4,072 matches
-
în Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017. Slava cerului și Domnul Nu au margini nici hotare Doamne, Dumnezeul nostru Ești ne-nchipuit de mare. Tu Te-mbraci în strălucire Cu atâta măreție Și lumina Te-nvelește Cu o mantie argintie. Tu-ntinzi cerul ca pe-un cort Și pe ape-Ți stă ființa Căci în toate și din toate Îți tocmești Tu locuința. Din nori albi Tu îți faci carul Ș-umbli pe aripi de vânt Și din flăcări îți
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cap de unghi Piatra sa de temelie. Tu îi măsuri adâncimea ... Citește mai mult Slava cerului și DomnulNu au margini nici hotareDoamne, Dumnezeul nostruEști ne-nchipuit de mare.Tu Te-mbraci în strălucireCu atâta mărețieși lumina Te-nveleșteCu o mantie argintie.Tu-ntinzi cerul ca pe-un cortși pe ape-Ți stă ființaCăci în toate și din toateîți tocmești Tu locuința.Din nori albi Tu îți faci carulș-umbli pe aripi de vântși din flăcări îți faci îngeriCare Te slujesc pe rând
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > TRANDAFIRUL SIRENEI-13 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
cea ieșită din lumină.” Lacul: „Nu mai sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
Patriarhii (1979), Romanul nopții de februarie (1984; detronarea Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din 1866), Anonimul Brâncovenesc (1994), Spionii birocrați (1996) sau până la Roma Termini, cap de pod al ciclului Blesteme contemporane, lansat în 2011. Corneliu Leu - paltin semeț și brad argintiu, veșnic verde, în Panteonul bărbaților exemplari ai culturii române de la cumpăna mileniilor al doilea și al treilea - și-a lansat, în vara anului 2007, Nuvele și istorii, primul volum de OPERE DEFINITIVE dintr-o serie de 11, anunțate de el
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
în tus, pe de alta. Elementul comun al acestora este o tratare esențializata a formei abstracte: fluiditate, lipsa unghiurilor și liniilor drepte, contur perfect delimitat și contrast puternic cu fundalul. Seria de trei lucrări Young and beautiful (2013), în tus argintiu și auriu pe hârtie neagră, este un preambul pentru cea mai recentă serie de desene din Theory of flight. În schimb, picturile din seriile Biological targets, Classical anomalies (2013) și Repeated accidents (2014) pun într-un dialog, uneori tensionat, tratarea
A avut loc vernisajul Expoziţiei de arte plastice “Geometrii lirice” – Voicu Dragomir [Corola-blog/BlogPost/92965_a_94257]
-
șoferii, cu zâmbete sardonice pe buze, claxonau fără noimă și-l înjurau, făcându-i semn să-l prindă, cine mă-sa îl adusese cu calul aici?... Calul fusese negru, acoperit sub șa cu un mic valtrap roșu, tivit cu fir argintiu. Un exemplar înalt, cu picioarele lungi, pur-sânge, de la sine înțeles. Îl ținuse foarte aproape, așa i se spusese, să-l țină din scurt. Simțea animalul fremătând, asta probabil și din pricina lipsei de siguranță a mâinii nedeprinse să stăpânească o asemenea
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
iar din micile cataracte ale cursului de apă se ridicau pânze de ceață. Pe stânci atârnau, asemenea tuburilor de orgă, țurțuri sticloși, înalți unii de câțiva metri. Crengile de brad își risipeau la cea mai mică adiere a vântului povara argintie, stârnind țipetele și râsetele celor ce se pomeneau pe neașteptate acoperiți sub o perdea de omăt. Ne întinseserăm pe o distanță apreciabilă, eu preferam să merg mult în urmă, cei din față se manifestau peste măsură de zgomotos și luau
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în care îmi înfigeam năsucul ca să deslușesc umbrele colindătorilor. Mi se
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai Hamangia, Pe genunchi doar două gânduri lungi și dincolo de umeri vâslind tăcute scrutând gânditor din șezută orizontul norilor
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
verde crud de iarbă, Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben de comori, Mi-e suflet nesupus. Mi-e ceas de deșteptare, Mi-e albastru zenit
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... Citește mai mult Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... XXIII. NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015. NUIAUA FERMECATĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se la rame. Ieșiră în largul ghiolului. Priveliștea era într-adevăr minunată. Sub pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci cinice, flexibile, numite în popor și „sanitarii bălților”, căutau din priviri indivizii mai slab pregătiți și-i înșfăcau cu iuțeală, târându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fie mustața lăsată subțire, după moda europeană, a beizadelei Gheorghiță, care pândea de după moscheea de vizavi când ieșea pașa și intra el, mâncând apoi, cu râs mare zaharicaiele prostului de turc. Dar câte nu zărea ea, închizând ochii! Iată perucha argintie, odihnind lângă lighean, a solului francez de la Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă a lui Signor Merano, ambasadorul Veneției, bâjbâind prin întuneric după ciorapi și iată șalvarii mari, roșii ai berleibeiului Rumeliei ascunși degrabă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sărăcăcioasă unde îi condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande de flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător. Cred că tomnatecul Gauguin s-a plimbat mult prin piețe Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]