5,949 matches
-
de plastic din care ei respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o trăsese pe nas ore În șir, a adormit cu țigara aprinsă. Când au venit pompierii, fumul negru ieșea din canal ca un balaur cu șapte capete. Din nouă câți fusesem, rămăseseră șase. Trei au murit carbonizați. Am scăpat ca prin minune, pentru că mă aflam cel mai aproape de scara care ducea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e un bețivan și, ca orice bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata a murit de boală. A zăcut mai bine de o lună, știu toți vecinii. L-am Îngrijit cât am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bomboane. Stau și mă mir și acum, gândindu-mă la el, de ce nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să nu se ivească discuții aprinse și inutile. Era un om simplu, cu o mare putere de transfigurare și cu un enorm bun simț. Se purta bărbătește, și-mi dădea și mie curaj. În felul lui, a fost până la moarte un luptător. A luptat cu himerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
estompând zgomotul pașilor mei fără ecou. M-am apropiat grăbit de ușă și am intrat în holul cald, cu miros proaspăt. Stătusem mult la Georgie. Trecuse deja de ora zece. În hol și pe palierul din capul scărilor lumina era aprinsă. Am ascultat. Nu se auzeau glasuri. M-am apropiat de ușa salonului și am deschis-o. Focul ardea vesel, dar nu era nimeni acolo. Am aprins luminile. Camera prinse viață sub ochii mei, liniștită și totuși pulsând de o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai rămăseseră unde gândurile mele se puteau duce fără a stârni durere sau culpabilitate, mi-am spus că trebuie să mai beau niște whisky și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am intrat. Nu era întuneric în sufragerie și mâna mea a ezitat în drum spre întrerupător. În sfeșnicele de argint așezate pe masa lungă ardeau lumânări, transformând camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod ostentativ gestul de a-și aprinde țigara. Când a terminat s-a întors spre mine, cu mâinile atârnate în jos pe lângă corp, ținând într-una din mâini țigara aprinsă. Fața ei gravă de înger ebraic mă privea inexpresivă, pregătită. Dar n-aș fi putut să o ating nici dacă ar fi fost însuși Chivotul Legii. Când am ajuns lângă ea, am căzut în genunchi și m-am întins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
greu să mă Închipui drept unul dintre acei dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de ascuțit, aproape provocator, iar cealaltă persoană Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la picioare Îndreptate În jos și cu brațele Întinse pe lângă genunchii trași. O dată, În mod ciudat, la câțiva ani după moartea lui taică-meu, chiar am văzut-o pe maică-mea vopsindu-și unghiile de la picioare Într-o culoare portocalie, aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca de obicei, Agnes și cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sută din corpul profesoral și din elevi erau evrei. Pe de altă parte, atunci când Alice executa ceea ce la difuzoare se anunța a fi „piesa ei de rezistență“ - învârtirea unui baston cu capetele înfășurate în cârpe muiate în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
părinții cadou de ziua ei. Mi-a spus că unii dintre tovarășii ei, mai fanatici, n-ar fi acceptat în ruptul capului un asemenea dar și că, probabil, ar fi dezaprobat faptul că l-a primit. Mi-a povestit discuțiile aprinse care au avut loc în kibuțul părinților ei, pe când încă era fetiță mică, în legătură cu faptul că unii membri aveau ceas de mână, iar alții nu. După mai multe ședințe furtunoase la care a participat toată lumea, s-a stabilit rotația ceasurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu se Întoarce? Ea Începu să tușească, dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama că nu mai avea alte datorii În afară de cele către sine Însuși. Când fata aprinse, făclia el se gândi: Grünlich scăpase. Îl amuză să aprecieze cât de greu i-ar fi unui creștin să Împace reușita acestuia cu propria lui moarte. Zâmbi puțin, malițios. Dar apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
companie. Indiferent ce crede lumea, eu una mă simt singură uneori, spuse Lauren, părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu de acord Tinsley, care amesteca Încă un cocktail. Cuplurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe scaune lăcuite cu negru și decorate cu auriu, ca și un foarte convingător duo Jean Shrimpton 1 și David Bailey 2, care chicotea la bar. O pereche Penelope Tree și Truman Capote stătea pe podea cu picioarele Încrucișate, discutând aprins, În timp ce o combinație de Halston și Warhol călcă indiferentă peste ei. Pe divanele lui Lauren, care fuseseră retapisate cu țesătură În stilul kimono japonez de la sfârșitul anilor 1930, trei perechi de John și Yoko stăteau la bârfă cu la fel de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am Încheiat turul În locul meu preferat, bucătăria. Avea acum niște dulăpioare drăguțe, crem, suprafețele expuse riscului de stropire erau acoperite cu oglinzi, iar la fereastră era un stor din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească veche din lemn de stejar, În jurul căreia erau puse, din loc În loc, scaune de cea mai bună calitate, făcute din bambus. Milton insistase ca În locul spoturilor ascunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În lume prea mult din cauza serviciului. Asta era adevărat, Marci nu era niciodată cu soțul ei atunci când ieșea În oraș. Eu nici nu-l cunoșteam măcar, nu-l Întâlnisem niciodată. Tot ceea ce auzisem despre Christopher era că avea părul roșu aprins. În afară de asta, nimic. —Să nu ai niciodată Încredere Într-un bărbat care este mereu plecat În călătorii de afaceri. Bărbații nu muncesc totuși chiar atât de mult, susține Marci. Pariez că Hunter nu este Întotdeauna În călătorie de afaceri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate, afirmă el. — Poftim, ia deschide-o pe asta, i-am spus lui Hunter, dându-i un plic de un roșu aprins. Iar eu o să o deschid pe asta. —O, Doamne, căzu pe gânduri Hunter, În timp ce Îmi dădea felicitarea pe care tocmai o scosese din plic. Era de la Salome. Fotografia de pe prima pagină, Înfățișând-o pe ea Îmbrăcată În rochia de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
instructor de schi, pe care Hunter o angajase să mă Învețe să schiez. Era o brunetă pistruiată de douăzeci și trei de ani și apăruse la 9 dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce proaspătă. Prăjiturile erau Însoțite de sporovăieli romantice, neimportante. Conversațiile noastre la ora ceaiului constau În principal din frazele rostite de mine, care variau de la a-i spune lui Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și să trăiesc în armonie cu toată această splendoare a naturii. Ca să înțeleg ce simte Mona, îmi lipesc fruntea de geam. Aerul condiționat merge, dar sticla frige ca focul. Ciudată coincidență: în atlas, toată California apare în aceeași culoare galben aprins. Și Stridie pufnește pe nas, cu o mișcare rapidă care-i dă capul pe spate. Se uită lung la Mona și zice: — Nici un indian n-a avut vreodată parte de așa ceva. Pe vremea cowboy-lor nu existau ciulini călători, zice. Semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice. Întins lîngă roată, Lazăr îmbină lanțurile, după ce a îmbrăcat în armătura de zale una din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un calm interior și-o mare blîndețe în vorbă și-n gesturi, un zîmbet ce-i sclipește spontan din ochi pînă pe buze o prezență care nu aprinde și nici nu răscolește patimi, dar, sigur, menține constant un foc odată aprins. O-le rîde Vlad. O cunoști așa bine? Voia să joace, la echipa de amatori a medicilor, într-o piesă de-a mea. Cînd am discutat piesa, am cunoscut-o bine, ba, surîde Mihai, jucîndu-se cu paharul am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]