1,723 matches
-
mea-ntr-a ei aud bătând Se-apropie de mine,este blondă Frumoasă,fină,sexi,tot ce vrei! Zâmbind,întinde brațele-a chemare Și-n fine,m-oglindesc în ochii ei Ea este,totu-i clar!Fantastic! Crezut-am cu ardoare:undeva, La mii de ani lumină depărtare Există în mod cert și “Steaua mea”... Acum e-aici,gurița-i mă sărută Și-mi spune în limbaj universal: “Ești Astrul meu iubite,te-am găsit și Tot ce-a fost iluzoriu
STEAUA MEA -ÎNTÂLNIRE DE GRADUL TREI- de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371006_a_372335]
-
În vin se stinge setea și se aprinde focul. Vinul e izvor de viață și mesaj ancestral al chemării la partea de bucurie finită, la partea de libertate a fiecăruia de a-și consuma bucuria sa, de a trăi cu ardoare, de a cânta. Vinul e viu și nu-i urâtor de bine dacă cel care îl soarbe nu amenință, nu dușmănește, nu se prăbușește în neant. Vinul cu aroma și gustul iubirii bate numai la poarta inimii prietenoase în care
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
ștrengărește cu o buclă de-a ei. Se apropie încet, încet și o sărută delicat. Fata nu se opuse deloc, ceea ce îl făcu pe bărbat săcontinue cu curaj. O sărută mai aprins, îndelung, în timp ce mâinile începurăsă i se plimbe cu ardoare, pe corpul acesteia, dezvelind haotic părțile atinse. În câteva minute femeia era goală și în brațele lui... * Era mijlocul zilei. Radu ieși cu mașina în șosea. În față, profesoara de fizică. - Nu veniți cu mașina? Vă duc eu până în oraș
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
cazi pradă nicicând dezesperării,/ Succesul și dezastrul privindu-le la fel;/ De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,/ Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut,/ De poți să-ți vezi idealul distrus și din ruine/ Să-l reclădești cu-ardoarea fierbinte din trecut;/ De poți risca pe-o carte întreaga ta avere,/ Iar tot ce-ai strâns în viață să pierzi într-un minut/ Și-atuncea făr-a scoate vreo vorbă de durere/ Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput./ Și
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
încep cu Cincizecimea, cu suflarea Duhului umplând casa, cu limbile de foc așezându-se peste Apostoli și peste Fecioara Maria în mijlocul Bisericii, cu darul vorbirii în limbi și al facerii de minuni, cu darul înțelepciunii și al deosebirii duhurilor, cu ardoarea în propovăduirea Veștii celei Bune. Întreaga istorie a mântuirii relatată de cartea Faptelor stă sub semnul Pogorârii Duhului Sfânt. Centrul acestei istorii îl constituie intrarea păgânilor în Biserică, intrare aprobată de Sinodul Apostolic de la Ierusalim: începând cu sutașul Corneliu și
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
unei părți a acestei moștenirii, care trebuie selectată, ajustată, adusă la zi și apoi urmată cu discreție. Cu tupeu și cutezanță crescândă intelectualul devine supraom, noul-zeu, diagnosticând răul, vindecând rănile, născocind șanse noi și fundamentale pentru om, pentru progresul omenirii. Ardoarea cu care supuneau și supun unei critici vehemente Biserica este una din cele mai remarcabile caracteristici ale telectualului. Această trăsătură esențială a condus de fapt la declinul autorității și apusul puterii Clerului în secolul al XVIII-lea, secolul luminilor, punând
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
dacă în viața asta sau în cea viitoare, vom mai avea o șansă de a ne intanli din nou oare ? Ne vom privi în ochi cu aceeași încântare? Vom fi la fel de tineri, frumoși fără încetare, la fel de îndrăgostiți, trăind totul cu ardoare! Intensă și unică va fi iubirea nostra cea atât mare? Ne stătea atât de bine când eram împreună, eram atât de legați,ținându-ne mereu de mâna, eram frumoși și strălucitori în lumea cea nebună, visam să fim noi doi
A FOST ODATĂ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370009_a_371338]
-
vreme“! Prin lume-n cele patru laturi Deschisă ți-a fost poarta nemuririi... Și,.. va pluti și peste veacuri Tristețea grea... Cum plâns-au trandafirii! Întipărirea lirică a timpului Rămasă-i ca mișcare-n suflet. Decoruri calde-ale-anotimpului Sunt pline de ardoare-n sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntată, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tăcând în tâmpla lăudată, Dar ai rămas grăirii noastre astru. Amar..., amar moment de vară!... De ce a fost strivită-n palme dure Iubirea ta de poezie
LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370022_a_371351]
-
Să iasă scântei din coapse și din vine. Pentru început, am să-ți spun IUBIRE, Ce frumoasă ești și cât te iubesc pe tine, De dragul tău am să-ți dau o sărutare, Și să te strâng tare-n brațe, cu ardoare. Apoi, o să-ți iau buzele la frământat, Și o să te incit cum nu ți-a fost dat, Să ai parte de un astfel de sărutat, De la al tău amic pe care l-ai acceptat. Îmi cobor privirea către sfârcurile tale
ZĂU CĂ MI-AR PLACE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370030_a_371359]
-
nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
Și-n astă vreme petrecerile-s lanț, Dar vine timpul să tragem zăvorul la uși; Că stelele oricât le-ar lumina cărarea, Puțini nimeresc drumul spre caldul culcuș. Vine binemeritatul ceas de odihnă; Că mâine altă zi i-așteptată cu ardoare, Iar practica le-a devenit... obișnuință, Că munca, relaxarea și cheful niciodată nu-i doare. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
comun, de cum ne-am întâlnit în gară la Mangalia. Cu fața mereu zâmbitoare, Titina cucerește din primele cuvinte, te face să simți că o cunoști „de o viață” iar cînd te desparți de ea îi simți lipsa, îți dorești cu ardoare să o întâlneși din nou, în timp ce Florin este un fin obseavator a tot ce se întâmplă în jurul său, un intelectual de viță nobilă care vorbește cu înțelepciune, spune lucrurilor pe nume, cu un zâmbet ușor, uitat sau știut, în colțul
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
te afli lângă moarte. Ajuns pe pisc doar vulturi negri-aștept să-mi ciugulească inima din piept. Îți mulțumesc Îți mulțumesc că m-ai purtat în gând, în inimă și-n suflet nu pe rând, ci în același timp,dorind cu-ardoare să-mi fi alături,zi de zi,mereu la orice bucurii,dar și la greu c-un sprijin sau cu o îmbărbătare. Îți mulțumesc că nu m-ai părăsit când visurile mi s-au încâlcit și-ai stat să le
AJUNS PE PISC ÎŢI MULŢUMESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370334_a_371663]
-
de plumb, Inima nu mă mai ține. Aș vrea să iubesc, cum iubeam, Sălbatic și fără regrete, Când visele se răzvrăteau, Iar noi le-mblânzeam pe-ndelete. Aș vrea să iubesc, dacă-ai ști... Atâta căldură-i în mine... Și-atâta ardoare și dor, Și-atâta pustiu... fără tine. BLESTEM E un blestem să te iubesc pe tine Și nopțile să le ascult plecând, S-aștept o zi când vei fi lângă mine Și alte sute să tresar visând E un blestem
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
și veghează în taină somnul vitejilor adormiți. Îți compun imnuri stelele luminând tăcute gânduri din sufletul însetat de umbrele legendarilor voievozi și eroi ce-au zidit munți din iubire de glie stăvilind hoardele la hotarele tale Îmi scriu visele cu ardoare în clocotul etern al izvoarelor să le doinească valurile focul viu pân-la mare să-ți cânte numele în zbor pe cer acvilele din Carpați în cele patru colțuri de zare să strălucești stea mândră-ntre alte popoare și binecuvântat fie
CU VENERAȚIE ÎȚI ȘOPTESC NUMELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370484_a_371813]
-
fântână. Te duci,dar rămân urmașii,când viața ți se curmă. Doar se știe că iubirea văzută și nevăzută, Ce-n viață ți-o dă simțirea pe a timpului lăută, Este dubla înfățișare ce-o are Divinitatea. Te-nsoțește a ei ardoare,o preia eternitatea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2030, Anul VI, 22 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370573_a_371902]
-
podișuri - Pentru suflete remedii, Coborâșuri și suișuri. Focul roș’ ce nu-mi dă pace - Gheena chinului din mine - Stă chezaș să nu m-atace Cea care mereu revine. E femeia de-o culoare Parte din infernul negru - Ea dorește cu ardoare Trupul meu puțin integru. Mi-aș dori s-o pot supune, S-o strivesc de pragul porții - Visul meu de dor minune E s-o scot din drumul sorții. Nesatisfăcută zace În patul ei cu negre perne - Așteptând să mă
CĂLĂTORIA UNUI GULIVER MODERN ÎNSPRE TĂRÂMUL SORŢII de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370565_a_371894]
-
iubirii tale devine precondiția reciprocității, iar atunci este și mai minunat! Egoistul niciodată nu v-a percepe măcar sensul acestor cuvinte, pentru că el doar așteaptă (dacă auzi vreodată ce spune...), dar nu dragoste, în ciuda faptului că și-o dorește cu ardoare, atunci când se află în fața lui el n-o recunoaște... Comparativ cu acesta este acela care fuge.. Cunoașterea în iubire începe de la tine însuți! Motto-ul de pe frontispiciul delfic, ce spune “cunoaste-te pe tine însuți!”, este de fapt o invitație
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
prea mic și nu gândea la toate Din cele ce asupra-i stau să vină, Și se-ncredea, în sinea lui, că poate, Ca și stejarii, falnic să devină. Și s-a-nălțat spre cer cu bucurie, Dorindu-și, cu putere și ardoare, S-atingă-o rază caldă, aurie Din nesfârșita și albastra zare. Dar, la un timp, copacii din pădure, Cu trunchiurile drepte și semețe, L-au îngrădit și-au început să-i fure Din razele-aurii, din frumusețe. Nu-nțelegea, sărmanul, ce se-ntâmplă
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
material pentru a da viața sacră unui spațiu care va folosi nemijlocit nu numai unui popor aflat în rugăciune, ci și unui popor chemat să-și afirme mereu identitatea, verticalitatea și măiestria, precum și fidelitatea față de năzuințele înaintașilor care doreau cu ardoare zidirea unui asemenea locaș. Comuniune a oamenilor cu Iisus Hristos și întreolaltă, legătură între generații, punte între eclesial, cultural și social, deschidere responsabilă spre istoria și spiritualitatea poporului, afirmare a identității și a permanenței creștinismului ortodox pe aceste meleaguri, simbol
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
brațe, l-aș fi trecut pe tip cu vorbele lui cu tot la capitolul fantastic. Dar viața îți pregătește zi de zi, clipă de clipă, surprize de tot felul. Bune sau rele, frumoase sau urâte. - Acum ... aici ... te doresc cu ardoare ! Cuvintele ieșeau șuierate printre buzele ei ocupate cu sărutatul trupului meu, metodic, parte cu parte, bucată cu bucată. Palmele mele îi frământau și remodelau trupul gol, poposind cel mai adesea pe zonele ei cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
plece de acasă datorită absenței mamei, la început, și apoi în căutarea surorii iubite, răpite de niște turci hulpavi și depravați. Ca și Ulise, eroul care părăsește pământul natal pentru a participa la război, dar și eroul care caută cu ardoare drumul spre căminul familial, cel ce-și dorește mai mult decât orice libertatea - este drept, îngrădită de reținerea timp de șapte ani pe insula nimfei Calypso, plăcută, de altfel, mai apoi cea de un an pe insula vrăjitoarei Circe, urmând
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
într-o zi, așteptată și totuși surprinzătoare, ca un răsărit de soare la mare, logodna; [...] ca o cheie de aur; sau, mai târziu, ca o ghilotină [...]; poezia ta este în pagina revistei Tribuna; începi să speri, să-ți dorești cu ardoare să trăiești din această minunată meserie care ți se pare scrisul; ...cum râvnești [...] ca iubita să-ți devină soție [...]; încă nu ai aflat cinica meditație cu dragostea frumoasă care e păcat să eșueze într-o căsătorie; cu dulcile logodnice care
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
am supărat? Stai, Mărite Eminescu, ce vrei să spui? Că „dulcea” Românie nu mai are „mare viitor, la trecutu-i mare”? Dar n-ai spus Domnia Ta: „Fiarbă vinu-n cupe,spumege pocalul”? Și, fiii cei mândri astea au „nutrit”cu multă ardoare. Cum adică au ruinat economia cu ardoarea lor? Au interpretat greșit versul „Căci rămâne stânca deși moare valul”? Păi...cam așa au zis băieții deștepți: „Căci rămâne România(în buzunarul nostru), deși moare economia. Cuum? Îți vine vijelios „vis de
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
să spui? Că „dulcea” Românie nu mai are „mare viitor, la trecutu-i mare”? Dar n-ai spus Domnia Ta: „Fiarbă vinu-n cupe,spumege pocalul”? Și, fiii cei mândri astea au „nutrit”cu multă ardoare. Cum adică au ruinat economia cu ardoarea lor? Au interpretat greșit versul „Căci rămâne stânca deși moare valul”? Păi...cam așa au zis băieții deștepți: „Căci rămâne România(în buzunarul nostru), deși moare economia. Cuum? Îți vine vijelios „vis de răzbunare, negru ca mormântul”? Trebuia să muncim
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]