KorAP: Find »[drukola/base=aristotelic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...41 >

1,017 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

a gândirii (cum este cazul logicii clasice de tradiție, totuși, aristotelică); este, mai degrabă, "formă logică", ceea ce înseamnă că ea adună sensurile ambelor instanțe, anume pe cele ale gândirii cu cele ale exprimării.25 Categoriile au însă, chiar în contexte aristotelice, o funcție prin ele însele sub unghi ontologic. Din acest motiv, tratatul despre Categorii apare mai degrabă ca o lucrare de ontologie, decât de logică; faptul acesta va fi mai bine descris în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului, așa încât

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
trebuie să intre într-o legătură, pentru că socotit în sine nu ar avea nici un rost, anume termenul de subiect (hypokeimenon), într-un sens ontologic, cu înțelesul de subzistent.26 Aceasta înseamnă că de la bun început judecata (ca proproziție, în termeni aristotelici: logos apophantikos), element fundamental al "logicii" (logicului), își dezvoltă o structură complexă, logic-ontologică. Dar, deocamdată, limitându-ne la conceptul adevărului implicat, cum am observat, în evaluarea judecății, putem accepta că, pe lângă aspectul propriu-zis formal al judecății, aceasta are și un

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
putem numi "alethic", un aspect complex, care nu se reduce la noțiunea adevărului ea însăși complexă -, ci strânge în unitatea sa (originară, în raport cu judecata însăși) verbul ("este") și timpul; fapt stabilit ca atare chiar de către Aristotel. Dimensiunea ontologică a textului aristotelic al Categoriilor este neîndoielnică; la fel, cumva, și preeminența acesteia. Dar ea deschide o altă problemă: ce semnificație are dimensionarea ontologică a unui obiect logico-lingvistic, în contextul construcției unui instrument (formal) folositor pentru depistarea erorilor logice? Căci nu ne putem

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de lucruri poate fi "semnificată" și prin simpla noțiune). Așadar, este firesc să fie angajată o perspectivă ontologică în discurs, deschizând astfel o cale pentru problema adecvării cuvântului la lucru, mai bine-zis, a cuvintelor legate la stările de lucruri. Ontologia aristotelică din Categorii este însoțită de o lingvistică, iar nu invers; astfel putem înțelege îndreptățirea scopului "logic" al întregului Organon, pe care și l-a propus Aristotel: "respingerile sofistice". Dar astfel putem înțelege un fapt cu mult mai important decât cel

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
utilizați în raționamente, "inducția" unor concluzii valabile, formularea unor răspunsuri adecvate față de întrebările "autentice" în cazul demersurilor proprii dialecticii. Platon lucrează și el în sensul proiectului socratic al "reglementării" actului de dobândire a adevărului, adică la ceea ce în condițiile logicii aristotelice va fi numit corectitudine a gândirii. În afara celor câteva elemente socratice de "logică formală", amintite mai sus, dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care vizează logos-ul în sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de) lucruri și cuvintele legate ca sinteză între ontic și lingvistic nu va mai avea un înțeles ontologic dominant, așa cum a avut la filosofii prearistotelici, ci unul propriu-zis logic (adică, întâi, formal sau constitutiv și, apoi, normativ sau regulativ). Adevărul aristotelic va fi, cumva, și adecvare între lucru și cuvânt, dar, înainte de toate, corespondență între enunțare (cuvinte legate) și faptul la care aceasta se referă (o stare de lucruri). Logos-ul sinteză (între ontic și lingvistic) este orizontul potrivit adevărului corespondență

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
logicului în condițiile logicii simbolice, va fi deschisă, la timpul potrivit, o discuție despre fenomenul reformalizării logos-ului, corespunzător constituirii "logicii noi". Potrivit convențiilor care pun stăpânire în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii datorită reglementării logos-ului în contextul logicii aristotelice, numai judecata, cum știm deja, este purtătoare de adevăr, pentru că doar ea poate lua forma afirmației sau negației, în funcție de felul în care se leagă cuvintele corespunzătoare stărilor de lucruri pe care le desemnează. Faptul acesta este, acum, limpede, fiindcă judecata

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
adevărul și-a ieșit din semantica sa ontologică, el a devenit "valoare de adevăr", fapt care pretinde socotirea, concomitentă cu adevărul, a falsității (chiar și cu titlu de ipoteză, în cazul unor "adevăruri necesare"). Perspectiva din urmă, a convențiilor logicii aristotelice, așează propoziția și judecata în anumite poziții: propoziția (sens predominant lingvistic) este adecvată sau neadecvată lucrurilor, într-un mod strict formal (este sau nu este bine formată, respectă sau nu anumite reguli de compunere, de formare, se așează sau nu

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și simplu "noțiune". Dincolo de convențiile stricte ale judicativului unde își capătă sensurile și lingvisticul și onticul noțiunea poate trece drept "cuvânt cu sens". În logica de tip aristotelic întâlnim cinci grupe de noțiuni: a) categoriile (în planul exprimării, acestea sunt cuvintele nelegate), numite de medievali predicamente, în număr de zece în Categorii: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timpul, poziția, posesia, acțiunea, pasiunea; b) cele cinci voci (numărul a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
loc, în mod direct, cele două poziții logice, S și P, apoi, indirect, cele trei principii (reguli fundamentale) ale gândirii cunoscătoare, intuite și formulate de către filosoful din Stagira: identitatea, noncontradicția și terțul exclus. Dar am putea spune că însuși sistemul aristotelic al categoriilor își are fundamentul în acest enunț (S este P). Și, de asemenea, filosofia și știința de la Aristotel încoace; apoi, așa cum afirmam și ilustram mai sus, ontologia presocratică (în bună parte); și, desigur, ideologia din toate timpurile. Chiar teologia

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și un obiect, cel dintâi termen explicitându-se pe sine în orice cunoștință), care a părut să aibă șanse de acreditare la un moment dat, anume în etapa premergătoare momentului filosofiei și logicii lui Aristotel; b) ideea că silogismul de tip aristotelic, conceput pentru a întruchipa corectitudinea logică la nivelul raționamentului, dar implicit și la nivelul celorlalte două forme logice, noțiunea și judecata, nu aduce, prin concluzia sa, o cunoștință nouă, pentru că tot ce comunică aceasta este deja prins în premise (prin

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
care cuprinde, printre sensurile sale, și ideea de diferență, deși au dreptate chiar într-un înțeles judicativ, scapă din vedere faptul că în orizontul cunoașterii, așa cum acesta a fost croit încă de la începuturile filosofiei și a fost consacrat de logica aristotelică, enunțul S este P se află, chiar dintr-o motivație "logică", înaintea celui corespunzător principiului identității (desigur, și formulei identității, A este A, care va concentra, paradoxal, toate sensurile posibile ale identității, odată ce reglarea "logică" va funcționa judicativ). Spun "scapă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
încrederea care, încă înaintea Stagiritului, a fost acordată ideii de principiu formal (în genere) au făcut cu putință concentrarea celor două specii ale identității (împreună cu gândul diferenței) în formula identității, A este A. În orizont judicativ, principiile logice (cele trei aristotelice, precum și cel al rațiunii suficiente formulat de Leibniz, dar și altele care ar putea fi acceptate din diferite interese teoretice) pro-vin (sunt desprinse "deductiv") din enunțul S este P, fiind, în consecință, secunde și în orizontul cunoașterii. Desigur, această afirmație

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
putem întreba însă acum dacă nu cumva, în universul judecății omnipotente, schițat deja în cele câteva teme deschise de la începutul acestei lucrări, enunțul judicativ S este P are sensul unui principiu formal al gândirii "egal" cu al celor trei principii aristotelice (și al celui leibnizian); răspunzând, ne-am putea lămuri în privința legăturilor dintre enunțul originar judicativ și principiile formale ale logicii. Fără îndoială, el are un aspect formal; de altminteri, tocmai acesta ar putea constitui o condiție pentru unitatea celorlalte principii

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
își capătă sensul prin operația de predicare, adică în structura judecății (de predicație); (3) încadrarea logic-judicativă a "ființei veșnice", prezentarea acesteia printr-o descriere suficient întemeiată prin raportare la exigențele predicativității (adică ale judicativului). De aceea putem găsi în filosofia aristotelică temeiurile judicative ale întregii metafizici occidentale, al cărei obiect apare astfel: a) ființa și categoriile ca "determinații" ale ei; b) ființarea prin predicatele ei cele mai generale; iar dintr-o altă perspectivă, libertatea, nemurirea și Dumnezeu. Ceea ce s-a numit

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
servi, pe de o parte, unor motivații pur cognitive, ca simple "cunoștințe" de logică, iar pe de altă parte, unor interese "aplicative", practice. În această din urmă utilitate a unei ierarhii de forme logice bine constituite poate fi recunoscut "idealul" aristotelic al unui instrument de cunoaștere infailibil, care să ne conducă în siguranță către adevăr și către respingerea rezultatelor incorecte ale gândirii; dar putem recunoaște și idealul cartezian și leibnizian al unei științe care să cuprindă doar adevăruri necesare: mathesis universalis

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
orice tip de discurs ulterior, fie acesta logic, filosofic, științific sau ideologic. Pe de altă parte, ele sunt socotite, îndeobște, discipline logice, din unele motive arătate în subcapitole anterioare, dar și fiindcă sunt prezente în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are o legătură necesară cu filosofia, fiindcă îi oferă acesteia condițiile formale de constituire a discursului: reguli de exprimare și utilizare a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judicativului; dar aplicațiile care urmează asemenea descrierilor și prezentărilor anterioare pregătesc terenul pentru operarea unei reducții judicative, nu a uneia non-judicative. Capitolul 3 Aplicații 3.1. Logos-ul trecut în logică; analitică și topică la Aristotel 3.1.1. Ipostaza aristotelică a dictaturii judicativului 3.1.1.1. Introducere Cum trece structura logică originară, S P, în "forma" (și conținutul "regulativ" al) analiticii și dialecticii? Un răspuns a fost schițat mai sus, punând în discuție fenomenul "multiplicității" și indicând "formele" de

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în discuție fenomenul "multiplicității" și indicând "formele" de mijloc în care se "multiplică" S P în mișcarea sa către analitică și dialectică: este vorba despre raționament, în genere, și despre una dintre speciile acestuia, argumentarea (ca raționament dialectic, în înțeles aristotelic). Mai departe încerc să răspund la aceeași întrebare, cercetând locul în care se petrece evenimentul corespunzător intrării în regim constitutiv (pentru rostire, gândire, făptuire) a formei S P: Organon-ul aristotelic, în structura căruia se află și analitica și dialectica

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dintre speciile acestuia, argumentarea (ca raționament dialectic, în înțeles aristotelic). Mai departe încerc să răspund la aceeași întrebare, cercetând locul în care se petrece evenimentul corespunzător intrării în regim constitutiv (pentru rostire, gândire, făptuire) a formei S P: Organon-ul aristotelic, în structura căruia se află și analitica și dialectica. Vor fi avute în vedere îndeosebi locurile în care fenomenul multiplicității călăuzește constituirea "formelor logice" amintite; este vorba despre locuri din tratatul Despre interpretare, pentru forma judecată, din cele două Analitici

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
teze", "probleme", adică de la premise probabile proprii raționamentului dialectic. Tema comună celor două părți vizează adevărul și esența sa ca relație de corespondență între elemente de naturi diferite. 3.1.1.2. Precizarea rolului formal al analiticii și dialecticii (topicii) aristotelice Analitica este, pentru Aristotel, disciplina formelor logice, deși Analitica primă cercetează, în mod direct, raționamentul în genere, iar Analitica secundă, demonstrația, concepută ca raționament cu premise necesar adevărate, ca "raționament științific". Dialectica ("Topica", în sistematica logicii aristotelice) este disciplina argumentării

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și dialecticii (topicii) aristotelice Analitica este, pentru Aristotel, disciplina formelor logice, deși Analitica primă cercetează, în mod direct, raționamentul în genere, iar Analitica secundă, demonstrația, concepută ca raționament cu premise necesar adevărate, ca "raționament științific". Dialectica ("Topica", în sistematica logicii aristotelice) este disciplina argumentării cu premise probabile, adică teoria raționamentului dialectic, cel din premise cu adevărat probabile, și a celui eristic, din premise aparent probabile (acesta din urmă fiind avut în vedere numai ca limită a celui dialectic). Analitica are sarcina

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
premisă", diferența, atât cât poate fi admisă, constând doar în modalitatea formulării lor); de fapt, în mod direct, ele contribuie la stabilirea "locurilor comune" (topoi), din perspectiva cărora raționamentul dialectic poate fi prins sub reguli "formale". Ținând seama de proiectul aristotelic al logicii-organon, analitica și dialectica (topica) sunt domenii de cercetare, fiecare având propriul obiect și propria sarcină. Analitica, în ultimă instanță, formulează reguli ale corectitudinii formale a raționamentelor, deși ea operează și cu anumite diferențe între tipurile de premise determinate

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pragmatic, susținută, întâi, de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, arătându-se, apoi, ca fiind susținută și de diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică, opinativă (doxa) -, nu poate fi ocolită o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică a logicii, apoi din problemele pe care filosoful atenian le pune în discuție, iar în ultimă instanță, din ideile ce susțin teoria aristotelică a adevărului. Este vorba despre o încrucișare a domeniilor analiticii și dialecticii, așadar nu de o separație

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
episteme) și cea părelnică, opinativă (doxa) -, nu poate fi ocolită o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică a logicii, apoi din problemele pe care filosoful atenian le pune în discuție, iar în ultimă instanță, din ideile ce susțin teoria aristotelică a adevărului. Este vorba despre o încrucișare a domeniilor analiticii și dialecticii, așadar nu de o separație totală, cum pretinde un raport de opoziție contradictorie, reprezentat, de regulă, ca exprimând adevărata relație dintre cele două. Pe de o parte, analitica

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]