2,123 matches
-
răul cel mai mic, iar binelui cel mai mare îi corespunde în pervertire răul cel mai mare. Să aranjăm cele șase forme, în mod succesiv, pe o axă verticală, conform raportului bine maxim - rău maxim. Regalitate B I N E Aristocrație Politeia Democrație R Ă U Oligarhie Tiranie În acest caz, dacă ne imaginăm posibilitatea ca o cetate să existe în forma politică maximală care este regalitatea și să execute o „declinare” pe verticală, parcurgând fiecare casus în parte, figura descrisă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Regalitate basilei/a Tirania turanni/j în folosul celui ce deține puterea de unul singur pro/j to/ sumfe/ron tou= monarcou=ntoj Tată-fiu Atașament necondiționat Drept bazat pe superioritate naturală Puțini câțiva oi( o)li/goi Oligarhie sau plutocrație Aristocrație a)ristokrati/a Oligarhia o)ligarci/a în folosul celor bogați pro/j to/ sumfe/ron tw=n eu)porw=n Soț-soție Atașament contractualist Drept bazat pe superioritatea de merit Cei mulți oi( polloˆ Pletocrație / peniocrație Politeia - Timocrație politei/a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
altă constituție în afara celor deja menționate”. Cf. ibidem, 1290a 15-18. Dacă pasajul este înțeles corect, atunci comparația dintre vânturi în genere și constituții în genere are în vedere comparația dintre forme de vânturi specifice (zefirul și eurosul) și constituții specifice: „aristocrația este considerată drept specie oligarhică ca și cum ar fi o oligarhie determinată (nu generică), iar numita politeia, drept specie democratică, precum între vânturi, zefirul este considerat drept vânt de nord, iar eurosul, drept vânt de sud”. Cf. Etica Nicomahică, VIII, 10
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
doi și-au ales subiecții din lista de 1 000 de persoane alcătuită de James McKeen Cattell, care a decretat celebritatea acestora pe baza spațiului dedicat în dicționarele biografice. Ei au eliminat din lista lui Cattell persoanele care aparțineau ereditar aristocrației (cu excepția celor ce s-au distins și prin altceva decât prin naștere), persoanele născute înainte de 1450, cele care depășeau nivelul 510 de pe lista originală și unsprezece nume pentru care nu existau documente scrise. Au rămas, astfel, 282 de persoane ale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
socială. De exemplu, într-o societate de agricultori, cu o structură feudală stabilă, tradiția este mai importantă decât noul. Pe de altă parte, societățile bazate pe comerț, cu o burghezie care este puternică și care luptă să fie acceptată de aristocrație, sunt, de obicei, favorabile lucrurilor noi. Atunci când autoritatea centrală tinde spre absolutism, sunt mai puține șanse ca experimentele să fie încurajate (Therivel, 1995). Societatea chineză antică este un bun exemplu de autoritate centrală sprijinită de un aparat birocratic puternic, care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
diferită, mai controversată este aceea că la societățile egalitariste tendința de a sprijini procesul creativ e mai mică decât la cele în care un grup relativ mic de oameni controlează un procent disproporționat al resurselor - mai ales în domeniul artistic. Aristocrațiile sau oligarhiile pot fi mai capabile să sprijine creativitatea decât democrațiile sau regimurile socialiste, pur și simplu pentru că, atunci când averea și puterea sunt concentrate în mai puține mâini, este mai ușor să se folosească o parte din ele pentru experimente
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
raportează, Într-adevăr, nostalgic la modul cum reușise vechiul regim aristocratic să asigure stabilitatea socială, Însă filosofia sa antiliberală imaginează instituții ale statului, al căror scop ar fi fost acela de a reconstrui stabilitatea socială, ce nu existaseră În timpul vechii aristocrații. Statul urma să asigure stabilitatea și o creștere economică dirijată prin intermediul unei rețele de instituții publice care, o dată Înființate, ar fi Împiedicat revenirea la o epocă preliberală, chiar dacă filosoful și-ar fi dorit-o, poate, În termeni de ierarhie socială
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
eugeniștii români era conținută În criteriul raționalist de selecție, care apela la conceptul de lege naturală și la alte noțiuni științifice, În contrast cu tradiția privilegiilor susținute de legi și justificate de religie. Moldovan și discipolii săi nu Își doreau reîntoarcerea unei aristocrații a sângelui paternaliste, de tip ereditar, În sensul În care ea fusese Înțeleasă de conservatorii din secolul precedent. Mai degrabă, ei conceptualizau această elită tehnocrată ca pe o forță dinamică, a cărei poziție de putere se justifica nu numai prin
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
puțin parțiale, dintre influența și puterea politică și socială, pe de o parte, și bogăție, pe de altă parte. „Clasele așa-zise superioare sunt, în general, și cele mai bogate” (ibidem). Pentru Pareto, acestea sunt clasele care constituie elita sau aristocrația în sensul prim, etimologic al termenului, adică cei mai buni. În ipoteza unui echilibru social, superioritatea politică și socială se sprijină pe o formă de excelență: majoritatea indivizilor ce aparțin elitei apar ca fiind dotați în cel mai înalt grad
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
general, drept un clasic în materie, scrie cu privire la aceasta: În toate societățile în mod reglulat constituite în cadrul cărora există ceea ce se cheamă un guvern, nu vedem doar felul în care autoritatea acestuia din urmă se exercită în numele poporului, al unei aristocrații dominante sau al unui suveran unică, ci regăsim în mod constant altceva: guvernanții, cei care dispun de puterile publice și le exercită, nu rămân decât o minoritate, dedesubtul căreia se află un mare număr de persoane care nu participă niciodată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitele ce prezintă anumite trăsături tipice castelor, așa cum au fost ele puse în evidență de Celestin Bouglé (1908): ierarhie, ereditate, repulsie. În această privință, Tocqueville, reflectând asupra factorilor care au dus la Revoluția Franceză, a semnalat un contrast net între aristocrațiile franceză și engleză de la sfârșitul Vechiului Regim. Prima avea tendința să adopte comportamente de castă, izolându-se de celelalte categorii sociale și conferind o importanță prioritară factorului ereditar, pe când cea de-a doua era relativ deschisă și coopta cu regularitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
adopte comportamente de castă, izolându-se de celelalte categorii sociale și conferind o importanță prioritară factorului ereditar, pe când cea de-a doua era relativ deschisă și coopta cu regularitate elementele cele mai dinamice din celelalte straturi sociale. Nu numai că aristocrația engleză nu era închisă, dar limitele sale erau incerte, vagi, „astfel încât toți cei care se apropiau oarecum aveau chiar impresia să fac parte din ea” (Tocqueville, 1952, p. 152). Performanța și transmiterea ereditară Accentul pus pe caracterul ereditar al unei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și al percepțiilor. În Anglia, nobilimea, preocupată de păstrarea unei puteri efective, și nu de aparența puterii, a fost nevoită să adopte strategii de acomodare cu celelalte clase. A rezultat mai ales o împărțire mai echitabilă a obligațiilor fiscale. Acolo, aristocrația a luat asupra ei sarcinile publice cele mai împovărătoare, tocmai pentru a i se permite să guverneze; aici [în Franța, n. tr.], i-a ținut cu dinții până la capăt de imunitatea fiscală pentru a se consola, neplătind impozite, că a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
calități ca una cu specific comercial. Acest fapt arată clar că trăsăturile caracteristice respective nu sunt câtuși de puțin niște caracteristici psihologice, contrar celor sugerate, printre alții, de David Beetham și Julian Petrie (1983, p. 109). Societatea feudală reclamă o aristocrație de războinici. Polarizarea elită/mase se traduce în acest context prin opoziția războinici/țărani. Modul de viață și normele de comportament proprii aristocrației favorizează din acel moment formarea în sânul ei a unui habitus care stimulează afirmarea personalității prin forța
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
celor sugerate, printre alții, de David Beetham și Julian Petrie (1983, p. 109). Societatea feudală reclamă o aristocrație de războinici. Polarizarea elită/mase se traduce în acest context prin opoziția războinici/țărani. Modul de viață și normele de comportament proprii aristocrației favorizează din acel moment formarea în sânul ei a unui habitus care stimulează afirmarea personalității prin forța armelor. Întrucât evoluția istorică face astfel încât această dispoziție comportamentală să fie tot mai puțin utilă gestionării afacerilor interne ale țării, se va impune
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să dorească să precizeze condițiile sale de aplicare. Cercetătorii s-au întrebat atunci care erau elementele de natură să neutralizeze tendințele către oligarhie și să apere democrația internă în sânul acestui sindicat (ibidem, pp. 12-13). Tipografii constituiau la origine o aristocrație muncitorească, ce se identifica substanțial cu meseria respectivă și constituia o adevărată comunitate. A rezultat o puternică motivație pentru participarea la viața organizației sindicale și o netă reticență în privința angajării în activități fracționiste. În afară de asta, secțiunile ITU aveau o puternică
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în urma unui sever proces de selecție, ai cărui componenți se orientează foarte firesc înspre politică” (ibidem, p. 395). În această concepție, o anumită combinație a selecției cu competiția este cea care asigură, de bine, de rău, fiabilitatea sistemului. Conform principiului „aristocrațiilor deschise”, preferat de Tocqueville, o asemenea categorie de recrutare n-ar trebui să fie „nici prea exclusivistă, nici prea primitoare pentru nou-veniți” (ibidem, p. 395). Procedurile electorale nu operează o selecție în ansamblul populației, ci doar printre persoanele care-și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
99). Persistența titlurilor aristocratice nu este doar o reminiscență a vechii orânduiri: ea a constituit și un important mijloc de integrare socială. Dacă am compara situația din Marea Britanie cu cea din Statele Unite, constatam că, peste Atlantic, s-a dezvoltat o „aristocrație a afacerilor”, în vreme ce, în Marea Britanie, avea loc o dublă evoluție: oamenii de afaceri erau înnobilați, iar nobilii deveneau oameni de afaceri. Sau, folosind cuvintele autorilor noștri, „Britain made both gentleman of businessmenă and businessmen of gentleman” (ibidem, pp. 99-100). În ciuda
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
valoare implicite (Clifford-Vaughan, 1960). Într-adevăr, un astfel de demers se bazează în mod necesar pe supoziția că elitele pot fi realmente definite în termeni de poziție, că există adică elite ale puterii care să fie în același timp niște aristocrații ale influenței, ale bogăției și ale rangului social. Totuși, o asemenea concepție nu poate fi considerată ca fiind universală. Într-adevăr, anumite țări ea predomină. Puterea antrenează prestigiul, pentru că există un larg consens cu privire la structura politică și economică, precum și o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai mult prestigiu decât restul populației, toate presiunile sociale care tind spre perpetuarea situațiilor dominante sunt în favoarea reproducerii sale. Cu toate acestea, nu există nici un exemplu de elită care să se fi reprodus identic la infinit. Așa cum a observat Pareto, „aristocrațiile nu durează” (ibidem, § 2053). Așdar, Pareto s-a interesat și de „circulația elitelor” (ibidem, § 2042). În spatele acestei noțiuni generale, putem distinge procese diferite: pe de o parte, deplasări în chiar sânul elitei sau, altfel spus, trecerea dintr-un sector al
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
accedere la putere (Eulan, 1976, pp. 22-23). Atunci când legăturile de sânge sau de apartenență etnică sunt determinante, ne putem aștepta ca modul de recrutare a elitelor să fie mai mult sau mai puțin apropiat de cooptare. Cazul extrem îl reprezintă aristocrațiile din Vechiul Regim, în cadrul cărora numai filiația garanta accesul legitim la funcțiile asigurate de membrii generației anterioare ca și la privilegiile respective. Criteriile de ordin religios, politic sau ideologic dau loc unor proceduri de selecție de tip particularist, care obstrucționează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la nesfârșit”. El înșiră exemplele ce vizează să demonstreze că această speranță este iluzorie. Imperiul Roman în decadență „a cumpărat pacea” de la barbari până la prăbușirea finală. Ludovic al XVI-lea, mergând dintr-o concesie în alta, a sfârșit la eșafod. Aristocrația engleză din secolul al XIX-lea și-a prelungit în același fel puterea „până în zorii decadenței de la începutul secolului XX (ibidem, § 2059)”. Istoria, cimitir al aristocrațiilor § 2053. Aristocrațiile nu durează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil că, după un anumit
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Ludovic al XVI-lea, mergând dintr-o concesie în alta, a sfârșit la eșafod. Aristocrația engleză din secolul al XIX-lea și-a prelungit în același fel puterea „până în zorii decadenței de la începutul secolului XX (ibidem, § 2059)”. Istoria, cimitir al aristocrațiilor § 2053. Aristocrațiile nu durează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil că, după un anumit timp, ele dispar. Istoria este un cimitir al aristocrațiilor. Poporul atenian constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
XVI-lea, mergând dintr-o concesie în alta, a sfârșit la eșafod. Aristocrația engleză din secolul al XIX-lea și-a prelungit în același fel puterea „până în zorii decadenței de la începutul secolului XX (ibidem, § 2059)”. Istoria, cimitir al aristocrațiilor § 2053. Aristocrațiile nu durează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil că, după un anumit timp, ele dispar. Istoria este un cimitir al aristocrațiilor. Poporul atenian constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
prelungit în același fel puterea „până în zorii decadenței de la începutul secolului XX (ibidem, § 2059)”. Istoria, cimitir al aristocrațiilor § 2053. Aristocrațiile nu durează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil că, după un anumit timp, ele dispar. Istoria este un cimitir al aristocrațiilor. Poporul atenian constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele aristocrații romane au dispărut și ele. Aristocrațiile barbare au dispărut. Unde sunt, în Franța, urmașii francilor? Genealogiile lorzilor englezi sunt foarte
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]