119,094 matches
-
Faust, Don Juan, fortuna labilis, pe de alta, atrăgând în sfera sa de influență, probabil chiar din timpuri homerice, toposuri caracteristice altor universuri de cultură, înțelepciunea orientală, Seherezade, Nirvana, spiritul de sacrificiu al samurailor și altele numeroase. Europeanul convertește în artă realitățile istorice și cosmice, curiozitatea cu care a fost înzestrat încă din vremea când Ulise se aventura în insula ciclopilor îl determină să exploreze universurile spirituale, nu numai cele geografice, ale altor popoare. Astfel cosmosul european aflat într-o permanentă
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
europeană își afirmă legăturile spirituale cu Roma. Cuvintele cronicarului "de la Râm ne tragem" pot sta pe frontispiciul oricărei țări europene. Culturile popoarelor europene s-au configurat conform matricei pe care a determinat-o spiritul tricefal al Antichității clasice. Mentalitatea și arta greco-romană sunt numitorul comun al tuturor culturilor țărilor care participă la spiritul dominant pe vechiul continent. De aceea învățământul clasic este și trebuie cultivat în continuare, în ciuda extraordinarei dezvoltări a științelor exacte, în toate statele europene. Suprimarea învățământului clasic echivalează
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și actorii unei trupe ambulante, circulând la alt nivel decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se irosește în timpi lipsiți de intensitate. Dominate de soluțiile simple sugerate de instincte, personajele își trăiesc monomaniile, în afara
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
devreme. Acest scriitor se poate revendica foarte bine de la new journalism, curentul literelor americane de la finele anilor ’60 care a dat scriitori de talia lui Thomas Wolfe. Acesta scria într-un articol de atunci că romanul este o formă de artă moartă. Scriitorii adevărați experimentau în acea vreme nonficțiunea, reportajul fierbinte de pe stradă își apropria uneltele literaturii. Schimbarea literaturii venea ca un epifenomen al schimbării lumii. ( Citiți-l și pe Robert Kaplan, jurnalistul de bon ton care ne-a studiat țara
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
panică", eroe, iroină, persone, indipendent, inconitu "incognito"). E clar că autorul avea o conștiință retorică. Secvențe retorizate, ornate, în stil înalt, alternează cu secvențe informative, tehnice, în stil mediu. Retorica însăși apare în dublă ipostază terminologică, turcească și grecească; ca artă de a scrie: "cu atîtea frumoase teginișuri și istileahuri sau metafore și idiotizme". Diversitatea stilistică a textului poate fi dovedită cel mai bine prin două fragmente pe care cu greu le-ar atribui cineva aceluiași autor și aceleiași cărți. Primul
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
premiul III - probat munificența dificil de relevat a harpei; violoncelista Mădălina Irina Tudose (mențiune) a dovedit că are stofă de solistă, bine croită, pe care o va surfila neîndoios vârsta și experiența; Dragoș Mihai Dobre (mențiune) ne-a amintit că arta chitaristică nu se deprinde doar citind instrucțiunile de folosire ale instrumentului, ci și intrând în contact cu marile școli chitaristice. A fost un concurs binevenit și binemeritat. Vorba cronicarului: "o mică îndrăzneală, la vreme și după cuviință, mare izbândă aduce
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
Cătălin Davi Notorietatea unui gen artistic într-o anume perioadă este rezultatul întrunirii mai multor factori: importanța artiștilor care frecventează genul, impactul pe care acest fenomen îl are asupra publicului și a mediei și forța economică investită în fenomenul respectiv. "Artele focului", în general, și arta sticlei, în mod special, întrunesc tot acest ansamblu de factori obiectivi și subiectivi. Este adevărat că succesul de ordin material, cel mai adesea, pe bună dreptate, este asimilat cu obiectele decorative, de serie, a căror
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
artistic într-o anume perioadă este rezultatul întrunirii mai multor factori: importanța artiștilor care frecventează genul, impactul pe care acest fenomen îl are asupra publicului și a mediei și forța economică investită în fenomenul respectiv. "Artele focului", în general, și arta sticlei, în mod special, întrunesc tot acest ansamblu de factori obiectivi și subiectivi. Este adevărat că succesul de ordin material, cel mai adesea, pe bună dreptate, este asimilat cu obiectele decorative, de serie, a căror piață are astăzi o curbă
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
încă frustrant de mică. Explicații, evident, există - începând de la cele de ordin material și terminând cu cele legate de o mentalitate "prea tradiționalistă", neadaptată încă noilor realități din domeniu. Este vorba, mai curând, de acea veche și neinspirată delimitare a artelor în "majore" și "minore" care mai stăruie încă în "moștenirea genetică" a unor funcționari muzeali. În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
din domeniu. Este vorba, mai curând, de acea veche și neinspirată delimitare a artelor în "majore" și "minore" care mai stăruie încă în "moștenirea genetică" a unor funcționari muzeali. În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru arta fotografică. De un regim similar "se bucură
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru arta fotografică. De un regim similar "se bucură" și formele artistice mai noi chiar dacă, și ele, au deja o vârstă onorabilă - happening-ul, instalațiile, obiectul etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru arta fotografică. De un regim similar "se bucură" și formele artistice mai noi chiar dacă, și ele, au deja o vârstă onorabilă - happening-ul, instalațiile, obiectul etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este ridicată la rang de virtute. În ceea ce privește noile media, ele au stârnit interesul Muzeului Național de Artă Contemporană însă, și aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali cu cât, după 1990, odată cu "liberalizarea pieței", cea mai performantă deschidere spre Occident a fost în domeniul
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este ridicată la rang de virtute. În ceea ce privește noile media, ele au stârnit interesul Muzeului Național de Artă Contemporană însă, și aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali cu cât, după 1990, odată cu "liberalizarea pieței", cea mai performantă deschidere spre Occident a fost în domeniul "artelor minore". Un singur exemplu pe care îl considerăm edificator: la Festivalul
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Contemporană însă, și aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali cu cât, după 1990, odată cu "liberalizarea pieței", cea mai performantă deschidere spre Occident a fost în domeniul "artelor minore". Un singur exemplu pe care îl considerăm edificator: la Festivalul Internațional al Sticlei "Glaszomer 2002 - Amsterdam, Leerdam, Haga" una dintre cele mai importante manifestări pe plan mondial în domeniul sticlei, au participat patru artiști români dintre care trei cu
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
expoziții personale la Amsterdam și Leerdam. Este vorba de Mihai Țopescu, Alexandru Ghilduș și Ion Nemțoi. Pentru o corectă înțelegere, facem precizarea că nu a fost vorba de lucrările lor decorative de serie. Iată de ce considerăm inspirată inițiativa Muzeului de Artă din Craiova, adresată artiștilor sticlari gorjeni Valer Neag și Mihai Țopescu, de a deschide o expoziție personală într-un spațiu deosebit de generos, nu atât ca întindere cît mai ales ca prezență arhitectonică. Propunerea, îndelung meditată, a fost pusă în "scenă
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
nu mai disociază raportul autor-operă, implicarea auctorială fiind acum totală. A nu se crea însă confuzia că autorul se substituie, își arogă prerogative demiurgice, dimpotrivă, el subliniază un tip de relație mult mai subtilă, în descendență platonică, aceea în care arta este doar reflexul la scară universală a adevărului divin, iar sticla se dovedește a fi un material foarte potrivit pentru astfel de reflecții. În contrapunct, ciclul de lucrări prezentate de Mihai Țopescu: Politicienii, Proștii, V.I.P. - uri, reprezintă ideea unei implicări
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
el, îi e greu să găsească subiecte. Nu scrie pentru că are un mesaj; el scrie pentru că e scriitor - încă dinainte de a pune mâna pe condei. El trebuie să scrie, trebuie să comunice despre orice, pentru că totul e fascinant. Buddha, Dumnezeu, arta, prietenii lui (fiecare cu povestea sa), proprietarele locuințelor pe care cuplul strâmtorat le închiriază, copilăria în Brooklyn, toate sunt material romanesc, totul interesează. Tot ce trebuie să facă un scriitor este să accepte ca literatura să se scrie "de la sine
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
să scriu și să traduc cărți - nu pot să trec sub tăcere mai mult decît lăudabila inițiativă a Editurii Polirom de a le-o reda cititorilor pe Christa Wolf. Nu am înțeles niciodată, risc făcînd această afirmație, zelul cu care arta unui autor poate fi negată în totalitate din cauza opțiunilor lui politice. Un asemenea criteriu de stabilire a ierarhiilor în zona esteticului e de un arbitrar îngrijorător; procedînd în acest sens riscăm să eliminăm din circuitul valorilor nume și opere fără de
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
mod voluntar își direcționează talentul în zone mai potrivite cu momentul, și alta tăcerea provocată de călășul băgat nemilos în gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când artistul e mai important decât arta. Sunt momentele de ticăloșie umană, când artistul moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni bogați. Pe vremea comunismului, doar o mână de aleși puteau trăi din
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
nu ai decât să-l însoțești pe Bloom în foarte personala lui întreprindere. Cât privește idiosincraziile pe care nu și le recunoaște, voi discuta despre unele dintre ele mai târziu. Unul dintre meritele majore ale cărții constă fără îndoială în arta lecturii pe care el o propune. În general, Bloom este neîntrecut în a-ți arăta cum trebuie să te apropii de o capodoperă literară pentru a te bucura de ea pe deplin și cu cel mai mare folos. Într-o
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
precis, bine stabilit, convenit". În greacă, rhetós își are obârșia în aceeași rădăcină cu unul din verbele vorbirii (eíro "a spune, a zice") și se înrudește de aproape cu alte cuvinte precum rhétor "vorbitor, cel care cuvântă, ins priceput în arta cuvântării" și rhetoriké ștékhneț "meșteșugul cuvântării frumoase, retorică", eíron "prefăcut, unul care spune mai puțin decât are în minte" și eironeía "vorbire prefăcută, care nu dezvăluie întru totul gândirea cuiva". Dintre termenii aceștia, au intrat în română ca împrumuturi neologice
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
sunt veritabilele valori pe care mizează românul. Inaugurarea fiecărui nou "punct alimentar" pentru săraci - semn clar al eșecului tranziției și nu al grijii față de om -se produce cu pompa cu care la Paris, Londra sau New York se deschid muzeele de artă modernă. Dacă tot îți pasă de nenorocitul care te-a votat, condu țara în așa fel încât să poată mânca la restaurant, nu să-l trimiți cu geanta ponosită să-și împartă pensia de condamnat la moarte pe la tejghelele puterii
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
schema sufletească a politicianului" (sau, după N. Manolescu, pe aceea a parvenitului, cu un Ismail-Tuzluc și un Turnavitu gen Dinu Păturică al vremii sale), Cotadi și Dragomir "travestește viața avară a comerciantului", în timp ce Fuchsiada este un elogiu al libertății în artă. Și iată cum "bufoneriile" lui Urmuz, chiar dacă nu s-au bucurat niciodată de o autentificare pînă la capăt din partea lui G. Călinescu, își regăsesc propriul "grai de răsfăț" și scot la iveală o literatură de negație cu gen proxim fluctuant
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
de talentul său portretistic. Ce ar face cu acest talent Florin Faifer în ipostaza de memorialist al lumii literare ieșene? Nu înaintez în acest gând, pentru că nu vreau să-l încurajez (a se citi oblic). Slujitor al Mnemosynei (memorie și arte), Florin Faifer a dat viață celor mai variate tipuri umane, servindu-ne informații bio-bibliografice de care puțini aveau cunoștință. Adevărate revelații bibliofile. Deși am foiletat reviste, jurnale și agende literare, nu aveam știință despre creația literară a magnatului financiar Aristide
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]