4,016 matches
-
vegetația ierboasă își pierde organele aeriene rămânându-le fie rădăcinile, tulpinile subeteane, fructele sau semințele care pot rezista sub stratul de zăpadă. Împotriva frigului oamenii îngroapă vița de vie și cultivă diferite legume în sere și solarii.Pomii și majoritatea arbuștilor rămân golași,cu excepția majorității coniferelor la care frunzele sunt verzi și nu cad în timpul iernii. În acest numar al revistei încerc alături de cei care doresc să-și răpească puțin din timpul său prețios,, să sensibilizăm oamenii că este bine să
PLEDOARIE PENTRU VIATA de CAMELIA COSMA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345026_a_346355]
-
cerul senin ce rece e insula mută ghețarul exilului meu curcubeul iubirii puntea ce-așează între mine și tine un strop de divin Dumnezeu! NOAPTE INSULARĂ clinchet de stele zurgălăi din lacrimi de lună măslini tremurând urgisiți portocali-atârnând roade grele arbuști înfloriți... rătăciți prin urmele reci de furtună icnete rupte tablouri ciudate, rupestre marea chemându-și frământul zeițe de ipsos cu frunțile supte nisipuri, clepsidre-acareturi terestre ore, secunde-ncălcând legământul suflete-aprinse torțe de gânduri pribege acropole albe, umbre de timp ruguri de
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
intrarea principală aleile se ramifică în ambele părți. În stânga descoperi ruinele unui templu italian, apoi Teatrul în aer liber înconjurat de ziduri ca o cetate. Pornind din amonte spre aval numeroase alei șerpuiesc printre spațiile verzi și pădurea formată de la arbuști până la arbori seculari de toate speciile, foioase, rășinoase, quercinee. Deasupra tuturor se înalță pinii cu coroanele lor ca niște ciuperci uriașe dar și diversele specii de palmieri, eucalipți, iar mai jos descoperi camelii, orhidee, trandafiri sau nuferi ce plutesc ca
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
cu coroanele lor ca niște ciuperci uriașe dar și diversele specii de palmieri, eucalipți, iar mai jos descoperi camelii, orhidee, trandafiri sau nuferi ce plutesc ca niște insulițe luminoase pe suprafața lacului. Undeva, pe niște stânci năpădite de ierburi și arbuști se află Fontana del Pastore (Fântâna Păstorului) Dar iată că deodată printre stâncărie se deschide o grotă cu două ramificații. Pătrunzi în ea și imediat în dreapta ai surpriza să te trezești parcă în paradis. Din reapta îți atrage atenția tumultul
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
tulpini deja lemnificate, care te pot răni? Fiind o zonă cu mult salcâm, salcâmul are multe semințe care pot fi împraștiate pe zone întinse de către vânt, o să vină o zi cu pădure de salcâmi crescută pe aceste drumuri. Deja sunt arbuști de salcâmi ici și colo! Dar acestea nu sunt străzi, nici măcar ulițe...acestea sunt drumuri din pământ între case, așa cum sunt drumurile forestiere sau drumurile între recoltele de pe câmp. - Ce-i pasă primarului, el este cu capul prin nori! În
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
dulce-amărui care îl învăluia pe viitorul ei partener de viață. Chimia trupurilor se făcuse simțită și mai acerb când intrară în parcul din apropierea garsonierei sale. Aleile pustii aveau un farmec accentuat de ceața care se lăsa în valuri grele, iar arbuștii ornamentali se profilau în umbre deschise oricăror secrete. Pașii lor răsunau pe piatra cubică în tandem, potrivindu-se unul după altul, dar între ei tăcerea rămase suverană. Apropiindu-se de casă, începu să-i dea târcoale gândul că el era
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
în față. - Mulțumesc. Nu știu când mă îmbrac, când iau micul dejun și încalec. Allan galopează fantastic. După vreo trei kilometri o zăresc pe prințesă, îmbrăcată în alb, gonind pe singurul drum ( de pământ! ) către podgorii. Drumul urcă sinuos printre arbuști și plantații de viță de vie. Allan însă are un ritm mai bun, câștigând teren la fiecare ieșire din curbă. Adélaïde întoarce din când în când capul, își dă seama că o urmăresc, dar nu pare interesată să mă aștepte
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
face piața, preia livrările de la firma de catering și se ocupă de aprovizionările ( cuprinse în meniu ) pentru ziua următore. La șase apare bucătarul, care pregătește micul dejun și ingredientele pentru cină. Grădinarul se scoală pe la opt, verifică starea gazonului, a arbuștilor ornamentali, dar și a celorlalți arbori ( brazi sau pomi fructiferi ), prezenți in exces, și la nevoie intervine. Descopăr că pe domeniu există și un grajd, cu cinci cai de rasă, un padoc și un îngrijitor cu alură de cowboy, care
DRUMUL APELOR, 46 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376332_a_377661]
-
toate stihiile naturii se treziră deodată la viață, aici, în Cheile Râșnoavei. Truchiurile copacilor erau contorsionate și înclinate cu crengile până aproape de pământ. Vântul,ploaia rece și rapidă sfâșiau trupurile fără apărare ale arborilor. La marginea pădurii, în apropierea unui arbust stufos, Ursoaica Martina tocmai năștea. Durerile facerii se sincronizau parcă cu vijelia necruțătoare. Explozia de fulgere strălucitoare și tunete năucitoare parcă anunța sfârșitul lumii, dar o nouă viață se înfiripa încetișor și deodată apăru timid, căpșorul delicat și simpatic al
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
beculețe colorate. Poate doar fastul paradelor de mauri și creștini, din vara de mult uitată, să depășească avântul nestăvilit cu care lansează municipalitățile locale chemarea la întrecere în disciplina „lumini și umbre”. Prin curțile și grădinile Costei Blanca „ard” frunzele arbuștilor supradimensionali de „flor de Pascua” (poinsetia), planta tipică de Crăciun, care se vinde la ghiveci prin alte țări. Aici e la ea acasă și atinge înălțimi de până la trei metri. Punctuală cum e, la cumpăna anilor, ne putem fixa ceasurile
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
unde se putea pe timp frumos să se servească masa sau diferite gustări, mai exista tot din construcție zidită, un grătar cum sunt nenumărate și pe la noi, mai ales în zonele de munte sau la pensiuni. În jurul chioșcului creșteau niște arbuști cu tulpinile contorsionate, cum sunt cele de viță de vie din bolți, cu frunzele verzi, de forma celor de salcâm sau frasin, însă plini cu flori în ciorchini mari de până la cinsprezece - douăzeci de centimetri lungime, mov la culoare și
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
flori în ciorchini mari de până la cinsprezece - douăzeci de centimetri lungime, mov la culoare și deosebit de parfumați. De la chioșc și până la poartă era amenajată o zonă cu legume iar pe cealaltă parte a aleii o livadă cu tot felul de arbuști fructiferi, inclusiv din cei care produceau fructele ce-au intrigat-o, kaki. Mai erau kivi și atunci a văzut pentru prima data cum apare un arbust de kivi, portocali, mandarini, meri și mai mulți piersici. Tulpinile erau frumos tăiate, copacii
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
cu legume iar pe cealaltă parte a aleii o livadă cu tot felul de arbuști fructiferi, inclusiv din cei care produceau fructele ce-au intrigat-o, kaki. Mai erau kivi și atunci a văzut pentru prima data cum apare un arbust de kivi, portocali, mandarini, meri și mai mulți piersici. Tulpinile erau frumos tăiate, copacii ne fiind prea înalți. Unii dintre ei erau încă plini cu fructe. Cei doi bărbați au ieșit împreună din casă îndreptându-se spre garaj sau magazie
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
o parte, lăsându-te în fața brizei cu plaja Ecrene sub ochi, cretoane imprimate la ferestre, paturile și fotelurile au semănate pe ele flori de câmp, pe mese vase tătărăști de aramă, peste dealul alburiu un pumn de case, pitite printre arbuști...Balcicul...de aici încolo miroase a Orient , lume pestriță : greci , români, bulgari, tătari, turci și macedoneni...,, Cum, n-ai rămas gravidă până acum ?” - m-a întrbat Nicu. Aflu de la el că Eliza Câmpineanu e plecată în Grecia cu trenul. Îmi
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
DE MAMA...) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului * Totdeauna aștept cu nerăbdare momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat, cu inflorescențe de culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, încărcat cu buchete violet. Ceva mai încolo, în grădinița din fața casei, printre lalele, bujori și crini galbeni, se afla un alt liliac, dar cu flori albe, bătute, buchețelele fiind așezate în
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
din patul durerii, întru slava Numelui Tău. Că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre...” Frumoasă rugăciune! Ca un poem încă de la Facere. „Stinge focul ce m-a cuprins!” Focul? „Vântul se scurgea perfid printre crengile arborilor, tufișurilor și arbuștilor, scoțând un fel se șuierat sinistru, monoton, ca un cântec de jale. Era aproape la fel cu acela din cimitire, toamna târziu, iarna sau primăvara devreme, când mai ales brazii bătuți de vânt parcă sunt bântuiți nu doar de vânt
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
a procedat respectabilul institutor aici de față, omul care prin sacrificarea întregii sale vieți a sădit binele și frumosul în tinerele mlădițe, asemenea grădinarului care toată viața s-a îngrijit ca din semințele sădite să iasă cele mai curate plante, arbuști și pomi, prin tot ce a făcut, folosind metode specifice, a țintit la eliminarea răului din copii și din exemplul reprezentat de răul din alții, ceea ce nu face decât să ducă la absolvirea de propria-i vină. Pe scurt, este
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
entuziasm și dorința de a realiza și alte activități asemănătoare. Pădurea furnizează cea mai mare cantitate de oxigen; aproximativ 2/3 din oxigenul consumat de oameni, animale, microorganisme, industrie, agricultură, este preluat din atmosferă, prin aprovizionarea acesteia de către arbori și arbuști? Un km2 de pădure ecuatorială produce zilnic 11 tone de oxigen. Știați că ...? Pădurea absoarbe o importantă cantitate de CO2 (gaz cu efect de seră), contribuind la reducerea poluării și având o influență benefică asupra mediului? Pădurea fixează solul, împiedicând
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
de legendă. Camera dandy e camera lui des Esseintes, eroul lui Huysmans din A rebours. Iar În realitate, reconstituit de amintirile prietenilor, apartamentul lui Eugène Sue arată nu mai puțin impresionant: vechi vitralii colorate, mobile și bibelouri scumpe din belșug, arbuști exotici exhalând arome Îmbătătoare. Sau grădina contelui de Montesquiou, sufocată de hortensii albastre, compusă și Îngrijită ca o operă de artă, În mijlocul căreia se dădeau recitaluri de poezie. Sau interioarele de-o eleganță simplă, de un alb imaculat, ale lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al populației, prin moartea excesului de animale. În schimb, ecosistemul a fost atât de avariat, încât numărul de cerbi a scăzut la doar 42 în 1966. „Diferența dintre erbivore Și oameni este că resursele folosite de cerbi sunt iarba, copacii, arbuștii Și acestea, după un timp, se întorc, pe când multe dintre resursele folosite de om sunt consumate pentru totdeauna” (Hawken, 1993: 25). Dar când luăm în considerare acest experiment trebuie să ținem seama de ceea ce ne diferențiază în mod evident de
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu, când miraculos de tainic și de profund: dragostea. Probabil că s-a pomenit în plus într-una dintre companiile acelea. Băuse ca și ceilalți, pe ascuns, printre arbuștii care acopereau versanții Muntelui. Apoi, când micul lor cerc agitat s-a risipit în perechi, ea rămăsese singură, hazardul aritmetic neoferindu-i partener. Perechile se eclipsaseră. Beția punea deja stăpânire pe ea. Nu era obișnuită cu alcoolul și băuse prea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
peste o mină... Charlotte se oprise în mijlocul unei poieni largi și murmurase: „Privește!” Văzusem trei sau patru plante identice care ne ajungeau până la genunchi. Frunze mari, dințate, vrejuri care se agățau de niște bețe subțiri, înfipte în pământ. Arțari minusculi? Arbuști tineri de coacăz negru? Nu înțelegeam bucuria misterioasă a Charlottei. - Este o viță de vie, una adevărată, îmi spusese ea în cele din urmă. - Ah! bine... Dezvăluirea nu îmi sporea curiozitatea. În mintea mea, nu puteam să leg planta aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu putea exista o dovadă mai palpabilă a dispariției totale, definitive. Dar bucuria era mai puternică. Izvora din clipa aceea trăită în milocul unui luminiș, în bătaia vântului de stepă, în tăcerea senină a acelei femei stând în fața a patru arbuști, sub frunzele cărora ghiceam acum ciorchini fragezi. Din mers, mă uitam din când în când la fotografia femeii în pufoaică. De-acum înțelegeam ce dădea trăsăturilor ei o asemănare îndepărtată cu personajele din albumele familiei mele adoptive. Era un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poveste etiologică : „El [Noe] s-a tăiat la deget pe când lucra corabia și, curgând jos sânge, s-a făcut călinul” (23, p. 19). O legendă deci menită să fixeze într-un timp mitic apariția și să justifice existența unui umil arbust de pădure (Viburnum opulus). Și, în același timp, să motiveze culoarea roșie și forma globuloasă a fructelor sale, care seamănă cu niște picături de sânge. N-ar fi aceasta o legendă singulară. Dimpotrivă, o mulțime de plante și-ar datora
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]