2,292 matches
-
În schimb, un sistem precum cel comunist ți se pare, pe bună dreptate, un model nefuncțional, impus cu forța și menținut doar În mod artificial. Iar această incoerență sistemică o gândești ca pe o structură anarhetipică. Însă eu vorbesc de arhetip vs anarhetip În termeni epistemologici, În termeni de scenarii explicative. Comunismul, societățile totalitare sunt construite pe conturul unui scenariu explicativ și configurativ unic, centrat, monodimensional, pe care Încearcă să-l impună la toate palierele societății. Din această perspectivă nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a sistemului (respectiv calitatea de a avea sau nu o esență ontologică), ci modelul teoretic după care el este construit (care poate fi arhetipal, adică centrat, esențialist, sau anarhetipal, adică descentrat și relațional, pluralist). Nu Îmi propun, prin conceptele de arhetip și anarhetip, să discut natura realității sociale, ci doar teoriile și scenariile prin care ideologiile respective Își propun să explice aceste realități. Nu discut istoria, ci modelul prin care comunismul explică istoria (evoluționismul, lupta de clasă etc.). Sanda Cordoș: Mi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de anarhetip. Din această perspectivă (desigur, tot la obsesia mea ajung), eu aș constata că demersul lui Ovidiu este un demers arhetipal. Și acum aș vrea repede să-l liniștesc pe Ovidiu, care de la Început a formulat rezerve În privința termenului arhetip. Pentru a preciza sensul pe care Îl dau termenului arhetip, aș vrea să amintesc faptul că, cercetând istoria conceptului, am crezut că se pot distinge trei mari concepții: una după care arhetipul ar fi o esență metafizică În genul Ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ajung), eu aș constata că demersul lui Ovidiu este un demers arhetipal. Și acum aș vrea repede să-l liniștesc pe Ovidiu, care de la Început a formulat rezerve În privința termenului arhetip. Pentru a preciza sensul pe care Îl dau termenului arhetip, aș vrea să amintesc faptul că, cercetând istoria conceptului, am crezut că se pot distinge trei mari concepții: una după care arhetipul ar fi o esență metafizică În genul Ideilor lui Platon; o a doua, conform căreia arhetipul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care de la Început a formulat rezerve În privința termenului arhetip. Pentru a preciza sensul pe care Îl dau termenului arhetip, aș vrea să amintesc faptul că, cercetând istoria conceptului, am crezut că se pot distinge trei mari concepții: una după care arhetipul ar fi o esență metafizică În genul Ideilor lui Platon; o a doua, conform căreia arhetipul a fost conceput ca un pattern mental În sensul lui Jung; și o a treia, după care arhetipurile sunt niște invarianți, niște locuri comune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dau termenului arhetip, aș vrea să amintesc faptul că, cercetând istoria conceptului, am crezut că se pot distinge trei mari concepții: una după care arhetipul ar fi o esență metafizică În genul Ideilor lui Platon; o a doua, conform căreia arhetipul a fost conceput ca un pattern mental În sensul lui Jung; și o a treia, după care arhetipurile sunt niște invarianți, niște locuri comune ale imaginarului, ale culturii umane. Așadar, Ovidiu, ca să te liniștesc În privința unor posibile conotații metafizice, platoniciene
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trei mari concepții: una după care arhetipul ar fi o esență metafizică În genul Ideilor lui Platon; o a doua, conform căreia arhetipul a fost conceput ca un pattern mental În sensul lui Jung; și o a treia, după care arhetipurile sunt niște invarianți, niște locuri comune ale imaginarului, ale culturii umane. Așadar, Ovidiu, ca să te liniștesc În privința unor posibile conotații metafizice, platoniciene sau jungiene ale arhetipului, la care ai rezerve, definesc arhetipul În sens de loc comun, de loci, de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca un pattern mental În sensul lui Jung; și o a treia, după care arhetipurile sunt niște invarianți, niște locuri comune ale imaginarului, ale culturii umane. Așadar, Ovidiu, ca să te liniștesc În privința unor posibile conotații metafizice, platoniciene sau jungiene ale arhetipului, la care ai rezerve, definesc arhetipul În sens de loc comun, de loci, de topoi ai unei culturi. Pe de altă parte, În primele două ședințe Încercam să construiesc termenul anarhetip ca definind o structură nepolarizată, În care nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Jung; și o a treia, după care arhetipurile sunt niște invarianți, niște locuri comune ale imaginarului, ale culturii umane. Așadar, Ovidiu, ca să te liniștesc În privința unor posibile conotații metafizice, platoniciene sau jungiene ale arhetipului, la care ai rezerve, definesc arhetipul În sens de loc comun, de loci, de topoi ai unei culturi. Pe de altă parte, În primele două ședințe Încercam să construiesc termenul anarhetip ca definind o structură nepolarizată, În care nu există un centru, ca o structură de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o structură de tip nebuloasă, ca opusul unei structuri de tipul sistem solar sau sistem central. Prin comparație cu cele două modele, cel arhetipal și cel anarhetipal, cred că demersul tău este, În sensul În care am definit până acum arhetipul, un demers arhetipal, fiindcă el caută punctele de coagulare care iau naștere În istorie sau În istoriografie, niște puncte de coagulare care se decantează pe baza unui proces de selecție, de depuneri succesive În timp, de Înlăturare a lucrurilor nesemnificative
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a istoriei În viața de zi cu zi, a istoriei cotidiene, și nu a marii istorii hegeliene. Și ca Încă o completare la ceea ce spunea Marius, de data asta mai la Început, vreau să repunctez sensul În care folosesc termenii arhetip și anarhetip, pentru că am avut impresia că Între noi a rămas o diferență de percepție. Atunci când Încadram stabilirea locurilor memoriei Într-un demers arhetipal, subliniez din nou, nu mă gândeam la arhetipuri În Înțeles parmenidian, ci În sensul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vreau să repunctez sensul În care folosesc termenii arhetip și anarhetip, pentru că am avut impresia că Între noi a rămas o diferență de percepție. Atunci când Încadram stabilirea locurilor memoriei Într-un demers arhetipal, subliniez din nou, nu mă gândeam la arhetipuri În Înțeles parmenidian, ci În sensul În care Curtius vorbea de loci, acei invarianți ai culturii medievale latine care concretizează niște teme și motive care s-au perpetuat secole bune. Și atunci mă Întreb dacă locurile memoriei pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În sensul În care Curtius vorbea de loci, acei invarianți ai culturii medievale latine care concretizează niște teme și motive care s-au perpetuat secole bune. Și atunci mă Întreb dacă locurile memoriei pe care le definești nu sunt niște arhetipuri, niște loci ai istoriografiei sau ai reprezentării despre trecut pe care istoriografia o sistematizează Într-o narațiune, o hartă, o taxonomie, un panopticum. Ovidiu Pecican: Nu mă deranjează deloc această viziune mai degrabă à la Curtius decât à la... eu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
strămoșul căruia i s-au tăiat capul și mâna dreaptă... mi se pare suficient de simptomatic, dar n-aș mai putea să găsesc altceva. Radu Toderici: Permiteți-mi și mie să pun o Întrebare. S-a vorbit tot timpul de arhetipuri, dar de fapt ceea ce văd eu din exemplele pe care le dați și le dă toată lumea sunt stereotipuri. Și aici vreau să vă Întreb: În ce fel aveți mai mult arhetipuri decât stereotipuri, În ce fel treceți În istorie mai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pun o Întrebare. S-a vorbit tot timpul de arhetipuri, dar de fapt ceea ce văd eu din exemplele pe care le dați și le dă toată lumea sunt stereotipuri. Și aici vreau să vă Întreb: În ce fel aveți mai mult arhetipuri decât stereotipuri, În ce fel treceți În istorie mai mult decât În imagologie? Ovidiu Pecican: În ce fel, nu știu. Aceste locuri ale memoriei sunt, Într-un fel, stereotipuri. Dacă le numim arhetipuri, ele trec Într-un spațiu de reverberație
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întreb: În ce fel aveți mai mult arhetipuri decât stereotipuri, În ce fel treceți În istorie mai mult decât În imagologie? Ovidiu Pecican: În ce fel, nu știu. Aceste locuri ale memoriei sunt, Într-un fel, stereotipuri. Dacă le numim arhetipuri, ele trec Într-un spațiu de reverberație metafizică, ceea ce mi se pare destul de mult, dar nu imposibil. Dacă le zicem stereotipuri, ele trec Într-un banal cotidian, tern chiar, În redundanță. Locurile memoriei mi se pare că se plasează În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de reverberație metafizică, ceea ce mi se pare destul de mult, dar nu imposibil. Dacă le zicem stereotipuri, ele trec Într-un banal cotidian, tern chiar, În redundanță. Locurile memoriei mi se pare că se plasează În intervalul acesta de du-te-vino Între arhetip și stereotip. Corin, din decență, nu a pomenit despre anarhetip. Corin Braga: Dacă m-ai provocat, am să o fac, dar În felul următor: reluând metafora pe care o construiam În joacă, despre ceea ce iese la suprafață când se retrage
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
expun obsesia? Arhetipic ar presupune atunci o adevărată rezistență prin cultură, o cultură cu samizdate, cu un mesaj alternativ, În timp ce reacțiile individuale, neorganizate, lipsite de structură ar fi mai degrabă anarhetipice. Sanda Cordoș: Da, cred că pot fi identificate anumite arhetipuri, dar o asemenea operație cred că s-ar putea face cel mai bine prin echipe de cercetare din care să nu lipsească psihologul, sociologul etc. Corin Braga: Întrebarea era cât de actual mai este acest tip de subiecte pentru noile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Age. La quête manquée de l’Eden oriental, L’Harmattan, Paris, 2004 (Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România); La quête manquée de l’Avalon occidentale. Le Paradis interdit au Moyen Age - 2, L’Harmattan, Paris, 2006; De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, Iași, 2006 (Premiul Național de Istorie și Critică literară „Petru Creția”). A publicat de asemenea romanele Claustrofobul, Dacia, Cluj, 1992, și Hidra, Editura Imago, Sibiu, 1996 (Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj) din tetralogia Noctambulii, precum și Oniria
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Sunt prezente și în versurile din Desprinderea fiului (1976) și Trăind într-o rază (1982) jaloanele specifice acestei orientări: mitul jertfei pentru creație, peisajul puternic spiritualizat, fuga din contingentul mărginit în vis. Aceleași preocupări pentru o arheologie recuperatoare a unor arhetipuri o manifestă M. și în romanele sale. Vina este un bildungsroman al transformării unui tânăr țăran, Traian Laru, într-un om hibrid, navetist pe Marele Șantier, acest traseu fiind dublat de radiografia sentimentului culpabilității pe care personajul principal, un inocent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodemos completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali - deși aceștia sunt constituiți din atomi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
traduceri-recenzii ale acelui text ebraic original, reflectat de numeroasele manuscrise ebraice disponibile. Pentru mai bine de un secol, teoria lui Lagarde a fost constant confundată cu teoria lui Ernst Rosenmüller despre originea Bibliei ebraice 2. Lagarde susținea existența unui „singur arhetip” (ein einziges exemplar) pe care se bazează întreaga tradiție ebraică. Singurul exemplar ebraic din care derivă toate celelalte texte ebraice reprezintă „recenzia palestiniană”, iar singurul exemplar grec din care derivă toate manuscrisele Septuagintei reprezintă „recenzia egipteană”3. Lagarde a aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Testament, și teoria lui Kahle, care prezintă Vechiul Testament drept rezultatul unui proces de standardizare conștientă. Biblia ebraică în uz general poate fi înțeleasă, așadar, ca produsul unei recenzii efectuate într-o anumită perioadă de timp. Teoria lui Kahle susține că arhetipurile ebraic și grec la care se referă Lagarde reprezintă numai rezultatul final al unui lung proces prin care foarte multe texte aflate în circulație au devenit unitare prin eforturile copiștilor iudei, samariteni și creștini, până au devenit textele oficiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cel de-al doilea. Regiunea Samariei și grotele de la Qumran permit localizarea primului tip textual în Palestina. Originea egipteană a Septuagintei situează al doilea tip textual în Egipt. În ceea ce privește cea de-a treia familie textuală, în cadrul căreia s-a realizat arhetipul recenziei fariseice, Cross consideră că numai Babilonul ar putea explica stabilitatea acestui text sobru și menținerea ortografierii arhaice. Această așa-numită „teorie a textelor locale” elaborată de Cross a fost primită cu entuziasm de către unii1, însă a stârnit în același
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
degetele se găsesc în contact cu degetul cel mare, degetul mijlociu și inelarul de la mâna dreaptă [...]112. În al doilea paragraf, descrierea suspendă momentan cursul acțiunii: datorită prezentului narațiunii, mișcările aruncătorului de mingi sunt date ca exemplu, un fel de arhetip al tuturor aruncătorilor de mingi. În literatura recentă, remarcăm la numeroși scriitori folosirea generalizată a prezentului, în locul și pe poziția perfectului simplu din narațiunea clasică. Această apetență contribuie la construcția unui univers deosebit. Este cazul următoarei povestiri de J.-M
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]