16,661 matches
-
de conținut, formă, intensitate, tempo și melodie); orientarea în spațiu (desfășurarea exercițiilor artistice pe un desen cât mai variat, în planuri și direcții diferite). Lipsa concordanței muzicii cu mișcarea la sol, utilizarea incompletă a suprafeței bârnei etc., sunt penalizate de arbitrele juriului B. 91 7.4 7.6 7.8 8 8.2 8.4 8.6 8.8 9 9.2 9.4 Martor Experiment 8.12 9.28 no te Fig. 13. Nota obținută la proba de creativitate artistică
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
îVentzi) și Lala alcătuiam o echipă redutabilă, căci ne învârteam ca prâsnelul și stăteam fixați în cruce secunde bune. Totuși, talia de numai 1,70 mi-a fost un handicap ulterior, simțit din plin, atât ca jucător, cât și ca arbitru de fotbal, dar mai ales la primul examen de admitere la facultate în 1970, la Institutul de Educație Fizică și Sport din Iași, unde am fost respins, în mare parte contribuind și plicul cu caracterizarea tovarășului diriginte Botezatu Dorin, înmânat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de conținut, formă, intensitate, tempo și melodie); orientarea în spațiu (desfășurarea exercițiilor artistice pe un desen cât mai variat, în planuri și direcții diferite). Lipsa concordanței muzicii cu mișcarea la sol, utilizarea incompletă a suprafeței bârnei etc., sunt penalizate de arbitrele juriului B. 91 7.4 7.6 7.8 8 8.2 8.4 8.6 8.8 9 9.2 9.4 Martor Experiment 8.12 9.28 no te Fig. 13. Nota obținută la proba de creativitate artistică
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
unei garanții a libertății, dreptul poate fi luat ca auxiliarul științei morale În genere. În viziunea kantiană, principiile dreptului sunt puse și analizate constant prin raportare, pozitivă sau negativă, la morală, ca de exemplu În argumentarea obligativității juridice, obiectul liberului arbitru. Kant este considerat inițiatorul erei pozitivismului juridic. În Introducere În teoria dreptului, Immanuel Kant dă o definiție clară conținutului acestei teorii: „Totalitatea legilor pentru care este posibilă o legislație exterioară se numește teoria dreptului (Ius)”. Putem vorbi de drept pozitiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legile rațiunii. Filosoful din Königsberg găsește trei caracteristici determinante ale acestui concept. Astfel, dreptul are În vedere doar exterioritatea relației dintre două persoane ale căror acțiuni se poat influența reciproc. În al doilea rând, el vizează relația dintre două libere arbitre, și de aici, implicit, se are În vedere, În al treilea rând, numai forma acestei relații, nu și materia ei. Se confruntă două libere arbitre, și nu dorințe sau trebuințe, ca În etică. Nu scopul vizat sau materia liberului arbitru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acțiuni se poat influența reciproc. În al doilea rând, el vizează relația dintre două libere arbitre, și de aici, implicit, se are În vedere, În al treilea rând, numai forma acestei relații, nu și materia ei. Se confruntă două libere arbitre, și nu dorințe sau trebuințe, ca În etică. Nu scopul vizat sau materia liberului arbitru contează, ci numai forma lui poate fi raportată la legea universală a libertății care stipulează că acțiunea unuia trebuie să fie În acord cu libertatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
arbitre, și de aici, implicit, se are În vedere, În al treilea rând, numai forma acestei relații, nu și materia ei. Se confruntă două libere arbitre, și nu dorințe sau trebuințe, ca În etică. Nu scopul vizat sau materia liberului arbitru contează, ci numai forma lui poate fi raportată la legea universală a libertății care stipulează că acțiunea unuia trebuie să fie În acord cu libertatea celuilalt. „dreptul este totalitatea condițiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate uni
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Nu scopul vizat sau materia liberului arbitru contează, ci numai forma lui poate fi raportată la legea universală a libertății care stipulează că acțiunea unuia trebuie să fie În acord cu libertatea celuilalt. „dreptul este totalitatea condițiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a libertății”. Libertatea personală, deosebită de bunul plac, pentru a se manifesta În mod real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numai forma lui poate fi raportată la legea universală a libertății care stipulează că acțiunea unuia trebuie să fie În acord cu libertatea celuilalt. „dreptul este totalitatea condițiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a libertății”. Libertatea personală, deosebită de bunul plac, pentru a se manifesta În mod real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor după o lege universală. Acesta este și principiul universal
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o lege universală. Acesta este și principiul universal al dreptului, care amintește de imperativele categorice din planul moralității, dar implică și nuanțe deosebite de morală, după cum vom observa: „Este dreaptă acea acțiune conform căreia sau conform maximei sale, libertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea tuturor, după o lege universală”. Dar, această necesitate a conformării, de fapt această obligativitate juridică, este resimțită de individ, ca un obstacol, ca o nedreptate care nu poate coexista cu libertatea după legi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
naturală nu se opune situației sociale, ci celei civile. Deci, cei doi poli sunt dreptul natural și dreptul civil. Primul este numit drept privat, iar al doilea drept public. Dreptul fiind un „concept practic pur al rațiunii, care aparține liberului arbitru orientat de legile libertății”, Kant analizează condițiile de posibilitate a conceptului de ceea ce este al meu și al tău exterior. Un lucru exterior devine al meu, atunci când este strâns apropiat de propria mea persoană, astfel Încât, imixtiunea unei persoane străine, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Kant distinge Între o posesiune sensibilă, empirică, care poartă numele de detențiune și Înseamnă posesiune fizică, și o posesiune inteligibilă care Înseamnă posesiunea juridică a unui obiect. Ultimul tip de posesiune este lipsit de detențiune. Un obiect al liberului meu arbitru este cel a cărui folosință se află În puterea mea, din punct de vedere fizic. Dacă, din perspectivă juridică, obiectul nu s-ar găsi În Întrebuințarea mea, neconformându-se cu libertatea tuturor după o lege universală, libertatea nu și-ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
află În puterea mea, din punct de vedere fizic. Dacă, din perspectivă juridică, obiectul nu s-ar găsi În Întrebuințarea mea, neconformându-se cu libertatea tuturor după o lege universală, libertatea nu și-ar mai putea utiliza obiectul liberului său arbitru, ajungând, prin nefolosirea unor obiecte utilizabile, la res nullis. Deci, o interdicție de folosire a unor lucruri care, din punct de vedere juridic, nu se află În puterea mea, nu ar fi posibilă pentru că s-ar contrazice pe sine conceptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
interdicție de folosire a unor lucruri care, din punct de vedere juridic, nu se află În puterea mea, nu ar fi posibilă pentru că s-ar contrazice pe sine conceptul de libertate exterioară. Cu alte cuvinte, un obiect exterior al liberului arbitru nu poate rămâne În sine fără proprietar. Gândirea unui obiect al liberului meu arbitru Înseamnă conștiința apropierii obiectului sau dependența de facultățile mele fizice, adică fie posesiune inteligibilă, fie posesiune empirică, fenomenală. În această situație se poate afla orice obiect
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
află În puterea mea, nu ar fi posibilă pentru că s-ar contrazice pe sine conceptul de libertate exterioară. Cu alte cuvinte, un obiect exterior al liberului arbitru nu poate rămâne În sine fără proprietar. Gândirea unui obiect al liberului meu arbitru Înseamnă conștiința apropierii obiectului sau dependența de facultățile mele fizice, adică fie posesiune inteligibilă, fie posesiune empirică, fenomenală. În această situație se poate afla orice obiect care stă În puterea mea și Îmi aparține printr-o premisă a priori a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Îmi aparține printr-o premisă a priori a rațiunii mele practice. Acest principiu este o „lege permisivă a rațiunii mele practice”. În Expunerea conceptului de al meu și al tău exterior, Kant deosebește trei clase de obiecte exterioare ale liberului arbitru, și anume: un lucru corporal exterior mie, liberul arbitru al altuia În raport cu o faptă determinată și situația celuilalt În raport cu mine. Posesiunea inteligibilă este superioară posesiunii empirice, deoarece legitimează apartenența unui obiect exterior la sfera mea proprie. „Eu nu pot spune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mele practice. Acest principiu este o „lege permisivă a rațiunii mele practice”. În Expunerea conceptului de al meu și al tău exterior, Kant deosebește trei clase de obiecte exterioare ale liberului arbitru, și anume: un lucru corporal exterior mie, liberul arbitru al altuia În raport cu o faptă determinată și situația celuilalt În raport cu mine. Posesiunea inteligibilă este superioară posesiunii empirice, deoarece legitimează apartenența unui obiect exterior la sfera mea proprie. „Eu nu pot spune că un obiect din spațiu (un lucru corporal) este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Între propozițiile sintetice a priori ale rațiunii teoretice și propozițiile sinterice a priori ale dreptului. Dacă primele au o intuiție care stă la baza lor, În sfera dreptului, intuițiile care fundamentează posesiunea fizică trebuie omise: „orice obiect exterior al liberului arbitru poate fi considerat al meu din punct de vedere juridic, dacă eu (și numai atunci) Îl am În puterea mea, fără Însă a-l poseda”. Posesiunea, suspendând detențiunea, trebuie gândită conform conceptelor intelectuale, astfel fiind posibilă o legislație universal validă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o legislație universal validă. Posibilitatea unei astfel de posesiuni raționale pure, minus detențiunea, are ca rezultat o antinomie, de aceea rațiunea omenească este constrânsă să deosebească posesiunea ca fenomen de cea care nu poate fi gândită decât cu ajutorul intelectului. Liberul arbitru nu ar putea fi respectat, decât dacă fiecare individ este reciproc constrâns, În ceea ce privește ceea ce este exterior al său. Această obligativitate este rezultatul unei reguli universale a relației juridice exterioare. „Atunci când eu declar (verbal sau În fapt): că aș vrea ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligativitate este rezultatul unei reguli universale a relației juridice exterioare. „Atunci când eu declar (verbal sau În fapt): că aș vrea ca ceva exterior să fie al meu, eu declar prin aceasta celuilalt că este obligat să respecte obiectul liberului meu arbitru: este o obligativitate pe care nimeni nu ar avea-o În lipsa actului meu juridic”. Însă, specifică Immanuel Kant, numai voința universală colectivă, deținătoare a puterii, poate oferi fiecăruia garanția posesiunii exterioare, În domeniul situației civile, și nu voința unui singur
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie În comun cu a celorlalți. „Ădreptul asupra unui lucru este un drept al Întrebuințării sale private, iar posesiunea mea (originară sau ulterioară) este În comun cu a celorlalți”. Prin acest tip de posesiune comună se presupune un liber arbitru al tuturor, și nu unul unilateral, și totodată se interzice oricărui alt posesor Întrebuințarea privată a lucrului. Dreptul real (ius reale) nu poate funcționa decât În societatea civilă, deoarece, un om izolat nu poate poseda un obiect exterior, neexistând nici un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legitimează juridic posesiunea unui loc pe pământ pentru fiecare individ. În a doua secțiune a Metafizicii moravurilor, Immanuel Kant tratează despre dreptul personal. Dreptul personal, care este unic, constă În totalitatea legilor prin care eu pot intra În posesiunea liberului arbitru al celuilalt, ca posibilitate de a-l determina prin liberul meu arbitru, conform legilor libertății, la o anumită faptă. Achiziționarea dreptului personal nu este nici originară nici autoritară. Contractul este cel care justifică, prin liberul arbitru unit al ambelor părți
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
doua secțiune a Metafizicii moravurilor, Immanuel Kant tratează despre dreptul personal. Dreptul personal, care este unic, constă În totalitatea legilor prin care eu pot intra În posesiunea liberului arbitru al celuilalt, ca posibilitate de a-l determina prin liberul meu arbitru, conform legilor libertății, la o anumită faptă. Achiziționarea dreptului personal nu este nici originară nici autoritară. Contractul este cel care justifică, prin liberul arbitru unit al ambelor părți, actul prin care ceea ce aparține uneia din părți se preschimbă În ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
intra În posesiunea liberului arbitru al celuilalt, ca posibilitate de a-l determina prin liberul meu arbitru, conform legilor libertății, la o anumită faptă. Achiziționarea dreptului personal nu este nici originară nici autoritară. Contractul este cel care justifică, prin liberul arbitru unit al ambelor părți, actul prin care ceea ce aparține uneia din părți se preschimbă În ceea ce este al celeilalte părți. Această relație nu este una empirică, ci pur intelectuală. Actul promisiunii și cel al acceptării nu sunt succesive, ci provin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
opoziția netă instituită de Kant, căci acesta scria În Teorema a IV a despre Principiile rațiunii pure practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]