26,366 matches
-
din urmă, voiam să-mi dau drumul pe mine. Au intrat Însă În Încăpere femeile ce trebuiau să ne schimbe hăinuțele și să șteargă, cât de cât, scările murdare. M-am repezit la una din ele. “Fac pipi!“ abia am apucat zice, În timp ce am simțit că mă Învăluie un soi de friguri, din vârful picioarelor până În creștetul capului. Femeia m-a dus la WC, apoi m-a schimbat. “Mă fată, mă, pe tine cine te-o fi trimis aici?“ m-a
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
de-o teamă ce nu și-o putea lămuri se Întoarse. Urcarea celor două etaje Îl obosi. Deschise ușa cu greutatea trupului silit să se miște cu o iuțeală nefirească. Intră În bucătărie pe dibuite, aprinse din nou bricheta, și apucă din sertar coada satârului. Îl apucă cu o mână tremurândă. Genunchii i se muiară și ei. Cu satârul Într-o mână și bricheta În cealaltă se așeză să-și tragă sufletul pentru câteva clipe, pe scaunul melaminat din bucătăria nouă
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
o putea lămuri se Întoarse. Urcarea celor două etaje Îl obosi. Deschise ușa cu greutatea trupului silit să se miște cu o iuțeală nefirească. Intră În bucătărie pe dibuite, aprinse din nou bricheta, și apucă din sertar coada satârului. Îl apucă cu o mână tremurândă. Genunchii i se muiară și ei. Cu satârul Într-o mână și bricheta În cealaltă se așeză să-și tragă sufletul pentru câteva clipe, pe scaunul melaminat din bucătăria nouă, abia cumpărată pentru noua locuință. Apoi
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Își privi câinele cu durere. Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la parter. Câinele rămase nemișcat. Sângele Închegat arăta că iremediabilul se Întâmplase. Pe satârul lui, atârnând pe lângă pijamale, era numai sânge. Deci el era vinovatul!. Bărbatul Îl apucă de reverele pijamalei și-l zgâlțâi. L-ai ucis, nenorocitule, l-ai ucis ! strigă la el cu vehemență. Georgescu se dezmeticea cu greu sub privirile Îndurerate ale celor de la parter. Pe chipul lui buimăceala se accentua tot mai mult. Nu
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
se Înțeapă reciproc pentru ca mai apoi să Înceapă un joc de poker, ce se transformă În tarot, ca, Într-un final, cărțile să se metamorfozeze În fotografiile unor oameni, iar acestea tot curg În valuri, până când, furios, Dl. Dunkelman Îl apucă de gât pe Paul, prietenul din copilărie a lui Marius, Îl trântește pe masă și spune „Na, și pe el!”. Evident, scena la care am luat parte reprezintă o Întruchipare la nivel microuniversal, sub chip uman, a bătăliei dintre bine
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deirez-Zor, rătăciți În cele
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
a uniciza: ”Suntem În 1949. Suntem, În același timp, În noiembrie 1957, când pe câmpiile din lunca Siretului se și pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deir- ez-Zor, rătăciți În
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
a uniciza: ”Suntem În 1949. Suntem, În același timp, În noiembrie 1957, când pe câmpiile din lunca Siretului se și pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
harului de sus, dacă nu adăugăm și râvna noastră. Cuviosul Isaia Pustnicul face un pogorământ și ne îndeamnă să ne sârguim după putere să păzim măcar trupurile noastre fără de păcat și să credem că ținând seama de foametea ce am apucat-o, va face Dumnezeu și cu noi mila pe care a făcut-o cu sfinții Săi<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cap. 17, p. 400. footnote>. Se poate lesne observa că Sfinții Părinți îndeamnă la râvnă și silire spre cele
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
oraș mort m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa este, chiar despre un motan vorbesc!), zgribulit, s-a ghemuit, mulțumindu-mi prin gâdilături și alintându-se. M-a apucat un râs nebunesc, căci mă dovedisem, la doar șaisprezece ani, bătrână și dezamăgită de viață. Și-atunci n-ar fi fost cu adevărat firesc să fiu recunoscătoare celui care mi-a redat adevărata vârstă? L-am îmbrățișat mai strâns și
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
o lună, Dânsa nu mergea în nici o măsură împreună cu orchestra și vocalmente nu era decât un urlat. Serafin și comisia au rămas consternați, bineînțeles a fost imediat trimeasă la plimbare. Reacția lor: Ea cu nasul sus, bravând, iar Țurcan se apucă (de la „Opera Română cetire”) cu maniera lui de revoluționar să țipe la Serafin, față de toată cealaltă lume! Ce să-ți spun? Toți i-au întors spatele, iar a doua zi când mi s’a raportat afacerea mi-a crăpat obrazul
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
bine făcându-ne și încărcându-ne cu mii de bunătăți. (...) Să ne gândim de câte ori Îl batjocorim chiar după miile de bunătăți, și cum El încă ne mângâie, de câte ori fugim de Dânsul, și totuși El nu ne trece cu vederea, ci apucă înaintea noastră și ne atrage spre Dânsul. Dacă toate acestea le gândim, vom putea desigur să aprindem în noi acea poftă și acea dragoste către El<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei către Romani, traducere din
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
bine făcându-ne și încărcându-ne cu mii de bunătăți. (...) Să ne gândim de câte ori Îl batjocorim chiar după miile de bunătăți, și cum El încă ne mângâie, de câte ori fugim de Dânsul, și totuși El nu ne trece cu vederea, ci apucă înaintea noastră și ne atrage spre Dânsul. Dacă toate acestea le gândim, vom putea desigur să aprindem în noi acea poftă și acea dragoste către El<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei către Romani, traducere din
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
după ieșirea lui Eminescu din viața publică, dar, asta e o altă discuție! Pentru elucidarea acestui tip de probleme e nevoie de un examen filologic serios, implicînd metoda comparativă, examen care nu a fost făcut pînă acum. Cînd m-am apucat eu de lucru, credeam că mă aflu în domeniul filologiei clasice, în care m-am format, și unde aceste chestiuni sînt de bază, nu știam că istoria literaturii române are asemenea goluri... Aici trebuie o echipă, adică baremi atît: să
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
ca accidentul din 28 iunie 1883 să fi întrerupt brusc această colaborare. Oricum, ulterior, Titu Maiorescu a primit pentru lucru „pachetul” de la Socec, nu de la Eminescu. Corectura, se-nțelege, trebuia făcută pe textul cules, pe care poetul n-a mai apucat să-l primească. În fine, argumentele par șubrede, dar eu construiesc pe baza lor o ipoteză - nimic mai mult, dar nici mai puțin - pe care o dezvolt în cartea mea. De fapt, în studiul introductiv propun mai multe interpretări care
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
hotărât împreună să scoatem o carte de povești pentru copii, și fiind singur aici, unde mă coc cu glodul pe mine, m-am învrednicit să traduc din Pușkin aceste povestiri. Tu interesează-te și vezi ce face și când se apucă de lucru, căci în toamnă mă gândesc să fac rost de un librar, ca să le tipărească, fie la Iași, fie la București, unde cu ajutorul prietenilor să pot să fac această ispravă. Am primit ajutorul vostru bănesc și vă mulțumesc la
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
ați dus la capăt un proiect grandios, maratonic, extins pe parcursul a patru decenii.Ați reușit acest lucru într-o țară în care, în urmă cu câteva secole, Dimitrie Cantemir observa cu amărăciune că pe aceste meleaguri oamenii cu greu se apucă de ceva și când se-apucă, repede se lasă. Desigur, nu sunteți primul contraexemplu la reflecția marelui Domnitor al Moldovei. Dar, trebuie să recunoaștem, suntem încă deficitari la realizarea atâtor proiecte pe termen lung, în cercetare, în educație, în economie
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
grandios, maratonic, extins pe parcursul a patru decenii.Ați reușit acest lucru într-o țară în care, în urmă cu câteva secole, Dimitrie Cantemir observa cu amărăciune că pe aceste meleaguri oamenii cu greu se apucă de ceva și când se-apucă, repede se lasă. Desigur, nu sunteți primul contraexemplu la reflecția marelui Domnitor al Moldovei. Dar, trebuie să recunoaștem, suntem încă deficitari la realizarea atâtor proiecte pe termen lung, în cercetare, în educație, în economie, în civilizația vieții cotidiene. Gheorghe Păun
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
care se spune că ar conține o așchie din Crucea lui Hristos. Pe o noptieră, lângă patul ei se afla o mică cutiuță din aur, averea cea mai prețioasă a prințesei de altădată. CUTIUȚA CONȚINEA O FĂRÂMĂ DE PĂMÂNT ROMÂNESC, apucat în grabă în timpul evadării din comunismul de tip sovietic, după cel de-al doilea război mondial. A LĂSAT PRIN TESTAMENT CA ACEST PĂMÂNT ROMÂNESC, SĂ FIE ÎNGROPAT CU EA”. Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - Sfinții Îngeri, pag. 15. MAICA
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
psihică, a dansurilor sacre, după melodii de joc cântate de lăutari. La încheierea perioadei sacre a Rusaliilor, Călușarii revin la locul în care depuseseră jurământul, despodobesc steagul și-l ingroapă într-un loc secret. Apoi ceata se răsfiră, fiecare membru apucând-o în altă direcție. Numărul impar al călușarilor, ca și cea mai mare parte a actelor ritualice, se leagă de credința în existența și prezența pe pământ a IELELOR, ființe supranaturale, deosebit de agresive și periculoase, atât pentru oameni cât si
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
ani de război. Majoritatea fetelor trăiesc la granițele țării unde traficul este în floare. Singura opțiune lăsată pentru aceste fețe este să reziste pe cont propriu. Unele se sinucid. Nasima, o membră a consiliului de femei din provincia Helmand a apucat pistolul unui gardian și s-a împușcat. Altele fug și pot ajunge într-unul din adăposturile pentru femei. Majoritatea se mulțumesc cu soarta lor că proprietăți ale contrabandiștilor. Povestea lui Daria Darya, în vârstă de 22 de ani a răspuns
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
fugea de lângă el. Darya m-a căutat s-o ajut, știind că am alte valori și că vin din lumea din afară. Într-o după amiază de vară am vorbit cu Sufi în timp ce Darya stătea lângă mine. Ea m-a apucat de haină și tremura: “Te rog nu-l lasă să mă ia”, mi-a șoptit la ureche. A fost ultima dată când am văzut-o. A venit desculța la casa ghidului meu întrebând de mine și doring să fie salvată
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă - s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă.' Dacă știm atât de puține despre
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
câine. Lași câinele să alerge de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă - s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă.' Dacă știm atât de puține despre
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]