește și un „acord de dualitate” între două persoane care dialoghează. În felul acesta, pentru G. Amado „psihologia este un dialog pe trei voci: subiectul care apostrofează Eul constată dualitatea dintre Eu și Mine”. Prin aceasta limbajul devine instrumentul prin care conștiința Eului este conștientă de sine însăși. Rezultă de aici faptul că „spiritul uman este trăit ca un dialog între două persoane”, realizându-se în felul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
într-un trecut pe care, asemeni băieților care-și aduc aminte din armată numai de isprăvile tinerești și nu de umilințele castratoare, îl reduce zilnic doar la episoadele eroice și fericite ale tinereții. Și s-ar întrista dacă l-ai apostrofa că e comunist. Vorba Emiliei, "baba" amintită: "Oi fi fost comunistă fără să știu!" Ce uită ei, dincolo de omeneștile regrete ale vremurilor apuse, este, totuși, ceea ce noi nu avem voie să uităm: coada la lapte de la 3 dimineața, șpaga umilitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-a restituit ce s-a păstrat din Goethe 30. Inutil să mai precizăm de către... cine. Că era vorba de a salva, cu orice preț, o operă, stă mărturie și dezavuarea unor imprudențe publicistice ale aceluiași Andrei Pleșu. Acesta era apostrofat, în mod hotărât, asupra pericolului de a-ți rata traiectoria de dragul unui gest sublim. Ce preferi? Un destin cultural împlinit? sau unul care se frânge sub sublimul unei demonstrații de o clipă? 31. Demobilizare și defetism evident. Deloc recomandabile. Dilemă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ponto, I, VIII, Ovidiu i se adresează lui Severus, pars animae magna (v. 2), pentru a-i trece mai apoi în revistă feluritele dificultăți întâmpinate în cursul vieții sale la Tomis. La un moment dat (v. 21-24) pare să-l apostrofeze ca pe un rege: Dar tu, rege, cel mai viteaz din epoca noastră, să poți ține mereu sceptrul cu o mână victorioasă. Și fie ca ce ți-aș mai putea ura? Roma Marțială și marele Cezar să te aprobe întotdeauna
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sulmonez, pe lângă elegiile: III, XI; IV, IX; V, VIII din Tristele și elegiile IV, III și XVI din Ponticele, și poemul satiric Ibis: este vorba de C. Iulius Iginus 303. În scrisoarea Tristele, III, XI, 31 și urm. Ovidiu îl apostrofează: "Nemilosule, de ce chinui o umbră, un simulacru, cu cuvintele tale amare? Crezi că toate delictele mele sunt adevărate, dar în același timp, gândește-te că în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
însuși. Vina ovidiană era, prin urmare, legată într-un oarecare fel de persoana lui Paulus Fabius Maximus și o mărturisire completă și pe față a propriei vine lui Augustus l-ar fi implicat formal și pe Paulus. Iată cum îl apostrofează poetul la începutul scrisorii: "Maxime, pentru tine, care ești pe măsura faimosului tău nume și dublezi noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău, pentru ca tu să te poți naște, ziua în care au căzut cei trei sute de membri ai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
după pace: altă dată, explică starea anormală a Austriei prin rămășițele trecutului etc. 1 Și, ca și în privința concepției filozofice, a concepției artistice, a stilului etc. - probleme care nu interesează aici și care vor fi tratate aiurea. Într-un loc, apostrofează clasele de sus că au făcut "din o parte din oraș tirana celorlalte cinci părți" ca să aibă "alegători pe sprinceană" 1. (Mai târziu va fi pentru menținerea celor patru colegii.) Iar în privința influenței străine, în general, declară că educația străină
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fideli și consecvenți staliniști, printre care mareșalul Rokossowski (Gluchowski: 1995, 39). Cu toate acestea, sovieticii, nemulțumiți de schimbările care se petreceau fără înștiințarea și permisiunea lor, au ajuns la data de 19 octombrie la Varșovia, unde Hrușciov a început să apostrofeze dur conducerea PMUP imediat după aterizarea avionului în care efectuase călătoria (Brogan: 1990, 55; Fontaine: 1993, 292). Polonia reprezenta o piesă cheie în ecuația geopolitică a Kremlinului, asigurând accesul trupelor sovietice în Germania de Est, bastionul socialismului la granița cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles, spioană murdară! La întoarcere, mergând peste câmpul înghețat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]