1,120 matches
-
profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă la fel de adevărat... Mai participă la această anchetă Tudor Vianu (care vorbește despre „miracolul” arghezian), Claudia Millian (care, pe urmele abatelui H. Bremond, se grăbește să vorbească despre „poezia pură” a lui Arghezi), gazetarul H. St. Streitmann, Jacques G. Costin și, nu în ultimul rînd, Perpessicius. Ultimul nu se ferește să vadă în Arghezi „cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Perpessicius („activitatea sa critică (...) îmbrățișează aproape în întregime literatura contemporană pînă în producțiile sale minore. Deși comprehensivă și primitoare, uneori (...) pînă la abdicare, linia ei modernistă se străvede”) este însoțită de cîteva delimitări semnificative. Este reproșat, între altele, cultul arghezian „excesiv” și „global” (după cum se știe, Lovinescu nu s-a numărat de la început printre admiratorii necondiționați ai lui Arghezi, adeptul romanului „obiectiv” rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice” a acestuia). Opțiunea impresionistă a criticului sburătorist își dezvăluie, în finalul comentariului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe unul care să se fi întors cu aceeași stranie strălucire în ochi din călătorii subpămîntene: Urmuz”. Despre Arghezi, Boz scrisese un articol amplu în primul număr din Ulise (15 mai 1932): „Glosse la poezia «Florilor de mucigai»”. Comparația între arghezienele Tablete din Țara de Kuty și Urmuz va face carieră mai tîrziu, în capitolul din volumul III al trilogiei Arca lui Noe de Nicolae Manolescu: „în afară de o anumită nuanță de umor din Tablete..., care aduc pe departe cu umorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umbră genunchiu-și scrie mărul. Dacă e de găsit o unitate a poemului dincolo de explozia mozaical-caleidoscopică a imaginilor, ea s-ar afla mai degrabă la nivelul stării de spirit: frenezie a sentimentului erotic, amintind În parte de, bunăoară, Psalmul de taină arghezian („Femeie răspîndită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă În aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tai alte forme pentru păsările care se vor libera din șoaptele mele. Și iată-mă-s ca un giuvaiergiu: iau În mînă ceasornicele mici de vorbe, le clatin Încet lîngă auz, aștept din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. Mărturisire aproape argheziană, Întărită și În poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvînt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. CÎte cuvinte, atîtea ființe”. Și Încă, aceste rînduri din Copacul-centaur: „Cuvîntul: presimțire, umbră a unui
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aparținând de astă dată lui Ion Barbu, nu este greu să constatăm că tocmai aceste reproșuri îi sunt aduse lui Arghezi de către autorul Jocului secund. În „Poetica domnului Arghezi”305, acesta din urmă evidențiază, caustic, tocmai originea „plebee” a poeziei argheziene, comparând-o cu ceasornicăria, croitoria, broderia sau țesutul de covoare, repudiază „impura industrie” și „estetica ei mecanică”, remarcând că, în ansamblu, aceasta ar suferi de un păcat de „facilitate” și „lene”. Departe de a se plasa „sub constelația și în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de confidență, sinceritate, disociație, naivitate, poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei”306. Nu încape îndoială că Ion Barbu își edifică aici, prin ricoșeu, propria sa poetică, se construiește pe sine, cum s-a spus, „deconstruind poetica argheziană”307, ignorând cu nonșalanță evidența că Arghezi rămâne totuși un poet bine ancorat în modernism, prin viziunea metafizică și intensitatea metaforică a creației sale. Însă ne aflăm, într-adevăr, în prezența unui modernist atât de atipic încât sunt de înțeles
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a justifica eventuale rezerve față de plasarea lor sub aceeași etichetă. Concluzia urmează de la sine: „Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi, cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist?”. Plasată în opoziție cu purismul intensiv al moderniștilor, poezia argheziană - nelirică, neintelectuală, prozaică, hibridă, meșteșugărească, revalorificatoare a genurilor istoricizate, guvernată de un principiu al extensiei și al aglutinării - pare să prefigureze, dacă nu un antimodernism, cel puțin un „alt modernism”. Cu îndreptățire s-a observat că fiecare argument invocat de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de frenezie a formării/deformării sensurilor, ce nu poate fi separată totuși de „credința în puterea izbăvitoare a unei pure frumuseți, născută din tensiunile și temperaturile înalte la care sunt supuse cuvintele în procesul creator”312. Din această perspectivă, poetica argheziană rămâne totuși esențial modernă (deși nu întotdeauna modernistă!), prin dialectica ei destructiv-constructivă, prin îmbinarea paradoxală de antipoeticitate și purism. 4.3 „Cazul” Bacoviatc "4.3 „Cazul” Bacovia" Un alt „caz” asupra căruia merită să zăbovim în acest capitol consacrat anticipărilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și lumii. Mulți dintre șaizeciști au preferat modelul blagian (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț); alții au redescoperit - în prelungirea filonului gândirist din epoca interbelică - universul fantasticului popular (Ion Gheorghe); chiar Nichita Stănescu, în primele volume, absoarbe numeroase ecouri barbiene, argheziene, mai rar blagiene. În general, cu toții au fost mai mult sau mai puțin influențați de modelele moderniste interbelice, adepți așadar ai unor retorici „înalte”, străbătute de un spirit ceremonios, nesățios cu mijloacele de expresie, „obsedat de esențe, simboluri, sinteze”328
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ce „poseda în chip dramatic presentimentul inerțiilor literaturii”384 - și soluțiile salvatoare au fost găsite la timp. Evadarea din mecanismul - de-acum constrângător - a condus, pe de o parte, la valorificarea ludicului și a împerecherii copilărești de vorbe, în spirit arghezian (O aripă și-un picior despre cum era să zbor), pe de alta, la exploatarea resurselor non-poeticului și la evitarea sistematică a oricărei intenționalități estetice (La Lilieci). În acest sens, Eugen Negrici vorbește despre cele două „căi norocoase de regenerare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
confundată cu efectul de sinceritate care presupune în fond un rafinament extrem. Merită apoi o atenție specială ultima secvență a textului care - mai este oare nevoie să o spunem? - trimite în mod evident la poemul lui Tudor Arghezi. Prezența citatului arghezian în finalul Georgicei a-IV-a (cum se întâmplă, în altă parte cu versuri din Bacovia - „sunt fericit călare pe gâtul/copiilor mei și pe hectarul de lobodă prelungă asemeni/figurii pașoptiștilor, sunt fericit./ nevastă ca să mor cu zâmbetul pe buze/te
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stropi. Pribeag vei fi În lume, fără lăcaș, culcare, Și cin’te va atinge se va simți turbat: Nici viermii În mormîntu-ți nu vor afla mîncare, Că vor muri d-otravă din trupu-ți veninat” El vestește descărcările apocaliptice din blestemele argheziene. Poezia este, aici, mai convingătoare pentru că imaginația este mai inventivă, mai dezlegată de clișee. În negație, imaginarul heliadesc este mai bine legat de viața materiei. Partea „infernală”, „fatală” a existenței este stimulatoare pentru poezia lui. Peisajele adorației sînt mai uscate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pare scrisă de un Arghezi mai tînăr cu o jumătate de veac. O nedeslușire calculată, un simbol cu mai multe straturi, o metaforă ascunsă În niște versuri ce curg limpede. Cine este Îngerul căzut În noroi, năzuind ca abstracta ființă argheziană, spre O lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge În acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide În lirismul lui explicit: figura indeterminării și ambiguității, proprie poeziei moderne. X Spitalul amorului „L’amour étant l’initiateur
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
surle-s În zadar.” Pann ironizează, Întîi, pe esteți sau, mă rog, pe snobii care admiră pînă la nebunie scrisul Îngorgonat. Meșteșugul adevărat se cunoaște, Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula (retorica). Scrisul trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință, adică firescul, bunul-simț și, neapărat, sistemul de reguli (retorice). Cuviința a luat-o de la proverbele românești, ca și tonul (stilul) expresiei. El face și o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conac, La hanul lui Mânjoală ne întâmpină cu o mare noutate de ordin tematic, noutate din a cărei perspectivă este valorificat elementul satanic, ca sursă a fantasticului și de data aceasta. Este vorba de tema pe care, cu un cuvânt arghezian, o definește starea de greu vindecabilă lingoare erotică a cărei victimă este eroul povestirii. O privire atentă la însuși conținutul acestui motiv tematic, duce la constatarea că baladescul nu este doar un element de atmosferă. El este acela care definește
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
iar conducătorii acestui partid, cel mai stalinist dintre toate, care se țin la cârma țării numai prin grația rușilor și slujindu-se de o singură armă, teroarea, se numesc, ca și primii voievozi români: descălecători"67. Autoarea nu critică opera argheziană, pe care o consideră un model artistic, ci atitudinea omului Arghezi atras de beneficii și faimă. Tinerii scriitori aleg aurita cale de mijloc: versuri cu temele partidului inserate în lirica proprie. Cum poezia agitației, a avântului glorios, a revoluției, a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la două simboluri esențiale - cel al cercului rotitor și al apelor primordiale: Și deodatăn jurul meu natura / se făcu un cerc dea dura, / Când mai larg, când mai aproape, / ca o strângere de ape. Metafora cercului dea dura amintește limbajul arghezian, în vreme ce comparația ca o strângere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului „cuibar rotind de ape“. Se schi țează astfel un fertil dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lumea cealaltă“ și clișeul lingvistic al stilului oficial, „lumea a treia“: hai dați zor cu porumbul că eu mă duc / puțin pe lumea cealaltă adică a treia / și ultima feții mei. Finalul este construit prin intertextualitate, prin parafrazarea unei poezii argheziene, Dea vați ascuns... Viziunea morții ca joc este asociată cu revolta ființei împotriva unui sfârșit ce nu poate fi învins nici prin credință, nici prin știință: dragii mei copchiii mei ce săi faci / așa e jocul / arză lar focul. Ultimele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial“ prin simboluri ale derizoriului, metonimiile sugerează deșertăciunea oricăror iluzii, stingerea oricăror zadarnice speranțe. Cei doi termeni metonimici aduc în poezie motivul biblic „vanitas vanitatum“, care stă la baza mesajului poetic. 8. Poezia argheziană se înscrie în sfera lirismului subiectiv. Trăsăturile definitorii pentru lirica eului sunt, în primul rând, discursul subiectiv cu numeroși indici textuali ai persoanei I și caracterul confesiv al poeziei, care dezvăluie orizontul inefabil al stărilor de conștiință și al trăirilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetic studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică O asemenea ars poetica este Flori de mucigai, poezia care deschide și dă titlul celui deal doilea volum publicat de Tudor Arghezi (1929). Modernitatea versurilor argheziene este evidentă încă din titlul construit ca metaforă oximoronică. Alăturând un simbol al frumuseții și unul al urâtului existențial, sintagma Flori de mucigai devine o emblemă argheziană a esteticii urâtului. Formulată ca un monolog liric, poezia dezvoltă teme definitorii pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dă titlul celui deal doilea volum publicat de Tudor Arghezi (1929). Modernitatea versurilor argheziene este evidentă încă din titlul construit ca metaforă oximoronică. Alăturând un simbol al frumuseții și unul al urâtului existențial, sintagma Flori de mucigai devine o emblemă argheziană a esteticii urâtului. Formulată ca un monolog liric, poezia dezvoltă teme definitorii pentru estetica modernismului: cunoașterea, creația, singularitatea eului creator. Apelând la un discurs poetic ambiguu, la un limbaj voit banal „turnat“ întrun tipar prozodic modern, Arghezi își înscrie poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
astfel, „teritorii interzise“ până atunci, cuvinte de rezonanță banalcotidiană, întro topică voit stângace, cu versuri de măsură variabilă, cu libertăți ritmice și cu înlănțuiri de tipul ingambamentului, prin care ideea poetică se exprimă neîngrădit. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu frumusețea fragilă a ființei umane imperfecte și tot urâtul existențial. Această viziune modernă despre locul și menirea artistului în lumea contemporană ni se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aici că arta, altfel spus meșteșugul, acoperă ceea ce nu poate elanul întemeietor. Arta cuvântului, să recunoaștem, este totodată și o știință a cuvântului, o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]