992 matches
-
una de alta. Perfidul arțar mai face ceva, anume, mai În depărtare, modifică solul Înspre oxidant, inhibând chiar arborii - aceia nu chiar atât de bătrâni - lângă care se aciuiază. E drept, arborii autohtoni se pot apăra, neutralizând mesajul chimic al arțarului, dar cu prea puțin succes. Plopul de pildă, e complet dezarmat, iar salcia doar cu puțin mai Înzestrată. Doar stejarul se poate opune eficient, având o putere reductivă pe care o poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chimic al arțarului, dar cu prea puțin succes. Plopul de pildă, e complet dezarmat, iar salcia doar cu puțin mai Înzestrată. Doar stejarul se poate opune eficient, având o putere reductivă pe care o poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai departe. Oxidarea ce-o induce În sol e de natură să inhibe și heterotrofele solului, adică acele organisme care refac iarna fertilitatea solului, de care ar fi beneficiat autohtonii. Și totuși, arțarul nu se simte chiar În apele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poate compara doar cu nucul. Perfidia arțarului merge mai departe. Oxidarea ce-o induce În sol e de natură să inhibe și heterotrofele solului, adică acele organisme care refac iarna fertilitatea solului, de care ar fi beneficiat autohtonii. Și totuși, arțarul nu se simte chiar În apele lui. Datele experimentale culese În rezervație arată că el se simte totuși străin; dar aplică principiul: cea mai bună apărare e ofensiva. Acolo, În acea rezervație, arțarul și-a mai aflat un aliat În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care ar fi beneficiat autohtonii. Și totuși, arțarul nu se simte chiar În apele lui. Datele experimentale culese În rezervație arată că el se simte totuși străin; dar aplică principiul: cea mai bună apărare e ofensiva. Acolo, În acea rezervație, arțarul și-a mai aflat un aliat În opera sa distructivă și tot În urma favorizării de către om. Anume, o colonie de bâtlani care, rămași fără locurile tradiționale de cuibărit, distruse de aceeași amenajare hidrotehnică, au năvălit În pădure, oxidând solul prin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și tot În urma favorizării de către om. Anume, o colonie de bâtlani care, rămași fără locurile tradiționale de cuibărit, distruse de aceeași amenajare hidrotehnică, au năvălit În pădure, oxidând solul prin excrementele lor. În rest, ca mecanism, nici o deosebire de efectul arțarului. Stejari bătrâni au plătit această schimbare cu viața. Este cazul să ne mirăm? În fond, și În alt plan, unul negentropic, citadin dus la desăvârșire, pe numele său Veneția, alte păsări, tot exponente ale aceluiași stadiu al evoluției istorice a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe Luther, și pe noi, i-a surprins frumusețea, adică negentropia bradului. Oarecum comun coniferelor, bradul posedă o simetrie perfectă, matematică chiar. Pe trunchiul său drept și axial - ce să mai amintesc de contorsiunea altor arbori, la care deunăzi amintitul arțar american pune capac părăsind adesea chiar verticalitatea - pe acest ax deci, se fixează, În același loc, dar spre toate punctele cardinale, ramuri egale; treaba se repetă identic până la vârf. Dar etajele de ramuri nu sunt egale, reducându-se progresiv. Dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
regele se-nclină nițeluș noaptea vine pe jos ca mereu doi pantofi de pe fabrică sus trimit luciri de neon înspre râu un pantof ne dă peste bot celălalt ne toacă mărunt și de tot se crapă de zi pantofii pălesc arțarul roșește mărul surâde dusu-s-au stelele popcorn ceresc regele se-nclină și-ucide Rima din limba satului în care m-am născut m-a condus de la bun început la rege: făceam din „allein - wenig - König“ o rimă încă de când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
faună și floră de la moartea soțului, survenită pe la jumătatea anilor 80. Am devenit pe neașteptate stăpânul acestui domeniu romantic, în care elementele naturii se combinau atât de fericit. Sarcinile mele constau în a tăia iarba, a strânge frunzele grase ale arțarilor ce acopereau toamna pajiștea cu o platoșă vegetală care refuza să putrezească. Sau trebuia să plantez primăvara mai multe straturi cu mușcate, un ritual pe care Madame Cuendet îl repeta cu precizie de treizeci de ani. Am ținut atât de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trece niciodată pe acolo. Proprietatea era vizibilă și cu aplicația informatica Google Earth, dar nici măcar așa, din susul cerului mincinos al Internetului, nu doresc să o mai văd. Apele care dorm nu trebuie tulburate. Doamna Cuendet are în grădină zece arțari seculari, care în fiecare toamnă își leapădă povara de frunze mari ca palma, untoase, care nu vor să putrezească cu nici un chip. Sarcina mea este să le strâng cu o greblă uriașă, apoi să le dau foc într-un loc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
liber, în timp ce regulamentul comunal prevede că frunzele trebuie strânse, apoi îngrămădite în niște saci verzi, biodegradabili care se cumpără de la primărie cu circa 1.20 franci bucata, apoi se depozitează marți dimineața în fața porții, în așteptarea camionului primăriei. Numai că arțarii doamnei Cuendet sunt extrem de productivi, se strâng în fiecare toamnă trei sau patru remorci de frunze. Cum să bagi în sac o asemenea cantitate? Doamna Cuendet are însă aceeași vârstă cu cartierul unde locuiește și drepturile ei sunt pe măsură
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de frunze; execut ordinul primit cu imensă plăcere. Trâmbe de fum se înalță în văzduh. Apoi, purtate de curentul iute, se năpustesc ca un dragon chinezesc peste cartierul de vile alăturat. Pe când trăgeam de un coș plin de frunze de arțar, văd intrând pe poarta grădinii un Mercedes imens, argintiu, un S-Klasse ce rula atât de lin încât nici nu l-am auzit venind. Din el se dă jos un domn elegant, cu costum, cravată, ochelari cu ramă de aur etc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
după standardele societății noastre, fără nici o îndoială. Fluturașul era plasat între un magazin care vindea chinezării ieftine, la un dolar bucata (de acolo am cumpărat un ceas deșteptător oribil de kitsch, de un verde-lăcustă, având imprimat pe cadran frunza de arțar canadiană!) și un magazin de material informatic, ținut de arabi-telali. Magazinul avea în vitrină un fel de cadavre de calculatoare, carcase îngălbenite care ar fi meritat mai degrabă să figureze într-un muzeu al tehnicii de calcul. Genul de material
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se-ntâmplă uneori, Cănd pierzi un prieten între stele... Cand vânturi vin din norduri reci, Aducând frig, vifor și furtună; Te urmăresc mereu cum pleci Prietenul meu, cel de pe urma... Cad burme reci pe deal, pe vii Cad frunzele din vechi arțari; Eu încă aștept, poate revii, Tu, prieten drag, de ce dispari?... În liniște ... se rup și cad Îngălbenite frunze-n roi; Și plâng iar crengile de brad Când nu va fi unul din noi. Vin... spre prăpastia din hau S-astern
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93318]
-
mele. Restul e numai cuvînt eminescian, dar Într-o altă ordine... Cum adică Într-o altă ordine? Cu exact aceeași piatră, dar Într-o altă ordine, se poate clădi un palat de Renaștere sau o Închisoare... Privesc printre crengile unor arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pudoare și de modestie. Apolo este cunoscut ca un răzbunător. Cruzimea cu care el l-a sfîșiat pe silenul Marsyas vorbește de la sine. (Se știe că un silen este un satir În vîrstă.) De aici abia se vede marea. Dar arțarii cu crengile Înroșite de căldură sînt mai potriviți pentru ceea ce vreau să spun. Urmașii silenului Marsyas nu povesteau, pro-babil, decît astfel de lucruri... (...Marsyas l-a provocat pe Apolo la o Întrecere, socotind că fluierul său cînta mai frumos. A
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare indefinită astăzi, caldă ca trunchiurile arțarilor și ca pămîntul care respiră prin toți porii o pace Înaltă, Înmuind În ea conturul tuturor lucrurilor. Soarele arde violent și vara nu-și mai numără darurile, le risipește... Astăzi mă simt Îndemnat să prefer unui album Renoir comentariul său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cred, dintr-o pornire vulgară de distrugere. (SÎnt convins că sculptorul acestui leu divin a insistat asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui surîs.) Noaptea, vîntul șuierînd și lovind de arțari ploaia, un țipăt de pasăre, apoi un foșnet de aripi, toate mă trimit la Eschil. Eriniile memoriei fidele le numește el. Dacă vreau să Înțeleg cît de cît revolta lui Oreste Împotriva destinului, fără să fac greșeala de a mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dintre soliștii de frunte ai Operei Române din Iași, la edificarea căreia a contribuit din plin, basul George Popa a fost un artist de mare sensibilitate, înzestrat cu alese calități vocale și scenice. Născut la 23 aprilie 1920 în comuna Arțar, din județul Ialomița, a urmat școala primară în localitatea natală, după care a frecventat cursurile Liceului din Slobozia. În perioada 1944-1948 a fost student al Facultății de Istorie Geografie din București. După absolvirea facultății, a urmat, timp de 2 ani
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
un ton conspirativ când Îmi atrăgea atenția asupra cutărui sau cutărui lucru frumos de la Vira - o ciocârlie avântându-se spre cerul ca laptele covăsit al unei zile mohorâte de primăvară, fulgere fotografiind noaptea, un pâlc de copaci, paleta frunzelor de arțar pe nisipul cafeniu, urmele palmate ale picioarelor unei păsări mici pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit că peste câțiva ani partea tangibilă a lumii ei va pieri, cultiva o extraordinară conștientizare a diverselor vestigii ale timpului distribuite pe tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Robinson ne arătase frumosul procedeu - de care Băiatul Ambasadorului, un personaj familiar din mica ei lume, se bucurase teribil În toamna precedentă - de a culege de pe jos și de a aranja apoi pe o foaie mare de hârtie frunze de arțar care alcătuiau ulterior spectrul aproape complet al culorilor (minus albastrul - mare deziluzie!), de la verde la citron, de la citron la portocaliu și așa mai departe, trecând prin nuanțe de roșu la purpuriu, maroniu-purpuriu, din nou la roșcat și Înapoi prin citron
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș mișcător, fără Îndoială
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de ani. Coborând spre centrul orașului ne opream des să citim pietrele funerare. Uneori eram chiar cu Lionel, căutând anumite inscripții în care se scria că morții s-au stins din viață în numele Domnului. Simțeam susurul vântului printre frunzele marilor arțari trăind într-adevăr marea magie a locului. Andrei (Bart) mă sună neliniștit - doctorul i-a recomandat operația care-l va umili pe fostul Don Juan. Acum, fiul său, Daniel, râde de tatăl lui, un fel de răzbunare tardivă, pentru că Andrei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-și exprime o ocultă și autoritară prezență. Tot așa, în ziua în care copiii noștri se aflau în avion în drum spre Canada, unde, atunci, își încercau un alt noroc în viață, am găsit, pe o alee, o frunză de arțar, emblema țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care copiii noștri se aflau în avion în drum spre Canada, unde, atunci, își încercau un alt noroc în viață, am găsit, pe o alee, o frunză de arțar, emblema țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această frunză, ciudată telegramă. Acum, alături, voi așeza fotografia trimisă de Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un alt noroc în viață, am găsit, pe o alee, o frunză de arțar, emblema țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această frunză, ciudată telegramă. Acum, alături, voi așeza fotografia trimisă de Victor. Nu pot comenta, rațional, ceea ce doar se simte... Metafizica pare a șopti, câteodată, la urechea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]