763 matches
-
asemenea unei Biserici lăuntrice. Făceau parte și preoții. Numărul evreilor era foarte mic. au fost însă prezente personalitățile literare ale timpului. Pușkin, de exemplu, a fost inițiat la 21 de ani în loja Ovidiu din chișinău. Personajul său Evgheni Oneghin, aristocrat și blazat, pare să fi fost creat după modelul anumitor francmasoni. Tolstoi nu a fost francmason. Turgheniev și Bakunin au fost de asemenea francmasoni. În 1917, Tereșcenko ajunge ministru de Finanțe în noul guvern cu sprijin francmason. XVI.5. Francmasoneria
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Fitcal, CNT, 1995, 13; Florin Sicoie, „Playback” sau „Omul nou”, CNT, 1995, 13; Dan C. Mihăilescu, Sertarul fără încuietoare, „22”, 1995, 15; Monica Spiridon, Ce ascunde Esop în sertare ( Pe marginea unui jurnal de prozator), LCF, 1996, 10; Ion Bălu, Aristocratul și proletarul, APF, 1996, 7-8; Monica Spiridon, Un romancier din Est, R, 1997, 3-4; Z. Ornea, Un document de epocă, RL, 1998, 18; Dan C. Mihăilescu, Detectivul polifonic, „22”, 1998, 17, 18; Alex. Ștefănescu, „L.A. vs. N.Y.”, RL, 1998
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
încheierea misiunii diplomatice este emoționantă, iar descripția pitorească și nostalgică a traiectoriei parcurse: Roma - Florența - Milano - Ravenna - Veneția, cu referiri la Dante, Ovidiu ș.a., întoarce adesea gândul la orașele românești. Restituită cu umor, o scenă are drept protagonistă pe soacra aristocrată și pretențioasă, criticând manierele americanizate ale familiei scriitorului. SCRIERI: Anii tinereții, îngr. Ion Manea, Berkeley (SUA), 1991; Rapsodii de vacanță. Călătorie în America de Sud, pref. Constantin Mihăescu, București, 2002; Rapsodii de vacanță. Călătorie în Italia, pref. Constantin Mihăescu, București, 2003. Repere
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se omoară cântând.“90 Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu se ducea decât la operă, niciodată o familie boierească nu s-ar fi compromis într-o lojă la teatrul românesc: și, dacă nu mergeau boierii, cum era să se compromită burghezii?... Ceilalți, mahalalele, nu ieșeau pe vremea aceea ca să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acela adusese, printre alții, pe un foarte reputat tenor, numit Patierno. Patierno mai fusese în București, așa că a debutat în mijlocul nesfârșitelor aplauze.91 89. Bolliac vorbea, negreșit, nu de cei 200 000 locuitori ai orașului, ci numai de clasa restrânsă aristocrată (n.a.). 90. Cezar Bolliac, Ristori, TRC., an. IX, nr. 939, 9/21 septembrie 1871, p. 3. 91. În anii la care se referă Bacalbașa, pe scena Teatrului cel Mare din București dă deau spectacole alternativ opera italiană și trupa românească
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
despre Popa Tache v. vol. III al ediției de față, ace eași relatare, mai rezumativă. Pagina 157 * O doamnă îmi atrage atenția că principesa Irina Suțu nu era născută dintr-o familie burgheză, ci dintr-o familie din cele mai aristocrate, familia Hagi-Moscu având o ascendență nobiliară fără contestație posibilă. Iau act cu mulțumire de observațiunea doamnei care mi-a scris (Id., ibid., nr. 11607, 6 februarie 1922, pp. 1-2). 8. În zilele de 13/25, 14/26 și 15/27
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
seduse, limitat, cum rămâne, la un rol secundar și efemer, În periferia profană a existenței. Printr-o substituire de polarități, tocmai el, cuceritorul, se vede Încărcat cu inconștiența și umilințele „Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care doar hazardul venea În Întâmpinarea pasionalității ei obediente și haotice. Subordonarea la această violentă, răvășitoare și adesea umilitoare pasionalitate nu părea să afecteze, totuși, fundamentala ei integritate. Trecutul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lung, bleu, seara la restaurantul Petit Chef unde era un soi de client onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el, de origine socială modestă și deloc agreat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rhinebeck, orășelul din apropiere, la excelentul restaurant Beckman Arms, „hanul cel mai vechi din Statele Unite”, cum scrie pe firmă. Cuplul Tabucchi era scund și zvelt, mediteranean, aș zice. În asprimea fizionomiei citeam prudență și concentrare. Doamna arăta o reținută politețe aristocrată, dacă nu și regală („de Lancaster”, aveam să glumim, ulterior), scriitorul fuma continuu, Încercând să domine o pulsație interioară intermitentă și vivace. Nina, colega mea, traducea italiana oaspeților și engleza noastră, a Cellei și a mea, dar curând aveam să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
biopsie a ființei, „Arca”, 1995, 1-3; Traian T. Coșovei, Beau vin în numele refuzului, „Muzeon”, 1996, 1; Costache Olăreanu, De la poezie la trompetă, ALA, 1997, 397; Dicț. scriit. rom., II, 3-4; Marin Mincu, Paul Daian, PRA, I, 227-231; Angela Marinescu, Poetul aristocrat, RL, 1999, 40; C. Rogozanu, Paul Daian, „Stângăcia în salut a femeii”, OC, 2000, 9; Iulia Alexa, Mingea de păr, RL, 2000, 46; Popa, Ist. lit., II, 454; Octavian Soviany, Mega-eul și mega-cuvintele, „Ziua literară”, 2002, 1. N.Br.
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
o epocă, București, 2003. Ediții: Nae Ionescu, Suferința rasei albe, Iași, 1994. Traduceri: Lirică italiană contemporană (Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Pier Paolo Pasolini, Mario Luzi, Umberto Saba), Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Țeposu, Istoria, 74-75; Radu G. Țeposu, Nae Ionescu, misticul aristocrat, RL, 1994, 31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan Stanca, Există fundamentalism religios?, CNP, 1994, 12; Mircea Platon, Teologie și haiduci, Timișoara, 1998, 82-85; Mircea Platon, Fără îndoială - isprăvi critice, Iași, 2001, 51-55; Radu G.
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
Cunoașterea firii limbii nu îi individualizează pe Văcărescu sau pe Conachi (nici nu ar avea cum, "firea" fiind una singură), ci îi unifică. De aceea tendința lui Heliade Rădulescu de a lucra cu entități abstracte și colective, cum e clasa aristocrată: boierii lui sunt genii prin adevărul pe care îl dețin despre societatea românească, fără conținuturi personale și fără diferențieri. Îi umple aceeași "natură" exterioară a unei legi, care e în acest caz tradiția unei comunități și ordinea internă a unei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aceasta a contribuit și o mutație provocată de Revoluția franceză din 1789. Istoricii fixează în acel moment instituționalizarea patrimonialului. La originea fenomenului a stat o consecință a transformării profunde a societății franceze: preluarea în gestiune publică a averilor mănăstirești și aristocrate 23. O masă enormă de clădiri, statui, picturi și diverse obiecte decorative au devenit dintr-o dată proprietatea întregului popor. Administrarea și protecția acestui avut public a fost o preocupare în primii ani ai Revoluției, apoi mai târziu, în mai multe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Lumea pestriță din Blocul Yakubian este prezentată de către Alaa al-Aswani cu umor și cu o aparentă indiferență. Întâlnim tot felul de personaje-tip: frumoasa secretară care-și seduce șeful, bătrânul om de afaceri bogat, tânărul sărac care cade în extremism, aristocratul disperat ce-și caută refugiul în hașiș, intelectualul homosexual etc. Blocul Yakubian, deși este considerată o carte deranjantă, în care se amestecă sexualitatea, corupția, tortura, dezintegrarea societății arabe, a reușit totuși să se sustragă cenzurii. Cairo, în ciuda decadenței sale, rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
niciodată. Cum e posibil așa ceva? Nu am învățat nimic din fascism, care îi declara pe ruși ca fiind suboameni și a cărui consecință a fost uciderea a milioane de evrei europeni? Naziștii au afirmat despre arieni că sunt eroici și aristocrați, iar despre celelalte popoare că sunt decadente și „degenerate“. Prin descătușarea rasismului și a antisemitismului au reușit să mobilizeze masele și să le angajeze întrțo misiune culturală a arienilor în vederea dominației lumii. Poate că în 1945 fascismul a fost învins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
a mărfurilor. În context ,,oamenii fără valoare se bucură de bogății și opulență, în timp ce merituoșii și valoroșii fără nimic"12. Acest tip de frustrare are o rădăcină socială, dacă îi putem spune așa, foarte adâncă, în vremurile când bogăția aparține aristocraților, adică celor care ,,o meritau", iar marea masă a populației nu avea acces și nu putea spera la prosperitate. Capitalismul este un mare dușman al ,,vremurilor bune de altădată". Ideea că oamenii care nu merită au acces la bogăție, iar
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cu inventarea roții sau descoperirea Lumii Noi. Schimbarea a reflectat o nouă înțelegere a lumii și a posibilităților ei. În esență iată ce s-a întâmplat: câteva state cetăți care din vremuri imemoriale fuseseră guvernate de diferiți conducători nedemocrați, fie aristocrați, oligarhi, monarhi sau tirani, au fost transformate în sisteme unde un număr însemnat de adulți liberi erau îndreptățiți, în calitate de cetățeni, să participe direct la guvernare. Din această experiență, ca și din ideile asociate ei, a apărut o nouă viziune asupra
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o ruptură puternică de nivele, codul european de care vorbeam se sfarmă violent. "Les aristo' on le pendra. Ah, ça ira!, ça ira!/ Les aristo' à la lanterne/ Ah, ça ira, ça ira/ Les aristo' on les pendra!" Foarte semnificativ: aristocratul, care fusese timp de un secol referentul esențial al Europei și care, inevitabil, cîteodată era și acceptat, admirat, adesea însă și urît, devenea încetul cu încetul adversarul, din necesitatea de a avea un adversar. (Dumneavoastră ați trăit cu adversarul de
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
și acceptat, admirat, adesea însă și urît, devenea încetul cu încetul adversarul, din necesitatea de a avea un adversar. (Dumneavoastră ați trăit cu adversarul de clasă, ceea ce era stupid: cine era adversarul de clasă dacă nu mai erau clase?) Cînd aristocratul devenea adversarul se producea o sfărîmare a cadrelor și a orizonturilor europene. Aristocratul era expulzat, chiar cu violență, trimis la ghilotină. Pe lîngă aceasta, se inițiază un nou proces, hai să-i spunem de asumare a zonelor neintegrate în prealabil
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
necesitatea de a avea un adversar. (Dumneavoastră ați trăit cu adversarul de clasă, ceea ce era stupid: cine era adversarul de clasă dacă nu mai erau clase?) Cînd aristocratul devenea adversarul se producea o sfărîmare a cadrelor și a orizonturilor europene. Aristocratul era expulzat, chiar cu violență, trimis la ghilotină. Pe lîngă aceasta, se inițiază un nou proces, hai să-i spunem de asumare a zonelor neintegrate în prealabil în destinul societal (nu zic social), de pildă les sans-culottes, proletarii, țăranii. Integrarea
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
zile limba mi-atîrna printre/ zăbrelele ei/ că un vultur mort/ dar osîndit să nu cadă/ din cuib" (Un sărut în amurg). Sau această secvență de junglă modernă: "Tragi pielea de pe secunde/ (verbul a beli a fost compromis/ de un mitocan aristocrat)/ și ultimul an ți se-arată/ rîu de sînge cu oglinda retrovizoare./ Prin Europa/ biciul lui Attila/ tot mai usucă rufe" (Mărturisiri de nemărturisit). Sau această nerăbdare de-a ieși din ficțiune în acțiune: "Ceasul meu de-acum -/ nebun/ că
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
cunosc în amănunt. O mie de biberoane ăn flîcîri Dimineață. Și o mie de biberoane în flăcări plutind pe râu ca-ntr-un tablou de Felix Aftene și o apă neagră neagră ca-n poemele lui Daniel Corbu și cerșetorul aristocrat bătătorind cărăruia spre Dumnezeu pe când din gură îi ies balonașe multicolore mici înjurături de forma plămânului stâng de forma plămânului drept: T' v' n buburuzele voastre dă clopotari ai nimicului dă cuburi fericite dă obsedați textuali! Bă fericiri spulberate bă
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
iar în 972 a fost asasinat de pecenegi. A fost succedat de Vladimir, fiul său nelegitim, care în 980, a preluat conducerea statului rus, care a condus până în 1015. Vladimir i-a acordat sprijin lui Vasile II în reprimarea revoltelor aristocraților bizantini. A primit mâna surorii împăratului, Ana Porfyrogeneta după ce a făcut presiuni asupra cetății Chersones, unde avea să aibă loc nuntă și să înceapă construirea bisericii Sfântului Ioan. În Rusia au ajuns prin intermediul Anei o serie de icoane și vase
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Monarhia Dualistă Austro-Ungară, formată din Imperiul Austriac și Regatul Ungariei. Ca moștenitor al tronului austro-ungar a fost proclamat fiul împăratului Franz-Iosef, Franz-Ferdinand d'Este, după sinuciderea pricipelui moștenitor Rudolf. Ferdinand s-a căsătorit cu Sofia von Chotek dintr-o familie aristocrată cehă. Ei au locuit la Castelul Konopiste, nu departe de Praga. Noul principe moștenitor era în favoarea transformării Monarhiei Dualiste în Monarhie Tripla Austro-Ungară-Cehă, dar, la 28 iunie 1914, el și soția sa au fost asasinați la Sarajevo. Asasinatul a fost
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
dotat - cu aptitudini pentru studiul limbilor - a decis, spre dezamăgirea părinților, să se înroleze la 1 aprilie 1905 la Kiel cadet în marina militară imperială. Cu aspirații la o carieră militară și dezavantajat că nu făcea parte din clasa socială aristocrată a junkerilor, Canaris s-a declarat a fi fost rudă îndepărtată a amiralului grec Konstantinos Kanaris, decedat cu zece ani înainte de nașterea lui Wilhelm, fapt neconfirmat cu documente. În 1907 Canaris s-a îmbarcat la bordul crucișătorului "Bremen", pornit spre
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]