49,332 matches
-
emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
a nostalgiei. La capătul digresiunii, Milan Kundera strecoară subtil (invocînd cazul compozitorului Arnold Schönberg, și el un exilat, refugiat din calea nazismului) o întrebare care stă și la originea romanului său: să fie oare adevărat că emigrația îi face pe artiști să-și piardă forța creatoare și că inspirația sleiește deîndată ce rădăcinile ei nu mai sunt hrănite de solul patriei? În a treia secvență de început a romanului, autorul aruncă dezinvolt încă o punte între eposul homeric și istoria veacului
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
a fi în principal ignorarea regulilor ipocriziei sociale și energia declanșată pentru apărarea suveranității în teritoriul personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu o morală sordidă, cu un intelect precar, cu un sentimentalism de mahala sînt artiști și, ca orice artiști, pot deveni punct de reper în ghidul unei lumi scrobite și mioape. Reproșul adresat "noilor regizori" că se adresează exclusiv marginalului, că se fac ecoul tuturor mizerabilismelor morbide vine, probabil, dintr-un conformism certat cu istoria
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
ignorarea regulilor ipocriziei sociale și energia declanșată pentru apărarea suveranității în teritoriul personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu o morală sordidă, cu un intelect precar, cu un sentimentalism de mahala sînt artiști și, ca orice artiști, pot deveni punct de reper în ghidul unei lumi scrobite și mioape. Reproșul adresat "noilor regizori" că se adresează exclusiv marginalului, că se fac ecoul tuturor mizerabilismelor morbide vine, probabil, dintr-un conformism certat cu istoria. Personajul principal din spectacolul
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
acest campionat. E o lume care s-a organizat din aproape în aproape și în care competitorii corespondează prin Internet. Elevi de gimnaziu, copii care au abandonat școala, liceeni, studenți, tineri care au o meserie și un serviciu, patroni, șomeri, artiști, pensionari de boală, care știu unii de alții indiferent în ce parte a țării locuiesc. Am văzut de curînd vreo cîteva reportaje t.v. despre lumea jucătorilor pe computer în care aceștia erau prezentați ca niște căutători de lumi paralele
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
interesant de observat ce s-a întâmplat cu poeții grupați sub titulatura de optzeciști, după momentul ’89. Cărtărescu și Iaru au pus punct în plină glorie cu Levantul, respectiv Înnebunesc și-mi pare rău, Mariana Marin a mai dat Mutilarea artistului la tinerețe, iar Mușina, Stratan, Stoiciu și Coșovei (pentru a nu lua decât aceste exemple) au mai scris, cum s-ar zice, în virtutea inerției, cu succese parțiale, dar fără impactul și strălucirea de odinioară. Sigur, nu e vina lor că
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
părintele Dumitru Stăniloae (sunt doar două exemple din multele care s-ar putea da chiar și dincolo de cadrul strîmt al acestei cărți) este în măsură să producă fiori. În anii ’60-’70-’80 exista o Românie paralelă. România scriitorilor și artiștilor care își făceau vara concediile la 2 Mai, iar în restul anului alcătuiau clientela fidelă a restaurantului Uniunii Scriitorilor și a cafenelelor și barurilor din centrul Capitalei. O Românie în care totul era permis (Cioran și Eliade nu numai că
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
Hoidas, fiind un latinist de forță. Tragic, însă adevărat, pușcăria cu grozăviile ei decuplase brusc un har mult timp ascuns... De la Mircea Vulcănescu la Istrate Micescu, închis perpetuu lângă atâtea alte și alte personalități ale epocii, politicieni, profesori, doctori, avocați, artiști, generali importanți ai fostei armate române, împărtășind cu ei anii de celulă severă, fostul meșotist a lăsat mărturii zguduitoare, constituind azi veritabile pagini de istorie... Un mare sufletist, Duțu Teodor. Un caracter puternic. O fire donchișotescă, frenetică, punându-te pe
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
prieten, Schuffeneker îi arată că mai există o altă dimensiune și astfel Paul, care până la 30 de ani nu pictase nimic și nu intrase niciodată într-o galerie de artă, devine pictor. Dar nu unul comod, ci un răzvrătit, un artist care pictează în Pont-Aven, apoi în Martinica, mai târziu în Tahiti și în Insulele Marchize. În toate aceste spații, Gauguin care va purta de acum înainte numele Koke, încearcă să se regăsească pe sine, adevăratul eu creator. Este tot un
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
expresie de infinită spaimă, iar ochii, gura și nasul se deformaseră, dând la iveală o grimasă de teroare animalică. {i în mâini se cuibărise groaza. Inima îi bătea să-i sară din piept". Această groază în fața spiritului mortului o zugrăvește artistul Gauguin în capodopera Manao tupapau. Aici sesizăm ficțiunea în El Paraiso en la otra esquina. Llosa mărturisește că nu este o carte document, ci o ficțiune; firește că pentru scrierea ei s-a documentat enorm și chiar a stat mult
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
o viziune altruistă asupra lumii, ea își propune prin scrierile ei: Călătoriile unei paria, Plimbări prin Londra, Uniunea Muncitorească să lupte pentru o ameliorare materială și spirituală a semenilor ei. La Gauguin, lupta e mai individualistă; pentru desăvârșirea lui ca artist își neglijează familia și responsabilitățile sociale, chiar dacă la nivel de generații se vor produce schimbări, dar de altă natură: tablourile, sculpturile și desenele lui vor modifica ulterior percepția oamenilor asupra realității înconjurătoare. În cazul amândurora, fizic se produc transformări. Flora
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
-și Casa Plăcerilor și expunând fotografii pornografice în Insulele Marchize, astfel încât monseniorul Martin îi scrie episcopului la dispariția lui: „Unicul lucru demn de semnalat pe insulă în ultima vreme a fost moartea subită a unui individ numit Paul Gauguin, un artist reputat, dar dușman al lui Dumnezeu și a tot ce este decent pe acest pământ." Mario Vargas Llosa ne reamintește că lumea utopiilor a aparținut secolului XIX. Căutarea unei lumi ideale, a Paradisului, nu dispare însă. Societatea nu s-a
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
tipul Festivalului "Cântarea României". Optică anacronică și inadmisibilă în condițiile economiei de piață, concurențiale, care exclude cu desăvârșire orice tendință de instituționalizare și susținere materială mai semnificativă a amatorismului din cultură și artă, a diletantismului și așa-zișilor creatori și artiști populari. Statul, prin Ministerul Culturii, forurile de resort și Administrația Publică Locală, are obligația de a încuraja și susține bugetar doar PROFESIONALISMUL, PERFORMAN}A. Pe de altă parte, Legea Administrației Publice Locale a formulat și impus definitiv principiul autonomiei locale
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
norocul unei familii în care ambii părinți aveau umor. Era de o naturalețe fantastică, dar și când se înfuria... pe câți n-a dat afară din casă! Uneori făcea asta special, ca să-i sperie. - Făcea spectacol. - Ar fi fost un artist de teatru nemaipomenit și chiar i s-a propus un scenariu de film în care să joace rolul unui rector al Universității. Rolul i se potrivea perfect, dar, până la urmă a învins seriozitatea. Să fi avut un film cu el
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
făcînd ARTĂ fără compromisuri majore, lucrul acesta se întîmplă. Ca orice excepție bună sau rea care dorește să confirme o regulă bună sau rea. Există locuri, și în București, și în țară, în care te simți bine în apropierea unor artiști, unor spectatori cu reacții vii și subtile, în apropierea celor preocupați de teatru și nu doar de imagini bombastice, supergonflate și atît de goale în esență. Ele, aceste construcții bizare în raport cu anvergura timpului pe care îl trăim, au publicul cel
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
Ele, aceste construcții bizare în raport cu anvergura timpului pe care îl trăim, au publicul cel mai eterogen și, paradoxal, mai compact în tipul de reacții. Uneori, siderante. Gustul, însă, nu se discută. Cultura și educația, da. Mai sînt și în România artiști și locuri, implicit atipici/ atipice. Unul dintre acestea este Teatrul Act. Căutarea și aventura sînt poftite aici și onorate cum se cuvine. Generațiile se întîlnesc și conviețuiesc. O vreme, mai multă, depinde. Cei ce poposesc aici sînt interesați de intervalul
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
există în mintea și trupul unei societăți, unui individ, unei arte. Îți dă și detașare, îți dă și ironie, și autoironie, relaxarea de a înțelege un lucru împlinit sau de a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru cei care coboară undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru cei care coboară undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se întîmplă des acest lucru, aici sau în altă parte, acolo unde pot să văd o dată sau de mai multe ori un spectacol. Exercițiul critic are nevoie, și el, de răgaz
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
lor, funcția dublă a acestui loc: aceea de eșafod și de spațiu al eliberării. Alături de aceste expresii brute, de aceste manifestări spontane, s-a așezat, în mod legitim, și arta propriu-zisă. Platoul din fața Teatrului Național a găzduit repetate intervenții ale artiștilor plastici. Instalații cu suport textil, realizate de studenți sau de artiști consacrați, au reverberat, într-un comentariu profesionist, spiritul și mesajul Pieței Universității. Ele au unit cele două componente ale locului, au descărcat tensiunile istoriei și au preluat, în gratuitatea
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
spațiu al eliberării. Alături de aceste expresii brute, de aceste manifestări spontane, s-a așezat, în mod legitim, și arta propriu-zisă. Platoul din fața Teatrului Național a găzduit repetate intervenții ale artiștilor plastici. Instalații cu suport textil, realizate de studenți sau de artiști consacrați, au reverberat, într-un comentariu profesionist, spiritul și mesajul Pieței Universității. Ele au unit cele două componente ale locului, au descărcat tensiunile istoriei și au preluat, în gratuitatea lor, aspirațiile născute aici. Dintre care multe aici au și rămas
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
că acest sadism, această cruzime nu aparține acuzatelor, niște fete bătute de soartă,... aceasta, soarta ea însăși, luând câteodată aspectul unei soacre, SOACRA SUPREMĂ... cruzimea aparținând, de fapt, vieții, dacă nu cumva și Artei, dacă ea încape pe mâna unui artist iresponsabil, ( mă rog). Doamne ferește, ar fi putut să reiasă că însuși autorul romanului ar fi un fel de marchiz de Sade român, primul.
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
Nimic nu e factice ori alterat. Spirit viu, cutezător, nu își caută răspunsurile prin te miri ce văgăuni culturale și nici nu își clocește efuziunile, ci le aplică deodată, ca o parafă a imensei sale personalități. Vrând, ca orice mare artist, să atingă plenitudinea, simte că este copilul care se sprijină de valorile autentice, tânărul descins din speranțele și dragostea publicului, omul matur luptându-se cu devălmășia stilistică și atitudinală a muzicii actuale, pustnic în chilia gândurilor, învățat printre duhurile partiturilor
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
împreună cu Virgil Ierunca) au impus un sistem de valori în răspăr cu cel promovat de autoritățile comuniste. Un sistem de valori adevărat care lua în considerare calitățile estetice ale operei, fără a elimina însă din ecuație prestația etică a scriitorului (artistului) în discuție. Jurnalele Doamnei Monica Lovinescu sînt documente istorice de importanță majoră. Aflată mereu în centrul evenimentelor, atentă la tot ce o înconjoară, Doamna Monica Lovinescu își notează cu scrupulozitate ceea ce vede și aude. O activitate anostă și obositoare, aparent
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
cum să nu iau în calcul faptul că sînt încă un homeless al culturii române, că în prezent lucrez la cel de-al doilea spectacol produs de Centrul Național al Dansului de la Paris, pe care vreau să îl creez cu artiști români, dar pentru care nu am găsit aici nici un spațiu disponibil pentru repetiții... Nu avem încă o locație proprie pentru spectacole și repetiții, în timp ce zeci de scene consumă bani publici menținînd în viață repertorii cu piese jenante... Centrul MAD are
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]