25,430 matches
-
cu greu degetele fine și trupul fragil la umila sobă de tuci în care ard câțiva cărbuni murdari, privind mereu la copilul delicat, cu trup de înger, care-și ascunde nevinovăția sub așternuturile roase până la urzeală, umezindu-i îngrijorată fruntea arsă de febră, întrerupându-i delirul ca să-l silească să înghită, până la ultima firimitură, puțina mâncare pe care generozitatea grosolană a hangiței neplătite de multă vreme o aduce în odaia strâmtă, răbdând de foame până la halucinație, până la nebunie, egoistă renunțând la
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile cunoașterii Flăcărilor pe care le cântă cenușa. Vezi, un aur ars sub pământ, Cu mine în pământ, Umple cu vârf călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină, cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit veghere și gardă. Deschide-te
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină, cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit veghere și gardă. Deschide-te, rană, atunci când strig - Sesam! Umbrei rugului rămasă pe acest dictam, Căci Dumnezeu în timp ce ne privește vrea să ardă. 24 oct. 2003 * 1 Străin printre străini, aur nocturn scânteind, Rege printre străbuni, rătăcesc gol Către ceea ce se urzește. Unde am încă un Regat? Giuvaerul În mijlocul coroanei. Neant Ce îmi dă viață pentru a mă face origine. Acolo sunt oglinda
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
unei bresle, a gazetarilor, ci și protecția gardienilor, care influențau multe decizii la palatul prezidențial. Privirile ei puteau spune multe în aceste momente, dar, îndeosebi, ceva legat de situația lui. Dacă te joci cu focul, s-ar putea să te arzi. O considera multiagentă. De aceea nu se învrednici să pună mâna pe ea, ca nu cumva să-i rămână amprentele. Cei care o aduseseră trebuiau s-o dezlege. Vru să-și cheme locotenenții, să ridice coletul și să-l depună
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
cum. Furgoteiu se găsea într-o grea cumpănă. Nu voia să dea înapoi, dar nici să exagereze cu exigența. Marconienii își mai aduceau aminte că, în toiul revoluției, Furgoteiu distrugea stația de înregistrare pe care o avea în supraveghere, că ardea dosarele și notele informative, strânse în copii, iar acum, dacă izbucnea bomba în azil, transformat parțial în bordel, reveneau în actualitate toate faptele sale, pentru care nu mai putea fi iertat. înaintă un pas, doi, spre ostatică, dar se retrase
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
se mai putu abține și izbucni. - Cine-ți ține spatele? - Nu-ți vine să crezi: chiar tu! - Ce interese aș avea? - Să scapi încă o dată basma curată. - Și n-ai să închizi ochii? - Doar o singură dată, când îmi va arde lumânarea la cap. Hotărârea ei de a-și duce operațiunea la bun sfârșit părea definitivă, fără drept de apel. Cu toate precauțiile lui, călcase încă o dată pe bec. I se părea acum că există o plată pentru toate faptele sale
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
de tare i-l gâtuise emoția revederii. Conu Nicu nu se miră prea mult de cuvintele precipitate ale fiului său cuprinzându-i cu palmele obrajii, îi sărută cu zgomot. - Bine că te văd întors acasă, băiete. De mâine, te-ai ars. Vine jidanu ăla Ducu al lui Sason, naiba să-l ia, să ridice porumbu. |s vreo două vagoane juma^te. Supraveghezi încărcarea în carele noastre, ești atent la cântar, în gară la Plenița și dacă nu ți-ai pierdut sufletu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Brumaru Cecilia, o-ntreagă Franță E-n cizmulița ta de lux. De-aș fi ministru de finanță Ți-aș dărui castele brusc Și ti-aș împodobi caleașca La spițe-n trandafiri feroci, Însă mi-e sufletul ca fleașca, Viața mă arde la bojoci Și-mi piere, Cici, piere, piere Destinul pe un drum îngust, Nici mirosul de la muiere Nu știu cu nara să-l mai gust, Roua-i plesnită, crinul zace, Hai să mîncăm batog, somon, Amurgurile prind caimace, Bărbații zic
Portretul artistului la maturitate în luciul unei cizmulițe franțuzești by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11205_a_12530]
-
creierul meu 3. să-ți placă numai politica de culise a poeziei de cartier florile imobile și mari ale sîngelui menstrual al poeziei de cartier ce adie și spulberă tot frezele unse cu gel ale tinerilor adventiști de cartier ringul ars de rigoare al femeilor viscerale de cartier înșelate de șmecheri de țigani de ratați zeloși de tipi ce-și introduc heroină direct în vena de la gît gropile obscene bălțile muribunde drumurile desfundate pe care bețivii cu bărbile smulse de vîntul
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
până să-ți dai jos toate cele te-apucă amețeala, dar nu aia de acum douăzeci de ani când cădea la picioarele patului (sau pe hol sau dracu mai știe unde) rochia subțire, fluturând două secunde în aer, fulger moale arzându-i retina. Acum ai toate condițiile, ce-ți lipsește, de ce nu te reapuci de scris, te uită lumea, Daniela, ce fată talentată erai tu odată. Odată și odată mă voi reapuca. Să scriu, să slăbesc 20 de kilograme, să cresc
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
și insipide romane și s-au ridicat statui pe tot pământul. Au nechezat caii noaptea pe șesuri Le-a scărpinat pe oi de râia lor galbenă vântul. Când buzele noastre aprinse au însetat De toată iubirea ființei frumusețea lui A ars o dată pământul Și s-a refăcut încă o dată pământul La izvoarele nesecate ale plânsului Pentru prietenia mea cu dânsul! Zăbală pe cimitir Nu-mi prea șade-n caracter să scriu tot mereu într-un sictir despre acest cimitir din care
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
pierdute-n vânt și lacătele sparte, Au fost în beciul nopții puse cu fier în jug, Trase pe câmp de spini cu roata de la plug, Unse-n tipar cu mir, fierbinți în ochi de gheață, Vândute-n vrac ca sclavii, arse pe rug în piață. Sufletul lor, pe raftul de taină din altar, îl ține Duhul Sfânt în faguri de cleștar. Pâinea și sarea slovei, ca poamele pe ramuri, împart în miezul rumen sufletu-a zeci de neamuri. Și-ndestulând flămânzii și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
pixurile și reîncărcam brichetele de unică folosință, făceam scrumiere din cutiile de conservă mai fățoase. Nu aruncam capacele. Dădeam lucrurilor diferite întrebuințări, să nu dispară prea repede din viața noastră. Fumam țigările până la muc, reciclam timbrele poștale și adunam bețele arse de chibrit într-o cutie pusă la îndemână lângă aragaz. Când se defecta broasca nu aruncam cheile, de parcă am fi putut intra cu ele pe ușile secrete ale altei existențe. Spălam toate sticlele și le puneam ordonat în cămara goală
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
pisați figuri de conți prăfuite cu fiere de lună dantele brâncovenești și crai de curte veche în oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai vrei să te vezi ?! I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul gurii cu vorbirea ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o tabacheră de argint
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric ferecat cercul apa biserica vitralii foșnet zbatere foc topoare aer vânt ard oglinda oglinda în care argintul s-a răsucit a crăpat cornetul jupuit cu semințe virile oglinda cenușie cu pielița ștearsă unde ești când vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te vezi ?! umbră încinsă peste blestem cocoș
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai eurosexului, turiști de-o zi la Subiaco , lume, lume, săraco, "când va veni, va veni ca un fur" vor secera și vor arde îngerii Rexului, pământul cu cetățile sale. Simți tu mai decât o înfiorare la vremea cinei, copile, un cutremur, pe care să nu-l pui pe seama oboselii, și-a aglomerației Tiburtinei ? Dies illae! Dies illae!
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
dar Raicu părea... nemulțumit! Mi-a și spus-o: "Îți cădea mâna dacă scriai Părintelui meu literar?" Și iată că poetul Șerban Foarță îmi trimite un decupaj din revista "Orizont", nr. 4, din 19 aprilie 2004, un grup de piese "ars dedicatoria" - pe câteva cărți de-ale sale! Cele mai multe sunt în versuri și se înțelege că m-au fermecat (ca și atunci când primisem volumele, în mare parte la Paris). Pe Șalul, eșarpele Isadorei, stă scris, la data de 10 ianuarie 2000
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
ferestre înmuiate în tăcere pe care în noaptea asta vântul le va împături ca pe niște piei de animal ,vine o târfă o curviștină de apă o arhi-târfă navigatoare" (strig Ofelia! Ofelia!) mi-s mâinile reci picioarele reci ,și alfabetele ard, ard".
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
înmuiate în tăcere pe care în noaptea asta vântul le va împături ca pe niște piei de animal ,vine o târfă o curviștină de apă o arhi-târfă navigatoare" (strig Ofelia! Ofelia!) mi-s mâinile reci picioarele reci ,și alfabetele ard, ard".
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
din care te vei întoarce cu plasele pline, ca în poveștile din care scoți cîte un spiriduș pentru a-l arunca în supa de morcovi, un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din chiar trupul celui de viu îngropat în mormîntul trupului tău, vin să se roage, vin să se-ntindă peste el femeile ca pecinginea, să se scarpine pînă la sînge, pînă la înviere, pînă
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
pe care-l simt rupt din mine fără să-l pot pune la loc, nici acesta de acum, cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei străzi pietruite de pași zburători ca liliecii în biserici de
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
fața Ta e, Ar însemna să te adun din fum, Din sânge, din frânturi, din măruntaie. Mă înspăimânt știind că chiar acum Când scriu, în pacea nopții din odaie Ai tăi, doar ești în ei, apar, duium, Să spulbere, să ardă și să taie. Ori nu ești Tu acel ce i-ai făcut Ori nu sunt ei acei trimiși să poarte Cu duhul Tău, făptura lor de lut, Oricum, prea mult ești bănuit în moarte. în ce să cred? Răspunde-mi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
pace și câți nu s-au mai întors acasă, la grătar ! ZBOR ÎNTRERUPT Atât ești, atât ți-a rămas: o femeie care a trăit de una singură într-o țară înghețată, - care a descoperit mai întâi focul care nu a ars niciodată, care a întâlnit banchiza de gheață care nu se va topi niciodată, - dragostea scrisă mărunt pe cărți poștale care nu vor ajunge la timp niciodată, care a inventat un avion care nu a zburat niciodată... Fotografia singurei femei care
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
a rămas gravidă cu plutonieru' ăla însurat din Bacău, venit în misiune cu pompierii lui la București, de se încurcase proasta cu el, că asta mică nu va trăi mult, însă, cât i-o da Dumnezeu zile de trăit, o să ardă ca o flacără intensă până în ultima secundă, o să fie actriță și cine mai poate spune dacă o supraviețui atentatului cumplit pe care o să-l trăiască într-un turneu prin Asia sau cine știe, doar dacă... da' ea, Dumnezeule bun și
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]