770 matches
-
vehicula chestia asta. Chiar fiind studentă eram încă bolnavă - boala a început la 15 ani și a ținut până la 28 de ani. Tata întreba tot timpul : „Fata mea va putea avea copii ?“. În general, eu îl fac pe tatăl meu aristocrat nu pentru că era aristocrat, nu făcea parte din familii regale, dar din marea burghezie făcea parte. Și ăștia au un spirit feudal mai dezvoltat, familiile astea mari. Și sigur că ei voiau descendenți și voiau familie, și pentru ei familia
Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
fiind studentă eram încă bolnavă - boala a început la 15 ani și a ținut până la 28 de ani. Tata întreba tot timpul : „Fata mea va putea avea copii ?“. În general, eu îl fac pe tatăl meu aristocrat nu pentru că era aristocrat, nu făcea parte din familii regale, dar din marea burghezie făcea parte. Și ăștia au un spirit feudal mai dezvoltat, familiile astea mari. Și sigur că ei voiau descendenți și voiau familie, și pentru ei familia era centrul universului. Și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
pe cel ce-ți oferise ceva de lucru; chiar dacă era vorba de un călugăr dominican și chiar dacă toată istoria aceea, cu deznodământul ei, putea să-l coste pe Alatriste sfârșitul În mâinile prea puțin generoase ale călăului. Căpitanul răsplătea bunăvoința aristocratului oferindu-i soarta englezilor acelora și a lui proprie. Însă, deși nu era decât un fost soldat și o spadă de vânzare, Își avea și el Întortocheatele lui coduri de onoare. Nu era dispus să le Încalce, chiar dacă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de coarne și să ne pună În fața faptului Împlinit. Álvaro de la Marca lua o gustare așezat la masa acoperită cu catifea verde. Era către amiază, se găseau În aceeași Încăpere unde Îl primise În toiul nopții pe Diego Alatriste, și aristocratul mânca pofticios bucăți de plăcintă de pui stropită cu o juma de litru de vin În cană de argint: succesul lui diplomatic și social din ziua aceea Îi stârnise apetitul. Îl invitase pe Alatriste să i se alăture la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
onoare, nimeni nu mai muncește. — Cei de care vă vorbesc erau Într-adevăr oameni de calitate. Și spanioli. — Bun. Spanioli ori ba, până la urmă tot aia e. Parcă nu știi că străinii pot cumpăra aici absolut totul cu bani peșin... Aristocratul scoase un chicotit amar. În Spania asta a Casei de Austria, dragul meu, cu aur Îi poți cumpăra și pe nobil, și pe țopârlan. Totul e de vânzare, mai puțin onoarea națională; ba până și cu ea facem pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Livius Ciocârlie ori te lași cu drag amețit de „sacul bunicii“ Adrianei Bittel și de hâtrul bunic vâlcean al lui Marius Chivu, de cartofii făcuți roate pe plită, bureții, laștele, gulașul și sălvăița din copilăria Ioanei Nicolaie, de prăjiturimea aristocrată evocată de Ioana Pârvulescu, de provocatorul aliaj de alivenci și creveți etalat de Gabriel Liiceanu, ori te lași umilit de mărturisirea Gretei Tartler („eu, care nu mai mănânc carne de la 28 de ani, decât de Paști și de Crăciun“), pretutindeni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
capcane decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuță, Odobescu, Blaga... Și mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol și exemplu. Sălașul utopic al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
literar", "domnia capitalei". După revoluție, încă de la Paris, în primele luni ale anului '90, voiam să mă întorc la Cluj, nu la București, și am rugat două familii de prieteni să-mi găsească un apartament. Convins nu numai că "Clujul aristocrat și genial literar de altădată va renaște", dar și de necesitatea descentralizării culturale a României, care trebuia să fie făcută în paralel cu cea financiară și administrativă. Nu s-au realizat nici unele din aceste... utopii. Clujul sau Iașul de exemplu
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
privirii, obiectiv de pușcă cu lunetă, victima resemnată ca în fața unui pluton de execuție a dat de gândit Tovarășului nevrotic sau politrucilor lui. Însă cu adevărat subversivă era chiar bucuria și evadarea pe care desenul animat o propunea. Pisicile erau aristocrate, Parisul era vesel, se făcea artă, se cânta acolo jazz pe rupte și cheful era în toi, dalmațienii făceau figurație într-un univers burghez și nu unul proletar, Mowgli trăia în libertatea junglei ca acasă, iar ursul Baloo făcea apologia
In memoriam Viorica Bucur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5290_a_6615]
-
mîncau, în ce fel de case locuiau - totul cu o bogăție de detalii copleșitoare. Cît despre mesajul etic al acestei poezii, el rămîne la fel de atipic în literatura pașoptistă, precum este și poezia însăși. Morala lui Pann nu e cea a aristocratului, nici a omului bogat (spre care scriitorul privește cu respect invidios), nici măcar cea a țăranului, uneori exaltat la modul vergilian, în Povestea vorbii, dar cu care Pann nu se identifică; ea este morala clasei medii în formare, la București și
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
cu un Earl englez Derrick Assheton-Jones, devenise astfel Countess Assheton-Jones nee Princess Handgerly. A doua fată era măritată cu marchizul de Falloux, numită de aceea de sora din Anglia "the Marchioness". Marchizul avea întinse relații de rudenie cu cele mai aristocrate familii, între altele și cu a contelui de Noailles. Astfel, Max Hangerliu era rudă cu răposata contesă de Noailles. Nu astea erau cărțile de vizită europene ale Hangerliilor. Prin celelalte rubedenii de generație mai veche, aveau legăturile cele mai solide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acea divă de calcedonie? O cântăreață de operă din trupa Giorgiani, tocmai abătută prin acele părți sălbatice ale Evropii? O călăreață de la circul Sidoli, din cele cu aripi roz-bonbon din franjuri lucitoare de mătase? În nici un caz vreo frumusețe dâmbovițeană, aristocrată sau plebee, căci Vasile ajunsese să le știe pe toate, care din încercate, care din auzite: toate aveau moliciuni și fasoane orientale, nasuri late și ochi tâmpi, de baiadere. Corpul lor, cu cât mai revărsat, cu atât mai râvnit - funduri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună mâna, pentru propria plăcere, pe femeile cele mai frumoase și mai aristocrate. Lucrurile, în schimb, se întâmplaseră altfel și... Dar la ce-i mai folosea acum să se tot lamenteze? își biciui calul și alungă gândurile acelea deprimante. Trecu pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
indispensabili, însă acum, văzând că se adună sub însemnele sale forțe considerabile, șovăia să-i angajeze în luptă. El, însă, nu avea de gând să se lase dat la o parte din luptă și nu era nici măcar dintre acei ofițeri aristocrați, gata în orice moment să-și renege oamenii. De aceea, după ce își drese vocea, răspunse cu glas ferm: — La drept vorbind, Eminentissime, batalionul meu nu cere decât să lupte. încetând din nou să se joace cu pumnalul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pomenea despre montările pe care le făcuse și despre actorii săi. Râdea plin, ca o orgă, se scutura toată ființa lui, râdea așa cum a trăit, din plin. Un amestec bizar de histrionism, de chef de mahala, cu ștaif de lume aristocrată. Ginere de mare regizor - Șahighian era un monstru sacru, actor de farmec, frumos și cu succes -, Berechet vorbea călduros actorilor și nu-i repezea, cel puțin din ceea ce știu eu. Făcea uneori câte o scenă, dar nu se adresa cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
E o grămadă de cenușă În incinerator, dar cam atât. — Ai idee cine l-a omorât? — Îmi pare rău, i-am zis, dar asta e treaba ta. Tot ce trebuia eu să fac era să-l găsesc pe amicul nostru aristocrat, și atât. Spune-i șefului tău că o să primească o dare de seamă și nota de plată prin poștă. — Mersi mult, n-am ce zice, Gunther, zise Rienacker, părând nu prea mulțumit. Trebuie să -, și vru să continue, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
seduse, limitat, cum rămâne, la un rol secundar și efemer, În periferia profană a existenței. Printr-o substituire de polarități, tocmai el, cuceritorul, se vede Încărcat cu inconștiența și umilințele „Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care doar hazardul venea În Întâmpinarea pasionalității ei obediente și haotice. Subordonarea la această violentă, răvășitoare și adesea umilitoare pasionalitate nu părea să afecteze, totuși, fundamentala ei integritate. Trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lung, bleu, seara la restaurantul Petit Chef unde era un soi de client onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el, de origine socială modestă și deloc agreat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Rhinebeck, orășelul din apropiere, la excelentul restaurant Beckman Arms, „hanul cel mai vechi din Statele Unite”, cum scrie pe firmă. Cuplul Tabucchi era scund și zvelt, mediteranean, aș zice. În asprimea fizionomiei citeam prudență și concentrare. Doamna arăta o reținută politețe aristocrată, dacă nu și regală („de Lancaster”, aveam să glumim, ulterior), scriitorul fuma continuu, Încercând să domine o pulsație interioară intermitentă și vivace. Nina, colega mea, traducea italiana oaspeților și engleza noastră, a Cellei și a mea, dar curând aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bărbatul iese la suprafață și Înoată cu mișcări egale, ca un mare sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri de repauzare vă redefinesc În aceiași perpetuum aristocrați, reîntorși În timp. Undeva, pe o șină năpădită de ierburi sărace, Împresurat de moartele locomotive, ca o turmă de bivoli negri (și apa a trecut aici ca un bivol negru), vă așteaptă vagonul decor. Filmați. Numai atunci când lumina se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Evident, unii se lansaseră în diverse speculații care încercau să lămurească misterul, dar nici una dintre ele nu fusese îndeajuns de credibilă încât să reziste. Cel care-l informase despre cum se desfășuraseră în realitate evenimentele fusese Dorian Zariefopol, un bătrân aristocrat scăpătat, care nu mai trăia decât pentru și prin cei câțiva cai aflați la modesta lui moșioară de lângă București, biată rămășiță a unei averi altădată fabuloasă, tocată pe postavul verde al meselor de chemin de fer din cazinourile rivierei franceze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Alex SAVITESCU Boierul de viță veche este un fetiș intelectual post-revoluționar. Un loc comun, călduț, în care te poți - scuzată fie-mi expresia! - bălăci în sânge albastru. Un bun prilej de a ne căuta și, când e cazul, inventa origini aristocrate. Boierul de viță veche upgradat modernității a apărut, ca un certificat de calitate, în mii și mii de momente publice ale României de după 1989. A fost adoptat fără ochi critic, fără nici un semn de întrebare. Și-a făcut simțită prezența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
istoria Americii, care a dus la declanșarea Revoluției Americane. La 16 decembrie 1773 un grup de coloniști revoluționari, deghizați În indieni, a pătruns pe trei dintre navele englezești care transportau ceai și a vărsat conținutul În Golful Boston. Celebre familii aristocrate americane. Musical al celebrilor Rodgers și Hammerstein, a cărui premieră pe Broadway a avut loc În decembrie 1958. Franklin Delano Roosevelt. Mavrodaphne - vin dulce grecesc. Pomeranian - rasă de cîini provenind din regiunea germană Pomerania, cunoscută și sub denumire de spitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel, cu triunghiurile ezoterice ale cotelor după care dibuiești o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua sa hidrografică, cu petele verzi ale pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil că omul există, ba chiar că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cazinou legal a apărut la Veneția în 1638, cu scopul de a controla jocurile de noroc din timpul carnavalului, care durează două săptămâni din luna februarie a fiecărui an. Până în secolul al XVII-lea, la Carnavalul de la Veneția veneau tinerii aristocrați pentru a se masca, a acompania doamnele la operă și a juca la jocurile de noroc. Din anul 1638, timp de 278 de ani, circa 30.000 de persoane bogate venite din alte colțuri ale Europei au contribuit la sporirea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]