1,340 matches
-
q] suferă o elipsă în T34. T34 este incompletă semantic și gramatical. Este redată numai apodoza [(atunci) q], lipsește protaza [Dacă p], a cărei sarcină este totuși să determine cadrul în care propoziția q devine adevărată. Ca să înțelegem această deplasare argumentativă, trebuie să înlocuim distincția gramaticală dintre Propoziție principală (q) și Propoziție subordonată (dacă p) prin distincția protază (așezată logic înainte) și apodoză (care decurge). Această ultimă distincție pune în evidență ordinea logică, și nu temporală, a propozițiilor. Urmarea [q, Dacă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
În timp ce organizatorii textuali țin în marea lor majoritate de nivelul N4 din schema 3, iar mărcile de asumare enunțiativă mai ales de nivelul N7, numai conectorii argumentativi țin totodată de structurarea textuală (N4), de asumarea enunțiativă (N7) și de orientarea argumentativă (N8). Cele trei tipuri de conectori îndeplinesc aceeași funcție de legare semantică a unităților de rang diferit (cuvinte, propoziții, grupuri de propoziții și chiar porțiuni mari de text). Funcția lor fundamentală este de a marca o conexiune între două unități semantice
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
marca o conexiune între două unități semantice pentru a crea o structură p CONEX q (Nølke 2002: 186). Ceea ce-i diferențiază este faptul că ei adaugă sau nu la această funcție de conectare indicația de asumare enunțiativă (PdV) și/sau orientare argumentativă (ORarg). Aceste morfeme care contribuie la liniarizarea discursului controlează o porțiune mai lungă sau mai scurtă de text. Este ceea ce numim incidență: incidență la stînga (<) și/sau incidență la dreapta (>). Astfel se întîmplă în acest fragment dintr-un poem de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Vedem clar diferența dintre DACĂ ipotetic care introduce o protază ficțională la condițional și anunță o apodoză tot la condițional care se întinde de la q la q', și organizatorul temporal PE URMĂ, a cărui funcție este mai mult aditivă decît argumentativă. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile argumentației (Sabatini 1990). Funcționarea morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de punere în text: Într-un text narativ, în care
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în funcție de tipurile de punere în text: Într-un text narativ, în care succesiunea cronologică este relativ simplă, succesiunea enunțurilor este adesea suficientă pentru a figura desfășurarea cronologică, fără să fie necesară utilizarea masivă a conectorilor temporali. Dar într-un text argumentativ sau descriptiv, complexitatea referentului impune folosirea conectorilor adecvați. În textul descriptiv, conectorii permit organizarea liniară a elementelor simultane ale unui tablou. Într-un text argumentativ, ei servesc la punerea în evidență a relațiilor dintre argumente și contra-argumente, între teza proprie
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
desfășurarea cronologică, fără să fie necesară utilizarea masivă a conectorilor temporali. Dar într-un text argumentativ sau descriptiv, complexitatea referentului impune folosirea conectorilor adecvați. În textul descriptiv, conectorii permit organizarea liniară a elementelor simultane ale unui tablou. Într-un text argumentativ, ei servesc la punerea în evidență a relațiilor dintre argumente și contra-argumente, între teza proprie și teza adversă. (Riegel et alii 1994: 623) Textele descriptive conțin mai puțini conectori argumentativi atunci cînd trimit la un univers preconstruit decît atunci cînd
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un obiect de discurs la altul este adesea subliniată prin mărci de schimbare de topic precum cît despre, în ceea ce privește. Acești organizatori joacă un rol important în sublinierea unui plan de text și a structurii unei argumentări, dar propria lor valoare argumentativă nu intră în discuție. Ei doar ordonează părțile unui text dat. Astfel în T14, așa cum am văzut în capitolul 2 (§ 3.3), după marca de integrare liniară MAI ÎNTÎI și marca de încheiere a incidenței sale ATÎT DESPRE ALURĂ, trecerea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Ah!, Vai!) și fatice (Hai) al căror rol este să decupeze tirada în blocuri de versuri care desenează un plan de text (cap. 6). 5.3. Conectorii argumentativi Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut propozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca argument cu funcția de a fundamenta sau întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
spus sau îi va fi dat de înțeles un "te iubesc" corespunzător lui e2, iar el îi atribuie recunoașterea adevărului din e2 (în sensul de din moment ce spui așa). Propoziția din moment ce p (e2) este un adevărat tur de forță enunțiativ și argumentativ care face posibilă aserțiunea (e1) concluziei q: " Nimic nu-i pierdut" tematizează cîntecul Cimitirul elefanților. Faptul de a fi admis propoziția p (e2), îl obligă pe interlocutor să-i admită nu numai validitatea în situație (a iubi eu), ci și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
între noi" (e1) și deci " Nu ai nici un motiv să mă părăsești". Îl putem considera pe din moment ce drept un conector polifonic care lasă să se audă vocea (PdV) destinatarului vizat de argumentație. Simplificînd, vom reține patru categorii de conectori: • Conectori argumentativi, sau mărci ale argumentului: deoarece, din moment ce, căci, într-adevăr, cum, chiar, de altfel etc. Cu valoare de justificare și explicare: T46 Pentru torturi și nugale fusese chemat anume un cofetar din Yvetot. CUM el lucra pentru prima oară prin locurile
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mediatizare: aventura sporturilor extreme"), locutorul argumentează într-un enunț suficient de complet cît să fie izolat în legenda fotografiei și care, precedat de un enunț atribuitor de vorbire, formează o organizare periodică suficient de elaborată încît să constituie o secvență argumentativă elementară (v. Cap. 5, § 4.2). Structura propozițională a legendei fotografiei poate fi descompusă după cum urmează (să notăm expresia restrictivă: în mare parte): T62 [e1] Dominique Perret, schior extrem: "[e2] Noi NU sîntem niște kamikaze sinucigași: [e3] DESIGUR, ne asumăm
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
noțiunii de "schior extrem" în capul mișcării și identificarea concluziei C pe care trebuie s-o tragă interpretantul din DESIGUR [e3]. Ceea ce se situează la sfîrșit în dinamica schemei 13 est plasat la început în enunțul-text: Schema 13 În mișcarea argumentativă subliniată de conectori, legătura dintre argumente și concluzie ține de un sistem de norme. Proprietatea unui sistem de norme este de a depinde de un anumit univers de sens atribuibil unuia sau mai multor enunțători. Un conector semnalează un punct
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
identificabile sînt, prin interpretare, "legate unele de altele pentru a realiza obiective complexe" (1990: 48), constituind astfel "structuri ilocuționare" despre care el notează că "se află într-un raport sistematic cu structurile globale de texte (de exemplu structuri de texte argumentative, descriptive, narative, etc)" (id.). D. Vanderveken subliniază și el dimensiunea textuală a actelor de discurs: "În planul utilizării limbajului, actele ilocuționare complete (și nu niște propoziții izolate) sînt unitățile de bază ale seminificației în continuitatea discursului (fie oral sau scris
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se prezintă ca o suită de acte de discurs ASERTIV-PREDICTIV, DIRECTIV, EXPRESIV și de ASERȚIUNI. Însă reperajul unei succesiuni de acte identificabile ca atare nu dă nici o indicație asupra legăturilor lor și deci nici asupra textualității și dinamicii acestui text argumentativ. De fapt, aserțiunile de la început (subtitlu și § 1) sînt structurate de către un macro-act de respingere care se sprijină, în doi timpi, pe două concesii marcate de conectorii dar și totuși. Mai întîi avem o structură concesivă: [[(desigur) p-e1] Franța a
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
semnatarului, generalul de Gaulle, este un apel la disidență, la dezertare, la nesupunere. Emanînd de la un militar, această alegere apare ca deosebit de puternică. Directiva mai are o caracteristică: ea adoptă structura foarte formală a performativului: "[eu] poftesc". Fie o structură argumentativă globală alcătuită din trei macro-acte printre care explicația (II) joacă un rol fundamental: întărind argumentativ I, ea justifică și face posibil III: I. Refutație <<<<<<< II. Explicație >>>>>>> III. Appel (directiv). Introducerea verbelor la persoana I din e10 a fost pregătită de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
organizare internă proprie și deci în relație de dependență-independență cu ansamblul mai larg din care face parte (textul). Spre deosebire de perioadele simple, macro-propozițiile care intră în compoziția unei secvențe țin de ordonările preformatate de propoziții. Aceste diferite ordonări sînt numite "narative", "argumentative", "explicative", "dialogale" și "descriptive". Scopul cărții mele din 1992 (Les textes: types et prototypes) a fost să dezvolte ipoteza diferitelor ordonări preformatate de secvențe în opoziție cu tipologia textelor. Cele cinci tipuri de bază pe care le-am reținut corespund
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acestui întreg, calificarea părților, redenumirea întregului etc. Este dificil de vorbit (așa cum am făcut-o eu în lucrările anterioare) despre macro-propoziții descriptive, cînd, de fapt, segmentele descriptive nu prezintă o organizare internă preformatată comparabilă cu cea a macro-propozițiilor din secvențele argumentative, explicative sau narative. Vom vedea că este vorba nu atît de o organizare structurală, cît de un repertoriu de operații. De altfel, acest reproș a fost întotdeauna formulat împotriva unei descrieri atît de puțin ordonate în sine încît este obligată
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de texte fixate de retorică sau, așa cum este cazul adeseori, ocazionale. Dacă vorbim de un continuum de complexitate crescătoare de la perioadă la secvență, atunci putem explica statutul particular al descrierii și faptul că ceea ce diferențiază o simplă perioadă narativă sau argumentativă de o secvență narativă sau argumentativă nu poate fi decît gradat, și nu absolut. Teoria secvențelor a fost elaborată ca o reacție la tipologia prea generală a textelor (Werlich 1975). Cînd fac distincția dintre formele elementare de textualizare numite narative
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
așa cum este cazul adeseori, ocazionale. Dacă vorbim de un continuum de complexitate crescătoare de la perioadă la secvență, atunci putem explica statutul particular al descrierii și faptul că ceea ce diferențiază o simplă perioadă narativă sau argumentativă de o secvență narativă sau argumentativă nu poate fi decît gradat, și nu absolut. Teoria secvențelor a fost elaborată ca o reacție la tipologia prea generală a textelor (Werlich 1975). Cînd fac distincția dintre formele elementare de textualizare numite narative, argumentative, explicative sau dialogice, propozițiile mele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de o secvență narativă sau argumentativă nu poate fi decît gradat, și nu absolut. Teoria secvențelor a fost elaborată ca o reacție la tipologia prea generală a textelor (Werlich 1975). Cînd fac distincția dintre formele elementare de textualizare numite narative, argumentative, explicative sau dialogice, propozițiile mele se înscriu în prelungirea lingvistică a teoriei psiho-cognitive a schemelor care își are originea în lucrările lui Barlett (1932) și care a fost dezvoltată mai ales de Kintsch și Van Dijk (vezi și Fayol 1985
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cît să facă în așa fel încît lumea să fie văzută de destinatar conform cu credința emisă de locutorul-enunțător. J.-B. Grize numește acest fapt "modelarea mutuală a unei lumi comune prin mijlocirea unei acțiuni conjugate" (1993: 335). Aserțiunile narative, descriptive, argumentative și explicative factuale sau ficționale, mai degrabă construiesc reprezentări schematice ale lumii decît se adaptează la ea, iar stabilirea unei credințe împărtășite nu este scopul ultim al acestor aserțiuni. Scopul lor ultim este, ca și cel al directivelor, un scop
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ilocuționar primar și aserțiune (împărtășirea unei credințe sau a unei cunoașteri) și scopul ultim al actului asertiv (a convinge pe cineva să facă ceva). Formula următoare este o reprezentare a faptului că o aserțiune posedă o forță (F) narativă, descriptivă, argumentativă sau explicativă: [F. primară (p) [F' narativă a povesti [Scop ultim]]] (a aserta) descriptivă a descrie (acțiune socio- argumentativă a argumenta discursivă vizată) explicativă a explica Spre deosebire de instrucțiune-ordin ale căror forme de textualizare variază destul de mult în funcție de genurile de incitare
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe cineva să facă ceva). Formula următoare este o reprezentare a faptului că o aserțiune posedă o forță (F) narativă, descriptivă, argumentativă sau explicativă: [F. primară (p) [F' narativă a povesti [Scop ultim]]] (a aserta) descriptivă a descrie (acțiune socio- argumentativă a argumenta discursivă vizată) explicativă a explica Spre deosebire de instrucțiune-ordin ale căror forme de textualizare variază destul de mult în funcție de genurile de incitare la acțiune (Adam 2001), textualizarea macro-acțiunilor sociodiscursive narative, descriptive, argumentative și explicative pare să treacă prin forme regulate de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Scop ultim]]] (a aserta) descriptivă a descrie (acțiune socio- argumentativă a argumenta discursivă vizată) explicativă a explica Spre deosebire de instrucțiune-ordin ale căror forme de textualizare variază destul de mult în funcție de genurile de incitare la acțiune (Adam 2001), textualizarea macro-acțiunilor sociodiscursive narative, descriptive, argumentative și explicative pare să treacă prin forme regulate de compunere, mai ales în scris. Cazul particular al dialogului necesită o altă explicație (cf. infra, & 6). Referințe și lucrări recomandate - Jean-Michel ADAM: Les Textes: types et prototypes, Paris, Nathan, 2001 (1992
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o antiteză construită pornind de la o negație și articulată în jurul conectorului DAR: T63a Franța a pierdut o bătălie! Dar Franța nu a pierdut războiul! Alineatul și punctuația exclamativă întăresc paralelismul gramatical și transformă cele două fraze tipografice într-o unitate argumentativă de sens pe care o putem considera ca pe o perioadă cu doi membri: [e1-p DAR e2-non q]. Această perioadă concesivă conduce la o concluzie care, prin e2-non q, se opune deciziei de a capitula. Decizie a mareșalului Pétain care
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]