2,289 matches
-
Ur-th-on-a) în cauzalitate. Acesta devine Timp (Los), avînd nevoie de spațializare (Eni-tharm-on) fenomenala pentru împlinirea coborîrii în moarte a Tatălui (Tharmas), în Udan Adan (i.e. Neantul sau "gaură neagră" din fizica cuantică modernă că întoarcere la Neant a Ființei: puternicul arhetip numit descensus ad inferos). În sanscrita udán înseamnă "val" sau "apă"; ádana înseamnă "mistuire", "consumare", "mîncare"271. Spațializarea se face prin inima (Los) în jos spre pîntec (Enitharmon-spațiu). Clipa-atemporalul-Urthona (extremă de sus-cerul) atinge cealaltă extremă (din inimă-Los) și se produce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
New York, 1959 (Henry Holt, New York, 1946) 66. Robert E. Simmons, "Urizen: The Symmetry of Fear", în Blake's Visionary Forms Dramatic, ed. David V. Erdman și John E. Grant, Princeton, 1970 67. Mihai A. Stroe, Romantismul german și englez. Știință arhetipurilor, ipoteza interfinitudinii și numărul de aur, Institutul European, Iași, 2004 68. Mihai A. Stroe și Gabriel Forfota, William Blake și sensul creației în mistica intelectuală europeană, în William Blake, Cărțile profetice, Cei patru Zoa, Institutul European, Iași, 1998, pp. 15-129
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dima (coordonator), Editura enciclopedica română, București, 1972 17. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală, univers enciclopedic, București, 1998 [titlu original: Leș structures anthropologiques de l'imaginaire, Dunod, Paris, 1992/1960] 18. Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Arhetipuri și repetare, univers enciclopedic, București, 1999 [titlu original: The Myth of the Eternal Return, Princeton University Press, Princeton, 1954/1971; Le mythe de l'éternel retour, Éditions Gallimard, 1957] 19. Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Editura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dificultăților (subliniate de editorul englez, Șir Geoffrey Keynes) privind ordinea foilor manuscrisului. Imaginile angelice se succed într-o alternanta amețitoare cu imagini sumbre ale lumii-ruină care a căzut din Spirit. În Vala Blake descrie mitul Albionului (simbolizînd Anglia, dar și arhetipul omului primordial), transformările sale de la starea de fragmentare-dezbinare (Albion cade în primul rînd din cauza lui Vala) la cea de unitate-comuniune, fiecare Zoa avansînd spre unificare. Albion este compozit: în el există "Cei Patru Puternici" ("Four Mighty Ones"), i.e. cei patru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
numerele care au un nume"; ceea ce ne arată că spiritul și spațiul spiritului sînt indicibile. Traducerea ar putea fi și: "în linii drepte întrecute de proporții de [...]", cu sensul, posibil, că numărul și măsură preced mersul stelei, determinîndu-l. Numărul este arhetip și predetermina realitatea fizică. 90 (ÎI, 275) În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub (fiery pyramid, or Cube): Din nou posibilă referire la ideile pitagoreice, philolaice, platonice și kepleriene [vezi supra, nota despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)] despre piramida-tetraedru în calitate de corp al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai sus, se adăuga astfel sfera dintre Terra și Venus (icosaedru). 101 (ÎI, 286) uimitoarele lor mersuri aspru supuse în vastul adînc: Blake pare să exprime propria să uimire în fața descoperirii lui Kepler conform căreia cele cinci corpuri "platonice", adevărate arhetipuri matematice sau geometrice, descriu perfect structura orbitala a sistemului solar [vezi notă despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. Blake este, așadar, uimit de rigoarea matematică irezistibila pe care o urmează traiectoriile orbitale ale planetelor sistemului solar. 102 (ÎI, 292) sfera-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, / Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, / Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, / Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, / Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost-a-n pădurea lui Dumnezeu construit / De către Ariston, regele frumuseții, pentru a sa răpită mireasă." 347 (3) womb impress'd: Blake vrea probabil să spună: womb impregnated. 348 (3) sferele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lumină infinită ce depășește orice dualități de tipul lumină-întuneric, cald-rece, etc. 351 (5, 4) jumătate fiara: Vezi Vala, I, 176: "Femeie jumătate și jumătate Spectru". Așadar, Blake identifica în mod limpede "Spectrul"/spectralul cu "fiara"/animalicul din om (echivalent cu arhetipul jungian al umbrei). 352 (5, 5) urcară ale lui metale: Compară Vala, I, 177: "în buzele și-obrajii ei urcară ale lui otrăvi". 353 (5, 6) al lui chip de stana: Vezi Vala, I, 178: "și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se pune „în sine”, ci trebuie corelată cu alte caracteristici ale respectivelor conținuturi, care le construiesc semnificația finală. Aceasta deoarece, așa cum spuneam la început, un anume tip de violență este inerent logicii basmului, unde lupta dintre Bine și Rău (ca arhetipuri) este una violentă, dar nu neapărat nocivă dat fiind că este într-un context al legitimității. Astfel încât, am încercat, pentru canalul FK, identificarea, dincolo de indicatorii cantitativi ai violenței, a contextelor de semnificare în care aceasta apare. Se au în vedere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. De acum înainte se definește progresiv și fizionomia lui ca poet de descendență clasică, uneori în variantă parnasiană, animat de idealul limpidității, al artei epurate de lestul materiei brute și neinformate estetic, artă al cărei arhetip este spiritul meridional: „O! pantă clasică din miază-zi / Ivită ca-ntr-un vers de Valéry, / de zei bătrâni purtată între mâini / te urci sub turme și sub bot de câini / până la stelele de sus ce nu-s / decât un joc
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
unui cuvânt: dandy Motor de căutare 11 „Yankee doodle dandy” 11 Doamna și filfizonii 13 Dandylogi de serviciu 15 Infracțiune 17 Dincolo de timp Alcibiade sau coada tăiată 22 Stil și program 24 Eleganță cu tocuri roșii 26 Travesti 28 Mit? Arhetip? 30 Șiși 32 Dandyland. Scurtă istorie Când? 37 Unde? 40 Predandysmul 43 Macaroni et alii 43 The Beaux, the Bucks 45 Muscadinii, Incredibilii 46 Dandy-i vechi și noi 50 Napoleon sau Brummell? 50 Sine nobilitate 55 O Lady În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îl pudrează din mers pentru a-i da părului exact nuanța dorită de el. Cum la fel de antologice sunt și cele 300 de ținute complete ale ministrului de la curtea de Saxa, Heinrich von Buhl, Însoțit mereu de 200 de servitori. Mit? Arhetip?tc "Mit? Arhetip?" Exemple - până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mers pentru a-i da părului exact nuanța dorită de el. Cum la fel de antologice sunt și cele 300 de ținute complete ale ministrului de la curtea de Saxa, Heinrich von Buhl, Însoțit mereu de 200 de servitori. Mit? Arhetip?tc "Mit? Arhetip?" Exemple - până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva specialiști În ale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele și chipul fardat de femeie, sunt doar trei portrete minuțios descrise la mijlocul veacului al XIX-lea de Fromentin. Atunci să fie vorba de mai mult decât despre un mit? De un arhetip? (Deși arhetipologia tradițională nu Îl recunoaște.) Părerile sunt din nou Împărțite. Cu toate că plutonul adepților unui mit, ba chiar arhetip al dandy-ului se poate mândri cu câteva nume mari (Brummell Însuși, Barbey, Baudelaire, Balzac, Huysmans, Giraudoux), armata celor care susțin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
descrise la mijlocul veacului al XIX-lea de Fromentin. Atunci să fie vorba de mai mult decât despre un mit? De un arhetip? (Deși arhetipologia tradițională nu Îl recunoaște.) Părerile sunt din nou Împărțite. Cu toate că plutonul adepților unui mit, ba chiar arhetip al dandy-ului se poate mândri cu câteva nume mari (Brummell Însuși, Barbey, Baudelaire, Balzac, Huysmans, Giraudoux), armata celor care susțin că dandysmul e un fenomen strict istoric covârșește nu doar prin număr, ci și prin argumente. Dacă ar fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unei oglinzi (reale sau simbolice)? Interpretările sunt numeroase. Eliade, Durand, Bachelard, Otto Rank, Jung, Baltrusaitis, dar și Hocke, Rousset sau Starobinski Îl plasează pe cel ce se privește În oglindă Într-o constelație de imagini generate de câteva scheme și arhetipuri care converg. Catoptrologii moderni descifrează În secvența reflectării aducătoare de moarte un Întreg simbolism acvatic (deci feminin) nefast și, implicit, un simbolism funerar (evocat până și de rădăcina comună a narcisei cu narcoza). Dar și unul al dublului, Înțeles de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întreaga posteritate a școlii ritualiste); g) o manifestare a „gândirii primitive”, „prelogice” sau „sălbatice” (de la G.B. Vico la C. Lévi-Strauss); h) o expresie fie a psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la E. Cassirer), a „inconștientului” indivizilor (S. Freud) sau a „arhetipurilor umanității” (E. Jung); i) un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea Însăși (E. Durkheim și școala funcționalistă); j) o formă de transmitere a unor revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și moartea sunt relativ omogene din perspectiva sexelor, riturile de inițiere și căsătorie sunt marcate de constructele culturale care impun anumite modele ale masculinității și feminității. Prin asemenea construcții simbolice, În care masculinitatea și feminitatea apar polarizate (pe axele unor arhetipuri mitologice și roluri funcționale care variază de la o cultură la alta), sunt instituite, confirmate și asimilate idealurile sociale de gen și vârstă. Spre exemplu, În orațiile de nuntă, căsătoria este prezentată În două coduri: În cel eroic, ea apare ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
însuși se hotărăște să reia istoria literară sub forma unor studii de caz, aplicând fiecărui scriitor tipul de analiză socotită cea mai adecvată. Sunt aleși cinci prozatori de primă mărime, cărora li se aplică cinci abordări net diferențiate: Sadoveanu și arhetipurile îi utilizează pe Jung și pe Northrop Frye; Timpul interior al lui Rebreanu dă o replică autohtonă studiilor lui Georges Poulet asupra timpului uman; Hortensia Papadat-Bengescu la psihanalist aplică freudismul în analiza personajului literar, fiind, până astăzi, cea mai subtilă
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
proza lui V. Voiculescu era menită unei circulații restrânse, C. a dominat un sector al literaturii cu tradiție în proza autohtonă, adaptându-l la cerințele tehnicii moderne, Dinții lui Cronos (1975), bunăoară, fiind un volum de referință. Personajul este un arhetip, adesea purtând și un nume simbolic: Ulise călătorul - ce se reîntoarce din Ithaca la Troia, alchimistul Tristan - ce se volatilizează din fața oamenilor regelui veniți să-i ceară aurul produs, vrăjitoarea Mela, „cea neagră” - care naște lumile pieritoare prin puterea gândului
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar descris în efectele lui) este pivotul în jurul căruia se rotesc conflictele. Magicianul, vrăjitorul, dar mai ales vrăjitoarea (feminismul în toate ipostazele
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
nu exprimăm mai mult decât nesiguranța în fluctuațiile clipelor și o chemare spre vag. De ce ne e dor? Întrebați pe orice român și nu-ți va da o lămurire asupra acestui indefinit al sufletului său.” Sau Miorița, modelul nostru spiritual, arhetipul, nu este pentru C. decât „acel blestem poetic și național care se cheamă Miorița și care alături de înțelepciunea cronicarilor constituie rana neînchisă a sufletului românesc”. În aceste condiții, el cere categoric trecerea de la stadiul contemplativ la stadiul politic, fanatizarea spiritului
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
, carte populară de înțelepciune, cu un caracter satiric. Motivul, avându-și originea în vechile legende brahmane, este acela al înfruntării spirituale, competiție de întrebări enigmatice și răspunsuri înțelepte, între un suveran și slujitorul său. Arhetipul, aflat într-un text arameic, Solomon și Așmedai, inclus și în Talmud, se va transmite, prin intermediare bizantine la slavii de sud și la ruși, iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către realitate, în cursul căreia se de-realizează, se eliberează de povara propriei consistențe, tinzând spre idee: „Poetul ridică însumarea/De harfe resfirate ce
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și de reciprocă determinare cu cea română. Propunându-și numai reconstituirea unor elemente de organizare internă a românului antic, nu o tratare exhaustiva, autorul își sprijină demersul analitic pe mijloace dominant istoriste, întrepătrunse cu cele structuraliste. Rememorând contextul istorico-literar și arhetipurile, el stăruie asupra componentelor structurii interioare. Alături de analogiile indicate de alți cercetători, formulează însă amănunțit deosebirile dintre cele două eflorescente ale speciei în Antichitate. Pluralitatea formelor românești va transmite prelungiri în așa-numitul român creștin, în cel medieval și în
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]