2,025 matches
-
consideră că este realist omul care se justifică utilitar, însă este "combătut" la rândul său de către Th. Codreanu care este încredințat că, cităm, o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. În ordinea argumentației, apare aproape de la sine înțeles, capitolul despre postmodernism și spaima de identitate, temere proclamată de Guy Scarpetta și Leon Wieselter, unde se afirmă că "dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților, iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Barbu: "Mă face emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e filologic, iar al meu canonic." Prima prejudecată pe care Codreanu trebuie să o demonteze este ceea ce Barbu numea "legenda că am fost ori că sunt modernist". Printr-o argumentație laborioasă, criticul demonstrează caracterul antimodern al gândirii barbiene. Odată scoasă de sub tutela restrictiv-nedreaptă a modernismului, creația sa poetică se deschide către interpretări adecvate. Una dintre acestea este "calea fenomenologică", sintagmă preluată de la Iosif Cheie-Pantea, ale cărui sugestii sunt valorizate prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
extraordinar poem de dragoste, singurul la înălțimea lui Eminescu, în literatura românească și universală." (p. 368-369). Biografie și transdisciplinaritate În spiritul comprehensiv al transdisciplinarității, relația biografie-operă nu putea lipsi din acest volum. Trimiterile biografice intră în concertul mai larg al argumentației care urmărește să stabilească profilul uman al celui mai ermetic scriitor român. Theodor Codreanu se oprește asupra punctelor decisive din biografia barbiană, fără a le oculta însă pe cele delicate. Episodul legionar, spre exemplu, este justificat (chiar dacă într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
utopică, omul obține libertatea civilă - echivalent al independenței naturale a „bunului sălbatic” -, căreia i se adaugă libertatea morală a civilizatului, singura care îl ridică pe om până la virtute și îl face propriul său stăpân. Documentația, bogată și actualizată, urmează firesc argumentația ideilor, fără pedanterie și rigiditate. Paginile se însuflețesc, creionează atmosferă și personaje într-un discurs eseistic susținut de mânuirea abilă a citatului revelator, lăsând impresia deplinei spontaneități. Postum, sub titlul Oameni și idei (1968), au fost reunite unele studii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
mă așteptau scrisorile creditorilor iritați și am petrecut toată ziua de ieri pentru a-i convinge prin telefon că voi plăti datoriile în curând, că afacerile nu merg chiar atât de prost pentru mine. Sunt singurul, cred, care nu crede argumentația mea și în asta constă esențialul. Totuși sunt obosit de lupta contra curentului, de a juca rolul misionarului bunei literaturi, în timp ce marile edituri practică o politică editorială mioapă și meschină, concentrându-și eforturile pe lansarea de best-sellers. Mai știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
reședința statul major al lagărului imperialist, forțele ce luptă pentru pace recunosc ca bază existenței lor este prietenia și colaborarea cu Uniunea Sovietică, a cărei înrâurire se simte din ce in ce mai mult în rândurile popoarelor iubitoare de pace”. Pentru a-și consolida „argumentația” sunt reluate și câteva intervenții din presa comunistă internațională. Ziarul maghiar „Szabad Nep” consideră drept „o crimă de neiertat politică trădătoare a conducătorilor Partidului Comunist Iugoslav”, în timp ce gazeta poloneză „Robotnik” solicită că aceștia „să fie judecați în public de către mișcarea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
un paragraf special. Ar fi absurd să pretindem că atracția spre poezie a celor mai mulți tineri e mult depășită de atracția lor pentru acele detalii, multe sau puține, din viața unui poet, pe care le-am putea califica aici, lejer, de dragul argumentației, drept senzaționale. E genul de idee absurdă căreia nu m-aș feri să-i dau într-o bună zi o turnură academică. Am convingerea că dacă, vreodată, aș cere celor aproximativ șaizeci de fete de la cele două cursuri ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în inimă, de parcă ar fi fost străpuns cu un fier înroșit în foc. Privită din acest unghi, fața filozofului apărea mai umană: buzele proeminente i se țuguiau, așa cum îl văzuse de atâtea ori George pe profesorul lui, în timp ce asculta o argumentație. Expresia aceasta a gurii botoase era atât de alertă și de vie, încât George urmări atent dacă nu cumva John Robert deschisese ochii și se uita la el, mai cu seamă că încetase să mai sforăie. George porni să răsucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
suferi în drum spre perfecțiune. Nu și una, și cealaltă: nu există o jubilație sigură pe care să o practici vizavi de virtuți. Exercițiul retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și alții -, ceea ce, în condițiile accesului restricționat la bibliografia de specialitate, care a marcat știința din țările comunizate, constituia o veritabilă performanță). În același timp, istoricul de la Szeged arăta că, în esență, J. Szűcs a urmat în tratarea fenomenului național argumentația marxistă și a devenit prizonierul unor evidente contradicții. G. Kristó însuși crede că nu este cazul să căutăm în evul mediu trăsăturile națiunii moderne, pentru că acolo nu vom putea găsi decât o națiune medievală. Cu toate acestea, națiunea medievală prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Chronique de la Quinzaine, în „Revue des Deux Mondes“, Paris, Tom 47, 1938, Livraison du 1er septembre, p. 234-235. Vezi și ibidem, Livraison du 1er octobre, p. 719 și Tom 48, Livraison du 1er novembre, p. 235. însă curs ofertei, respingând argumentația poloneză și preferând să rămână fidelă alianței cu Cehoslovacia 27. În ciuda acestor divergențe, colaborarea politică și militară dintre România și Polonia a continuat. De această dată însă s-a făcut simțit și interesul Varșoviei pentru menținerea alianței cu România, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la ora de pedagogie. Dacă îl vom întreba de ce crede că pedagogia afirmă asta, el va răspunde conform argumentării circulare: „Deoarece metodele activ-participative sunt chiar consumatoare de timp!”. Am insistat asupra acestui fenomen deoarece am observat că o astfel de argumentație circulară este folosită deseori în activitatea curentă de către elevi și studenți; iată de ce considerăm că sunt deosebit de necesare dezvoltarea și utilizarea unor exerciții de extensie și flexibilizare a modului de a înțelege și explica realitatea (atât celor din jur, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe care îl trata anterior; (3) găsirea unui „defect” la partener - logica este că nu am de ce să accept criticile unui om dacă am găsit ceva să-i reproșez; (4) generalizarea reprezintă un alt mijloc eficace prin care putem dezechilibra argumentația folosită de către partenerul nostru de negociere: dacă acesta critică ceva precis, focalizat din comportamentul nostru, o expresie de tipul „ai ceva cu mine” sau „știam eu că nu ai încredere în ce fac” ar putea să-l pună în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de ce”, care încearcă să evidențieze motivațiile aflate în spatele unor răspunsuri emise de către unii elevi/studenți în grup); într-adevăr, atunci când lucrează într-o echipă, cursanții noștri au frecvent tendința de a exprima păreri în raport cu fenomenele studiate fără a expune și argumentațiile aflate în spatele acestor opțiuni; - întrebările-test: urmăresc verificarea limitelor conceptelor utilizate, în vederea identificării exacte a semnificațiilor pe care grupul le acordă acestora; în plan didactic, aceste întrebări au dublu sens: în sens primar, ele sunt utile pentru a clarifica întregului grup
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o operație mintală, În care se substituie enunțului „cel ce gândește există” cu conștiința faptului că cel ce gândește sunt eu gândind. Cogito-ul nu face așadar decât să transpună În forma judecății această experiență. Deși atractivă, propunerea lui Hamelin și argumentația sa sunt departe de a fi satisfăcătoare. Dar el nu face decât să declare că premisa majoră nu este o propoziție transcendentă celui ce gândește, și că „cel ce gândește” În această experiență este „eu-l gânditor”, Însă nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
doar În secolul al XIII-lea, „Învățații vremii fiind prea ocupați cu problema universaliilor” - după cum ne informează Jacques Chevalier, În lucrarea mai sus amintită. Dar să privim mai Întâi acel fragment din textul amintit, În care se găsește concentrată Întreaga argumentație anselmiană asupra existenței lui Dumnezeu: „Deci, Doamne, tu cel care dai Înțelegerea credinței, fă-mă și pe mine să Înțeleg, atâta cât știi că este folositor, că tu ești cu te credeam și că ești acela În care credem. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
faptul că ideea pe care o avem despre Dumnezeu nu este o ficțiune născută din arbitrarul gândirii, ci un dat, o regulă a ei. Sfîntul Thoma Sfântul Thoma de Aquino (1225-1274) considera că filosoful argumentează căutând Întotdeauna În rațiune principiile argumentației sale. El considera necesar acordul dintre adevărurile conținute de lumea obiectuală și adevărurile furnizate de rațiune. Pe de altă parte, adevărul filosofiei trebuie să se lege cu adevărul revelat ca Într-un lanț neîntrerupt de raporturi adevărate și inteligibile, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mașină defectuoasă. Credeți ce veți putea despre mine, căci m-ați făcut să depășesc limitele filosofării pe care mi le-am prescris”. Teama, reluată și aici, de a nu depăși limitele propuse pentru filosofare exprimă intenția carteziană de a menține argumentația În limitele raționalității, ale discursivității și ale unei reale obiectivități. Convingerea că filosofia trebuie să se folosească doar de mijloacele rațiunii, chiar și atunci când este vorba de argumentarea existenței lui Dumnezeu, este rostită hotărât, o dată mai mult, la sfârșitul Meditației
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
esențialitate, În scrierea cea mai amplă a lui Descartes - Principiile filosofiei: „Se poate demonstra că există Dumnezeu doar prin aceea că necesitatea de a fi sau a exista este cuprinsă În noțiunea pe care o avem despre el”. La nevoie, argumentația ontologică a cartezianismului ar putea subzista aproape În Întregime doar cu acest argument, al demonstrării lui Dumnezeu prin esența sa. Certitudinea existenței lui Dumnezeu devine În acest fel tot atât de absolută ca orice altă cunoștință analitic-matematică. E o certitudine reală, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sclaviei Asiei, o cauză pe care nu-mi amintesc s-o fi văzut expusă pe undeva". Niall Ferguson, Civilizația - Vestul și restul, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 38. 30 Încercând să deosebească diferențele dintre Occident și Orient, Ferguson își continuă argumentația: ,,Alți autori europeni de mai târziu au considerat că avantajul Vestului față de Est a fost tehnologia. Mai exact tehnologia care a adus revoluția industrială. În orice caz așa i s-a părut contelui Macarteney în urma misiunii sale eșuate pe lângă curtea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
266 p. [62] COSTEA, OCTAVIA, Despre discurs. în: LLR, 24, nr. 2, 1995, p. 16-18. [63] COSTEA, OCTAVIA, Literatura pentru copii, manual pentru clasa a XII-a Scoli normale, Editura Didactică și Pedagogică, 1995. [64] COSTEA, OCTAVIA, Textul literar și argumentația în gimnaziu, Caietul elevului, clasa a VII-a și aVIII-a, București, 1995. [65] CREMENE, IOAN, Optimizarea metodologiei scris-cititului, Tribînv, 6, nr. 293, 1995, 5. [66] CUVÂNTUL - structură și reguli de ortografie. în: Paralele, nr. 4, 1995, p. 12-16. [67
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
6] ARANGHELOVICI, CRISTIANA; BALACCIU MATEI, JANA; POPESCU, MIOARA, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), București, Univers Enciclopedic, 2005, CIV, 871 p. [7] ARDELEAN, MIRELA; CÂNDEA, MONICA; D. SITAR-TĂUT, DANIELA, Limba și literatura română: concepte, curente, caracterizări, eseuri, argumentații...: bacalaureat 2005, proba orală, Cluj-Napoca, Risoprint, 2005, 98 p. [8] ARDELEANU, GEORGE; CERKEZ, MATEI; STOICA, DUMITRIȚA; TRICULESCU, IOANA, Limba și literatura română: manual pentru clasa a X-a, București, Sigma, 2005, 208 p. [9] AVÎRVAREI, VASILE; AVĂCĂRIȚEI, VIORICA, ABC... prima
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cea mai importantă dintre ele este unitatea sa fundamentală, reieșită din plasarea ideii generale în centrul compoziției. Aducerea ideii generale în prim plan duce la claritate și limpezime, iar proporția părților la armonie. O altă calitate a dispozițiunii este vioiciunea argumentației, reieșită din ceea ce Buffon numea "un developement successif, un gradation soutenue.” 4. Dezvoltarea ideilor din plan (elocuțiunea) Etapa finală a procesului de elaborare a unei compoziții este etapa cristalizării ideilor în cuvinte și presupune două modalități de manifestare: * redactarea (expunerea
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]